Amadeus, Articole, Toma Enache

“De ce Mozart și nu eu?! “

“De ce Mozart și nu eu?! “

Invitație la teatru
Amadeus

7002_bigregia Toma Enache

Când Amadeus Mozart se lasă cuprins de muzică, iar sufletul lui realizatdecretează că muzica se află în el, începe încă o nesfârșită poveste-dispută. Urmând calea unui proverb italian ce spune că Omul trebuie să accepte realitatea conform căreia cine știe cel mai mult, cunoaște cel mai puțin, Amadeus, proaspăt sosit la Viena, îl întâlnește pe Antonio Salieri, excelent capelmaistru al Capelei Imperiale din Viena, îndrumător al lui Beethoven, Schubert și Liszt. Prin urmare, muzicianul Timpului. Așa începe o poveste și o provocare ce au generat întrebarea retorică: Au sau nu Artiștii, cu toții, loc sub Soare?!
În 1830, Pușkin scrie o piesă într-un act, intitulată Mozart și Salieri. Despre rivalitate și gelozie, ambele iscate de orgoliul exacerbat al artistului realizat. Subiectul devine o genială leapșă, astfel încât în 1979, Peter Shaffer, celebru dramaturg englez, evreu de origine, oferă scenei, piesa de teatru Amadeus. O nouă biografie romanțată a lui Mozart, cu accent pe rivalitatea dintre el șiSalieri. Mozart, artistul care dăruie copilului din noi un flaut fermecat, față în față cu Salieri, recunoscut și apreciat. Succesul piesei îi conferă lui Peter Shaffer titlul de Sir și pune pe jar imaginația regizorului Miloš Forman astfel că, în 1984, pe marile ecrane rulează filmul Amadeus, cu un scenariu semnat de același Peter Shaffer. Povestea atrage, emoționează, face înconjurul lumii, fiind răsplătită cu premiul Oscar. Dar provocarea continuă și iat-o transpusă pe plai mioritic. Sâmbătă , 23 mai, la Palatul Național al Copiilor (București), regizorul Toma Enache ne-a făcut părtași la un eveniment artistic major: premiera piesei Amadeus. Curiozitatea și așteptările au fost răsplătite din plin. Nu mai văzusem- deși cv-ul regizorului Toma Enache punctează piese din Goldoni (Mincinosul), Alan Ayckbourn(Pluralul Englezesc), Caragiale(D’ale Carnavalului, O noapte furtunoasă), Shakespeare( Richard al -III-lea)- decât filmul Nu hiu faimos ama hiu arman(Nu sunt faimos, dar sunt aromân) despre care, de altfel, am scris.
Amadeus regizat de Toma Enache prilejuiește, într-o fascinantă sarabandă de lumini și umbre, experiențe și trăiri de excepție, grație relatărilor lui Salieri,făcute la persoana întâi într-o succesiune de monologuri despre contradicțiile și amărăciunile Artistului împlinit și realizat, blestemat să savureze elixirele diavolului preparate parcă într-un laborator al lui Hoffmann. Realizând o alchimie perfectă între trei generații de actori, spectacolul se remarcă prin distribuția meritorie: Antonio SalieriTomi Cristin/ Dorin Andone,Wolfgang Amadeus MozartGeorge Piştereanu, Joseph al II-leaSebastian Papaiani, Baronul van SwietenIon Dichiseanu, Directoarea OpereiVictoria Cociaş, Von Strack- Liviu Cheloiu, Constanze MozartMălina Tomoiagă, Caterina Cavallieri – Roxana Bageac (soprană). Lista continuă cu Teodora Calagiu Garofil, Teodora Vasu, Ştefania Istrate, Andrei Necula, Darko Huruială, Marius Mihăilă, Armand Iliescu. Despre distribuție, câteva accente: echipa de actori se evidențiază prin coeziune bazată pe o subtilă complicitate artistică, prin metalimbaj axat pe elemente ce îndeamnă la explorarea replicilor din spatele replicilor, dar și la felul cum spun ceea ce spun actorii. De-o pildă, improvizații dătătoare de prospețime și naturalețe ale maeștrilor Sebastian Papaiani și Ion Dichiseanu. Destinul tragic al genialului Mozart, filtrat în pilule de umor, conturează atmosfera de la Curtea Imperială. Inițial, zgândărită de umorul englezesc, asemenea ambianță are ocazia, acum, să se impregneze cu umorul mioritic. Căci nu puține sunt asemănările cu realitate autohtonă ale cărei valori rămân la fel de ignorate și disprețuite. “De ce Mozart și nu eu?!” se întreabă onorabilul Salieri. De ce el poate să compună fără corecturi și eu nu?! De ce…de ce… de ce…?!  Decor dominat de un pian, un jilț, un confesional sau un alcov?!, un ecran cinematografic ce redă saloanele Palatului Imperial, ilustrație muzicală marcaMozart, costume ce îmbracă, mănușă, actorii, un joc permanent de sunet și lumini fac din Amadeus un bun câștigat nu numai pentru teatrul autohton, dar și pentru cel universal. De aceea, se impun și alte aprecieri:  Maria Dore(scenografie), Cristian Matei(ilustrație muzicală), Costel Dobrescu(lumini),Cătălin Dobrescu (sunet), Gina Dobrescu (proiecții video).
Ca iubitoare de teatru, adaug că Amadeus mi-a oferit satisfacții similare cu bucuria din vremea când, săptămânal, mă duceam la teatru și mă îmbogățeam cu clipe de neuitat, păstrate și, azi, în memoria inimii.  Spectacolul nu trebuie ratat. Mai cu seamă, acum, în vremuri lipsite de repere. Dominate de impostură și de o natură [umană] toxică. Într-o atmosferă otrăvită de orgolii și interese mărunte, un Amadeus în regia lui Toma Enache oferă spectatorului o gură proaspătă de aer. Chiar dacă finalul rescrie, dramatic, întrebarea: oare de ce Artiștii sunt marcați de stele fără noroc?!
Proiect C.I.A.D.O România antidrog , patronat de academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici,  Amadeus constituie, o dată în plus, o pledoarie convingătoare pentru Viață și pentru Valori. Chiar dacă, Îngeri și Demoni ne guvernează, rând pe rând.

https://catiamaxim.wordpress.com/?s=amadeus

Toma Enache

O piesa unica despre un personaj unic, AMADEUS

 

O piesa unica despre un personaj unic! 
 

9 mai – AVANPREMIERA – Palatul Naţional al Copiilor Bucureşti

23 mai – Palatul Naţional al Copiilor Bucureşti

 

 

Personaje:

Sallieri: Tomi Cristin/Dorin Andone

Wolfgang Amadeus Mozart – George Piștereanu

Împăratul Joseph al II-lea – Sebastian Papaiani

Van Swieten – Ion Dichiseanu

Franz Orsini Rosenberg- directoarea operei – Victoria Cociaș

Von Strack- Liviu Cheloiu

Constanze Mozart- Mălina Tomoiagă

Regia: Toma Enache

Scenografia: Maria Dore

Ilustrația muzicală : Cristian Matei

Lumini: Costel Dobrescu

 Sunet: Cătălin Dobrescu

Proiectii: Gina Dobrescu

Amadeus” este un spectacol extrem de elogiat de critică şi publicul internaţional, ecranizarea textului, în regia lui Thomas Forman, câştigând opt premii Oscar. De asemenea, punerea în scenă de pe Broadway a piesei „Amadeus”, în anii ’80, a avut 1.181 de reprezentaţii, cu diverse distribuţii. Versiunea românească a spectacolului este aşteptată cu nerăbdare de publicul bucurestean , mai ales că reuneşte un număr important de actori cu rezonanţă în peisajul teatral si al filmului românesc. Autorul englez Peter Shaffer s-a inspirat din scurta dramă în versuri „Mozart şi Salieri”, publicată de poetul rus Puşkin, în anul 1830 şi care fusese adaptată ca spectacol de operă, cu acelaşi nume, muzica fiind compusă de Nikolai Rimski-Korsakov. Premiera piesei britanice a avut loc în anul 1979, la Royal National Theatre din Londra, cu mare succes, astfel ca în 1980 s-a jucat pe Broadway, celebrul complex al teatrelor din New York, unde a avut aproape 1.200 de reprezentaţii, de mare succes la public şi la critică.

Evenimentul este unul social si are ca socp strangerea de fonduri pentru sustinerea campaniilor antidrog .

Toma Enache

Recunoaștere internațională pentru primul film în aromână

 

Recunoaștere internațională pentru primul film în aromână

Recunoaștere internațională pentru primul film în aromână – PREMIUL “Maestrale Unica” la Festivalul de Film “BABEL”

 

„Nu sunt faimos, dar sunt aromân“, primul lungmetraj realizat exclusiv în limba aromână, a fost premiat de curând la Festivalul de Film „Babel“, competiţie internaţională destinată filmelor vorbite în limbi minoritare, dialecte sau limbi moarte.
Filmul a câştigat premiul „Maestrale Unica“ în cadrul festivalului patronat de Parlamentul italian și de Parlamentul European.
Referindu-se la acest succes, Toma Enache a declarat: „Primul meu film şi primul meu premiu sunt ca prima iubire: nu se uită niciodată”.
Anul acesta, producţiile cinematografice participante au fost realizate în 52 de limbi diferite, dintre care 36 de limbi europene şi 16 din afara Europei. În premieră, festivalul s-a desfăşurat sub înaltul patronat al Parlamentului European, care a recunoscut că această competiţie are un rol important în integrarea minorităţilor lingvistice din Europa. În total au participat 62 de pelicule.
Dintre cele 62 de pelicule prezente la festival, „Nu sunt faimos, dar sunt aromân“ a fost singura care a reuşit să obţină mai multe premii. De asemenea, filmul regizorului Toma Enache a obţinut şi o nominalizare la principala secţiune din competiţie „Cel mai bun lung¬metraj”, alături de alte şase producţii din Venezuela, Italia, Spania sau Elveţia.
„Nu sunt faimos, dar sunt aromân“ (în original „Nu hiu faimos ama hiu arman“) este o dramă romantică ce descrie călătoria lui Toni Caramuşat, un regizor faimos, pornit în căutarea adevărului despre originea neamului său, „adevăr“ întruchipat, după cum o spune un mit ancestral, de Armânamea, ultima descendentă din neamul său. Toni se întâlneşte cu fete din întreaga lume, cu speranţa că soarta îi va scoate în cale adevărul şi femeia la care visează.
Distribuit în cinematografe de MediaPro Distribution, „Nu sunt faimos, dar sunt aromân“ a avut premiera pe marile ecrane din ţară în luna octombrie şi a fost văzut deja de aproape 13.000 de spectatori.

http://www.ziarultimpul.ro/articol/3095/recunoastere-internationala-pentru-primul-film-in-aromana.html

Toma Enache

20 de spectacole memorabile ale ultimilor 20 de ani

Şi timpul trece… Acum 20 de ani veneam în Bucureşti ca orice tânăr “cu traista în bâtă , şi viaţa nu-mi părea urâtă”. Şi partea finală nu s-a schimbat nici acum. Să scrii pe un blog poate fi un lucru uşor sau unul foarte greu. Dacă te gândeşti că împărtăşeşti ceea ce scrii şi unei lumi virtuale, lucrurile se schimbă. Totul devine mai complicat. Dialogul virtual poate conecta frustrări şi opinii pe care dialogul real, palpabil, nu prea e în stare să le aţâţe oricât s-ar strădui. Dar şi vorbele mari se aruncă cu un extaz în care realul păleşte. În virtual, de la înjurătură la genialitate e diferenţă doar de un click! De la Andrei Pleşu la cel care ar vrea să fie ca domnul Pleşu e, din nou, diferenţă doar de un click! Vreau să încep anul optimist şi să vorbesc despre lucruri frumoase. Acum 20 de ani, deveneam un spectator de teatru pasionat. Îmi place să cred că un spectator care a stat cuminte, pe scaun la marginea scenei si nu a ratat mai nimic din tot ce s-a jucat în teatrele din Bucuresti  în tot acest răstimp, ar putea spune cate ceva despre ceea ce a văzut timp de 20 de ani. Adică cam tot ce se putea vedea în Bucureşti, fie că erau spectacole din repertoriul teatrelor locale, din cadrul unor festivaluri sau producţii independente. După 20 de ani, mă întreb şi încerc să-mi amintesc şi să ierarhizez amintirile, într-un „Top 20” al spectacolelor memorabile, nu al spectacolelor foarte bune sau bune, care au fost si ele foarte multe. E un  prilej să mă bucur încă o dată de ele, reamintindu-mi momente din acele piese si sa-mi declar public emoţia pe care mi-au produs-o  atunci când le-am văzut, precum şi preţuirea pentru cei care le-au regizat. Propun, cum am mai spus, un „Top 20” al spectacolelor memorabile pe care le-am văzut în ultimii 20 de ani. Ordinea poate fi aleatorie, dar a fost mai simplu sa grupez spectacolele care aveau acelaşi regizor: Fedra, Danaidele, Faust, Titus Andronicus – regia Silviu Purcărete Trilogia antică , Livada de vişini – Andrei Şerban Poveste de iarna, Iluzia comică – Alexandru Darie Ghetou, Visul unei nopţi de vară – Victor Ioan Frunză Chira Chiralina, Şase personaje în căutarea unui autor – Cătălina Buzoianu Richard al II-lea , Caligula – Mihai Maniuţiu Au pus cătuşe florilor – Alexander Hausvater Puricele – Horaţiu Mălăiele Azilul de noapte – Horea Popescu Toujours L’amour – Dan Puric Numele Trandafirului – Grigore Gonţa Sex,Drugs & Rock‘n Roll – Florin Piersic jr. Dintre spectacolele străine, memorabile mi s-au părut : Strada Crocodililor – regia Simon McBurney Gaudeamus şi Stele în lumina dimineţii – Lev Dodin Macbeth – regia Eimuntas Nekrosius La fel de memorabile sunt şi interpretările actorilor din rolurile importante ale tuturor acestor piese. Şi timpul trece…

Citeste mai mult: adevarul.ro/cultura/teatru/20-spectacole-memorabile-ultimilor-20-ani-1_50e6ffc8596d72009172eb23/index.html

Janka, Pe scena, Toma Enache

Sală arhiplină la Teatru pentru răscolitorul monolog „Janka”

Sală arhiplină la Teatru pentru răscolitorul monolog „Janka”

Scris de Vasile Andreica, 30 septembrie 2012 
 
Maia Morgenstern la Satu MareMaia Morgenstern la Satu Mare

 Sala Mare a Teatrului de Nord a devenit neîncăpătoare în această seară, sute de sătmăreni adunându-se s-o admire pe marea actriţă Maia Morgenstern în monologul inspirat de scrisoarea-confesiune a sighetencei Janka Festinger, supravieţuitoare bravă a Holocaustului.

Spectacolul a fost scris de un specialist în ale teatrului, Oscar Speace, fiul Jankăi, regizat de Toma Enache şi tradus de jurnalistul Ioan J. Popescu, prezent în preambulul serii. Montajul video cu imagini din viaţa eroinei şi din experienţa dramatică a lagărului Auschwitz a fost realizat de Cristian Săndulescu, iar ilustraţia muzicală, discretă şi percutantă, de Patricia Pundrea.

Timp de aproape două ore Maia Morgenstern a purtat publicul prin labirintul de emoţii şi amintiri evocat de Janka în lunga ei scrisoare. Într-o regie care a pus accentul pe calităţile vocale ale actriţei, limitând mişcarea scenică la strictul necesar, arta ei dramatică a strălucit în tremolo-urile memoriei afective, puse în contrapunct, inspirat, cu tonul aspru şi milităros cu care scenele halucinante de lagăr au fost evocate şi rostite. Chiar şi micile duioşii familiale cu tentă uşor comică au fost temperate, arătând cum cei cinci ani pierduţi şi-au lăsat o amprentă de neşters pe sufletul acestei femei. Insertul video final ne-a părut că supralicitează drama, dar ieşirea Maiei, brusc gârbovită, pe întrebarea cheie „Oare mai are cineva neovie de scrisorile astea?”, a pus un punct inspirat, cu deschideri, spectacolului.

Aplauzele au fost pe măsura festinului actoricesc oferit, şi suntem siguri că suma strânsă de Clubul Rotary în beneficiul copiilor cu autism este şi ea remarcabilă.

EROTOPOETICA, Pe scena, Spectacole regizate, Toma Enache

„Erotopoetica”, teatru poetico-muzical

„Erotopoetica”, teatru poetico-muzical

De Silvia Dumitrache 30.07.2012 @3:57 pm

 

„Erotopoetica”, teatru poetico-muzical

Trei în unu: teatru, poezie, muzică, aceasta este reţeta spectacolului Erotopoetica de Toma Enache, de la Godot Café-Teatru, oferind aşadar ingrediente suficiente chiar şi pentru cei mai pretenţioşi. Mixajul de versuri de poezii din autori bine-cunoscuţi, români sau străini, precum Eminescu, Arghezi, Blaga, Baudelaire, alternează cu interpretări melodice la fel de faimoase, repertoriul fiind „de la Maria Tănase la Edith Piaf”. Spectacolul, realizat de Toma Enache, este armonios completat cu o serie de proiecţii video (Cristi Săndulescu), aducând pe fundal imagini ce reproduc portrete de femei din diferite stiluri din pictură, de-a lungul timpului, ajungând până la o succesiune de fotografii, majoritatea reflectând portrete din interbelic sau scene specifice epocii.

Interpreţii din acest spectacol au, fiecare, o poveste specială: Toma Enache nu este doar regizor, ci şi poet, actor, jurnalist, iar în traseul său a trecut de la zootehnie la regie teatru şi apoi la actorie, dedicându-şi multe proiecte teatrului şi chiar filmului în aromână. Jezebel – Izabela Barbu (acompaniată, în acest spectacol, de Puiu Pascu – claviaturi, Mihai Melinescu – chitară, Lucian Maxim – percuṭie) a fost, până la 40 de ani, în domeniul bancar, ajungând chiar director de bancă, renunţând însă la siguranţa carierei sale – se pare că niciodată nu e prea târziu – pentru adevărata ei pasiune, muzica. Acum o puteţi vedea frecvent în La Historia, dar şi în Gyuri’s pub.

În partea de poezie a spectacolului, Toma Enache oferă o interpretare dramatică din versuri care au la bază ideea de iubire , cu toate trăirile pe care le experimentează cel care iubeşte: pasiune, dezamăgire, aşteptare. Iubirea te face să te simţi „contimporan cu fluturii/ cu Dumnezeu”, cum spunea Blaga, să o vezi pe ea „frumoasă ca umbra unei idei”, aşa cum descria Nichita Stănescu, „e frumoasă, se-nţelege/… Ca copiii are haz, Şi când râde face încă şi gropiţe în obraz… Nu e mică, nu e mare, nu-i subţire, ci-mplinită/, Încât ai ce strânge-n braţe – numai bună de iubită” (Eminescu), dar „când am dus-o pe cărare/ am crezut că-i fată mare/ da’ şi eu – ce minte proastă! – n-am bunghit că e nevastă” (Miron Radu Paraschivescu).

De la jumătatea spectacolului, trecând la versuri de Marin Sorescu, tonul pasional se mai domoleşte, înlocuit de unul mai interiorizat, mai meditativ, conştiinţa trecerii timpului întunecând rătăcirile în plăcerile concrete:

Mi s-a omorât timpul,

onorată instanţă.

Când mă întorceam eu voluntar
Din război,
Am băgat de seamă
Că timpului meu îi fuseseră amputate
Inima, gura şi fruntea.”

Şi, după ce timpul este pus „să facă zile-chin, zile-lacrimi, zile-maşină, zile-bou”, în final, rămâne senzaţia că până şi moartea poate fi furată.

Ritmul viu al spectacolului este menţinut de alternarea de versuri meditative cu cele care vorbesc despre concret, despre pământ şi iubire. Aşadar, ca şi cum ar încerca să fugă din nou de sentimentul rispirii vieţii, poetul se aruncă în elementar, pe versuri de Tudor Arghezi (Mirele):

Păşunea mea tu să fii
Cu păpădii.
Eu să fiu boul tău alb şi nevinovat
Care te-aş fi păscut şi te-aş fi rumegat,
Pe înserate,
Pe copitele îngenunchiate.”

Tumultul se stinge apoi, poetul capătă din nou starea necesară contemplaţiei: „Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună”, pentru ca, imediat, să devină iar pasional:  „Se sărută, ah, se sărută, se sărută/tinerii pe străzi, în bistrouri, pe parapete,/se sărută întruna ca şi cum ei înşişi/ n-ar fi decât nişte terminaţii
ale sărutului” (Nichita Stănescu). Efuziunile acestea se sting, îndreptând din nou gândurile către procesul nemilos al stingerii: tot Nichita – „Eu mor cu fiecare lucru pe care îl ating”.

Spectacolul se încheie pe versuri de Geo Bogza:

Orice om pe care nu pot să-l iubesc este pentru mine un
izvor de adâncă tristeţe.

Orice om pe care l-am iubit şi nu pot să-l mai iubesc
înseamnă pentru mine un pas spre moarte.

Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, am să mor.

Voi, cei care ştiţi că meritaţi dragostea mea, aveţi grijă
să nu mă ucideţi.”

În ciuda afirmaţiei făcute de Toma Enache, aceea că cei care nu gustă poezia nu au de ce veni la spectacol, eu cred că Erotopoetica este dedicat nu doar celor care iubesc poezia, ci poate chiar celor care nu empatizează atât de uşor cu acest gen, fiind o invitaţie la redescoperirea unor versuri clasice, unele poate des auzite, dar care, interpretate pe scena unui teatru, capătă din nou prospeţime. Atmosfera boemă este completată de fondul muzical care acoperă aceeaşi temă a dragostei, pe notele melancolice ale şansonetei sau pe cele pline de încrâncenare şi amărăciune din Cine iubeşte şi lasă.

Alba ca Zapada, Radio, Spectacole regizate, Toma Enache

Alba ca Zăpada – O nouă premieră la Teatrul Naţional Radiofonic pentru Copii

Vineri, 9 martie, 2012, ora 14.00, Teatrul Naţional Radiofonic, Radio România Cultural, în colaborare cu Teatrul pentru Copii şi Tineret Excelsior  organizează la sediul Teatrului – Bucureşti, str. Academiei, nr. 28, audiţia cu public a spectacolului radiofonic „Alba ca Zăpada şi cei şapte pitici” de Fraţii Grimm, scenariu liber de  Sanda Socoliuc.  Regia artistică: Toma Enache. În distribuţie: Marcel Iureş, Maia Morgenstern, Anne Marie Ziegler, Coca Bloos, Ana Ţoghină, Teodora Calagiu-Garofil, Ion Haiduc, Eugen Cristea, Claudiu Bleonţ, Armand Calotă, Silviu Biriş, Cristina Cabel.

 

Povestea Albei-ca-Zăpada este veche şi arhicunoscută, dar abordarea este nouă şi adecvată copiilor deştepţi şi iscoditori din secolul al XXI-lea.

Spectacolul radiofonic se derulează pe două planuri esenţiale: cel al Povestitorului şi al Vocii de copil şi cel al acţiunii la prezent a personajelor din povestea clasică.

În universul sonor în care Povestitorul – Marcel Iureş deapănă povestea ştiută, intervine Vocea de copil – Anne Marie Ziegler, care pune întrebări-cheie sau face sublinieri clarificatoare chiar în decursul desfăşurării acţiunii propriu-zise. O menţiune specială – în rolul Albei ca Zăpada mică joacă o fetiţă în vârstă de 7 ani – Ana Ţoghină, un debut radiofonic de excepţie, după cum se vor putea convinge atât spectatorii care vor fi prezenţi la audiţia de la Teatrul Excelsior, cât şi ascultătorii Radio România Cultural.   

Toma Enache a realizat o montare radiofonică originală, post-modernistă, dar lipsită de stridenţe, un spectacol de „teatru mare şi adevărat”, deşi se adresează în special celor mici.  

 

La lansarea CD-ului şi audiţia în avanpremieră de la Teatrul pentru Copii şi Tineret Excelsior vor participa personalităţi din teatru, mass-media, numeroşi copii, echipa de realizatori ai spectacolului radiofonic.

Evenimentul va fi transmis live la Radio 3 net „Florian Pittiş”.

Noua producţie a Teatrului Naţional Radiofonic pentru Copii va fi difuzată în premieră la Radio România Cultural, sâmbătă, 10 martie, ora 9.00, ca un mărţişor un pic întârziat pentru toţi ascultătorii iubitori de poveşti.

Asistenţa tehnică: Florin Bădic şi Robert Vasiliţă

Regia de studio: Milica Creiniceanu

Regia tehnică: ing. Iulian Iancu

Regia muzicală: Stelică Muscalu

Coordonator de proiect şi producător: Sanda Socoliuc

O producţie a Teatrului Naţional Radiofonic februarie 2012

CLICK PENTRU DOWNLOAD PROMO:

 Alba_ca_Zapada-promo

 

Film, Toma Enache

“I’m not famous, but I’m Aromanian”, primul film jucat în aromână

Toni Caramuşat, faimos regizor de origine aromână, e fascinat de ideea că ar putea descoperi un al treisprezecelea adevăr absolut despre neamul său, risipit în toată lumea.
Autor: TUDOR CIRES
7 ianuarie 2012

 Foto: Arhiva Toma Enache

 Foto: Arhiva Toma Enache

 Foto: Arhiva Toma Enache

 Foto: Arhiva Toma Enache

 Foto: Arhiva Toma Enache

 Foto: Arhiva Toma Enache

 Foto: Arhiva Toma Enache

 Foto: Arhiva Toma Enache

 Foto: Arhiva Toma Enache

 Foto: Arhiva Toma Enache

 Foto: Arhiva Toma Enache
1234567891011
Ascunde explicaţia

Mitul spune că adevărul absolut al aromânilor e purtat de o fată pe nume Armânamea, ultima descendentă din stirpea lor. Toni se decide să întreprindă o lungă călătorie, în cursul căreia se întâlneşte cu zeci de fete din mai multe ţări în care trăiesc aromâni (oficial, circa 100.000, dar se vorbeşte chiar şi de două milioane), având spe­ranţa că soarta îi va scoate în cale al 13-lea adevăr absolut, dar mai ales femeia la care visează. Le va găsi? Şi dacă da, cu ce preţ?

Iată care este, în esenţă, acţiunea producţiei cinematografice „I’m not famous, but I’m Aromanian” (Nu sunt faimos, dar sunt Aromân; în aromână, sună cam aşa: „Nu hiu faimos, ama hiu Armân”), ale cărei filmări s-au încheiat cu câteva zile în urmă. Vorbim de un film aparte, pentru că este primul jucat în aromână, primul cu o distribuţie integral aromână şi primul care reconstituie, artistic, mediul unde trăiesc aromânii, fie că e vorba de România, de Macedonia, de Grecia sau de SUA.

Regizorul Toma Enache, cunoscut îndeosebi pentru succesele sale la teatrul radiofonic, debutează în film plecând de la premisa că a fost predestinat să realizeze această peliculă, care apare la 100 de ani distanţă în timp de documentarele fraţilor Ianachi şi Milton Manachia, cei care au înregistrat, în imagini mişcătoare, viaţa aromânilor din Bitolia. „E foarte important să faci filme în care crezi, ne spunea, la precedenta noastră întâlnire, autorul scenariului şi regiei, Toma Enache. Eu nu fac film pentru că vreau să fac film, ci cred cu tărie în acest proiect.

Cred, de asemenea, că sunt cel mai potrivit regizor pentru a face acest film despre aromâni, cu esenţa aromânească, dar care să fie privit şi de ceilalţi, ca să ne descopere, într-un fel. Titlul, filmului, «Nu sunt faimos, dar sunt Aromân», conţine, paradoxal, ambiţia machidonilor (aromânilor) de a fi faimoşi; parcă ceva îi împinge spre asta şi doresc să iasă în evidenţă, indiferent de ţara în care trăiesc…”
Ne-am reîntâlnit cu Toma Enache pe culoarele Radio România Internaţional, acolo unde coordonează emisiunile în aromână, şi am adus, împreună, la zi, stadiul producţiei filmului despre care se spune că va fi o mare surpriză pentru cei care îl aşteaptă, şi nu doar la Bucureşti (în Afganistan, de pildă).

Toma se întorsese recent din SUA, unde a filmat câteva scene pe Walk of Fame şi la Kodak Theater, locuri pe unde păşeşte personajul principal al filmului, cel pe care îl şi interpretează, faimosul regizor Toni Caramuşat. Evident, şi lui Toma i s-a confecţionat o stea a celebrităţilor în mărime naturală, pe care, spre deosebire de una reală, şi-a putut-o lua, după filmări, acasă. În SUA, a avut parte de o echipă de tehnicieni profesionişti, în frunte cu directorul de imagine, germanul Alex Sachs, şi a fost înconjurat de numeroşi etnici aromâni, prezenţi  în echipă sau ca sponsori („cu orice şi la orice a fost nevoie”), cum e cazul congresmanului din Florida, Michael Bileca: „Aromânii au fost mereu providenţiali pentru filmul său, când apăreau, oportun, fie că erau  medici, taximetrişti ori simpli trecători”. „Nici nu mi-am imaginat că există atâţia aromâni în toată lumea asta. Acum”, ne spune Toma Enache, „ne pregătim pentru postproducţia filmului: montaj, coloană sonoră şi toate celelalte.

Suntem în discuţie cu firme ca să vedem unde facem colorizarea… e posibibil chiar în SUA ori în Germania, depinde unde vom găsi cel mai bun preţ”. Pentru coloana sonoră, filmul are suportul celor mai importante voci din muzica aromâna: Stelu Enache, Sirma Guci, Dini Trandu, Mara şi formaţia Pindu. Multă muzică balcanică, alegorii, caleidoscop… şi totuşi nu vom vedea un film gen Kusturiţa, ne asigură autorul său.

Ne întoarcem la lumea americană a filmului, aşa cum a văzut-o el. „Mi se pare, ne spune, că acolo, la Hollywood sau pe Walk of Fame, în sala Kodak Theater, unde tocmai avea loc premiera unui film de Oscar», acolo se face conexiunea ombilicală cu lumea filmului, de acolo pleacă totul. Niciodată, ca la Los Angeles, n-am avut această simţire profundă… că vorbesc limba filmului mai bine decât engleza… Pe Walk of Fame  aveam sentimentul că totul e posibil, că oricine poate să-şi împlinească visele şi că, pentru mine, acest film e un vis împlinit, acolo, în miezul cinematografiei mondiale, acolo unde se fac cele mai bune producţii din toate timpurile. Cum am păşit pe stele? Ca personajul meu, Toni Caramuşat.

Rămâne să vedem, în timp, dacă a fost un personaj fictiv sau unul real. În fond, care actor n-ar visa să aibă o stea pe Walk of Fame?” Dacă ar fi să compar ceea ce simte Toma Enache la întoarcerea din SUA cred că numai una din muncile lui Hercule i s-ar potrivi. Trimis de aromânii lui să aducă „lâna de aur”, el se întoarce cu ea şi, completând aromâneşte legenda greacă, începe s-o toarcă împreună cu marea lui familie.

Momentele cele mai grele ale filmărilor au fost cele din peştera Ponicova, de pe partea ro­mâ­neas­că a Du­nă­rii, şi oboseala avansată din Macedonia, după ce au fost nevoiţi să stea, fără explicaţii, 12 ore, noap­tea, la trecerea graniţei. „Cred că a meritat”, ne spune. „În plus, am mână bună la făcut distribuţii. Rolul Armânamea e interpretat de actriţa Linda Croitoru, care trăieşte la Los Angeles, rolul tatălui meu, Tanasi Caramuşat, e susţinut de Lică Gherghilescu, iar cel al bătrânului Iorgu, care îmi dă cartea cu cele 12 adevăruri şi mă trimite în căutarea celui de-al 13-lea, de Rudy Rosenfeld. Un rol foarte bun face şi Teodora Calagiu-Garofil, dar de ce n-aş pomeni toată echipa de tineri şi bătrâni care au filmat în Grecia şi în Macedonia, alături de mine?”

În final, totuşi cât va costa acest film? Toma nu vrea să ne spună. „Oricum, zice, mai puţin decât ar fi trebuit să coste. Eu, echipa, sponsorii, am pus umărul şi atunci Dumnezeu a văzut şi a pus şi el mâna…” Iar unde pune Dumnezeu mâna, creşte. Premiera filmului va fi în septembrie 2012. Rămâneţi aproape!

 

Cine e Toma Enache?
A regizat, la „Teatrul Radiofonic”, „Bărbierul din Sevilla”, „Sodoma şi Gomora”, „Chantecler” sau „Bucharest Underground” (pentru care a fost premiat în Croaţia). Publicului din sala de teatru regizorul i-a oferit un „Richard III”, un „Ama­deus”, „O noapte furtunoasă” şi un „Conu Leonida faţă cu reacţiunea”, jucate cu mari actori. Unele dintre aceste piese au variante în aromână şi fac turnee balcanice de succes. Pe de altă parte, notabilă este şi activitatea literară a regizorului-actor, care, după ce a încercat mai multe meserii (hamal, tehnician veterinar, ospătar), s-a dedat poeziei publicând trei volume de autor şi mai multe traduceri în aromână.

Toma Enache

I’m not famous but I’m Aromanian- Zboari di vreari

Tuta avearea a meau esti un popul nianyrapsitu pi varna harta
Tuta avearea a meau hits voi tsi banats nafoara di sinuri , nafoara di istorie
Tuta avearea meaua easti isnafea tsi cura prit sàndzili a meu
… Tuta putearea a meau hits voi atsel’I fara di puteari
Tuta vrearea a meaua ti voi idyea easti: nianyrapsita, fara sinuri
Ama cu sandzi , etima s-cura candu va u tal’iemu istoria!

Toata averea mea este un popor nescris pe vreo harta,
Toata averea maea sunteti voi cei care traiti fara granite, fara istorie,
Toata averea mea este originea ce curge prin sangele meu
Toata puterea mea sunteti voi cei lipsiti de putere
Toata iubirea mea pentru voi e la fel: nescrisa, fara granite,
Insa cu sange, pregatita sa curga la injunghierea istoriei !
Toma Enache

Toma Enache

Toma Enache la Agentul VIP, Antena 2

Film, Toma Enache

I’m not famous but I’m Aromanian – Prezentare

I’m not famous but I’m Aromanian – Prezentare

NB: Dati full screen pentru a vedea tot scrisul.

Autor: CRISTIAN HAGI

Pe regizorul Toma Enache îl cunoşteam numai după munca sa: văzusem, în Constanţa, două dintre piesele regizate de el. Vestea că vrea să realizeze primul lungmetraj aromân (din lume, spune el) m-a determinat să îl întâlnesc pentru a realiza un material pe larg despre acest plan inedit.

Citeşte mai mult…

Interviuri, Toma Enache

Toma Enache la Semnaturi Celebre, RRA

Regizorul Toma Enache. Foto: Agerpres.

Regizorul Toma Enache. Foto: Agerpres.

Autor: Denise Theodoru

Toma Enache, colegul nostru, de la Radio România Internaţional, invitatul de astă seară al Denisei Theodoru la emisiunea Semnături celebre  –  este unul dintre regizorii foarte originali ai momentului, pentru care un film este cu adevarat valoros dacă sălile sunt pline.

Jurnalistul, poetul, actorul şi regizorul Toma Enache povesteşte cu entuziasm despre investirea talentului în proiecte teatrale independente, despre “Scrisoarea pierduta” jucată în armâneşte, despre un film dedicat aromânilor, dar şi despre bunul lor cel mai de preţ: familia cu tradiţiile sale.

http://www.romania-actualitati.ro/regizorul_toma_enache-24481

Toma Enache

Richard al III-lea

Pluralul Englezesc, Toma Enache

Trei generaţii de actori în „Pluralul englezesc”, aplaudate la Constanţa

Pluralul Englezesc

Pluralul Englezesc

„Pluralul englezesc” de Alan Ayckbourn, una dintre cele mai cunoscute tragi-comedii din lume, a ajuns, miercuri seară, pe scena constănţeană, după ce a avut premiera la începutul lunii decembrie, la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” din Bucureşti. Publicul de la malul mării, care a făcut neîncăpătoare sala de spectacole a Casei de Cultură a Sindicatelor, a aplaudat în picioare prestaţia unor mari nume ale teatrului românesc, care au format o distribuţie de excepţie.

Spectacolul lui Alan Ayckbourn, care, în anii ’70, era cel mai iubit de pe Broadway, este realizat în trei acte şi prezintă povestea a trei familii care se reunesc în preajma sărbătorilor de iarnă. Fiecare act se petrece, pe rând, în casa unuia dintre cupluri, dar ceea ce se dorea a fi o simplă cină între prieteni se transformă într-o acţiune comică datorită păţaniilor gazdelor, cât şi ale musafirilor. Toate acestea duc la schimbări majore în destinele fiecărui personaj.

„Sunt extrem de bucuros că piesa beneficiază de un început foarte bun, cu săli pline în capitală, la Mangalia, Constanţa sau la Galaţi. Sunt onorat că lucrez cu o echipă de actori extrem de importanţi – Ion Dichiseanu, Cezara Dafinescu, Constantin Cotimanis, Victoria Cociaş, Armand Calotă, Delia Nartea – trei generaţii diferite de actori, dar la fel de importanţi şi de talentaţi. Este o bucurie să lucrezi cu o asemenea echipă în care lucrurile merg de la sine. Este suficient să ne privim, să schimbăm câteva gânduri şi să înţelegem ce avem de făcut”, a declarat la finele spectacolului, încântat de aprecierea publicului constănţean, regizorul Toma Enache. „Cu mare drag revin la malul mării. Sunt constănţean, am fost aici şi cu spectacole pe care le-am montat – „Amadeus”, „Mincinosul”, „Secta femeilor” sau „O noapte furtunoasă” – e o bucurie să mă întorc la publicul de acasă. O să vin în primăvară cu „Richard al treilea” – un spectacol pe care l-am făcut la Târgu-Severin, cu Claudiu Bleonţ în rolul principal. Probabil că vom reveni şi cu Pluralul englezesc”, a adăugat acesta.

Copleşit de atenţia spectatorilor, în culise, Ion Dichiseanu şi-a revărsat, la rândul său, laudele faţă de directorul Casei de Cultură din Constanţa: „Iubeşte arta şi frumosul din artă. Îl admir pentru că rar întâlneşti un om ca Gheorghe Ungureanu. Se simte dragostea sa faţă de artă, după cum organizează spectacolele, pentru că pune inimă. Dumnealui este foarte exigent, nu suportă kitsch-urile”. Referitor la piesa jucată, apreciatul actor a precizat: „Am plecat la drum cu acest spectacol cu gândul să facem publicul să uite, pentru două ore, de necazuri, să-l desprindem de cotidian şi să reuşim să-l focalizăm pe ceea ce se întâmplă pe scenă”.

de Codruţ BURDUJAN

Toma Enache

CAUTÂNDU-L PE SHAKESPEARE CU TINERII DIN SEVERIN

Afis Richard al III-lea

Uneori lucrurile frumoase se întâmplă pentru că există o întâlnire. Atât ne-am propus, o întâlnire cu douăzeci de tineri, la o școală de vară… Au venit de trei ori mai mulți și au rămas aproape toți, să-l căutăm împreună pe Shakespeare prin Richard, cu Richard-ul nostru Claudiu Bleonț. Dacă adaug că pentru această întâlnire tinerii și-au sacrificat întreaga vacanță și apoi timpul liber după școală, lucrând cu pasiune, până la epuizare, pot spune că întâlnirea a avut rost. Toate întrebările și frământările mele legate de montarea piesei „Richard al III-lea,” unele vechi de saptesprezece ani, au fost inspirate de pasiunea tinerilor, de geniul lui Shakespeare și de talentul lui Claudiu Bleonț. Sub zodia acestei triade am construit acest spectacol. Ei m-au ajutat să văd, în războiul dintre cele două roze și un război între cele două sexe. Această piesă a fost făcută cu și din respect pentru Shakespeare și dacă am scurtat textul și am propus o nouă așezare, nu am facut-o pentru ca ne-am crezut mai deștepți decât el, ci pentru că acesta a fost modul nostru de a ne apropia de geniul lui, astăzi. Cred că bătrânul Will nu se va supăra pe noi, „fii rătăcitori și căutători” prin întinsa si măiestrita lui artă. Atât vă propunem și vouă, o întâlnire, pentru că „vrem să vă stârnim puterile închipuirii”.

TOMA ENACHE

Există în fiecare dintre noi o dorință de putere nemărturisită, un mic Richard ce știe că-n clipa în care ar pune mâna pe frâiele puterii ar deveni mai important, mai mare, mai frumos, mai respectat, mai iubit. Ce ne diferențiază e prețul pe care l-am plăti pentru a pune mâna pe putere. Când nu ai mai nimic din toate astea, Richard-ul interior este mai tentant. Dacă pentru noi e doar  tentant să fim ca Richard, pentru Richard cel plin de defecte fizice, cel neiubit de nimeni, e rațiunea de a fi. Asemeni unui șahist genial, va anticipa toate mișcările adversarilor, va calcula exact toate mutările necesare pentru a pune mâna pe coroana ce aduce Puterea. Puterea este singurul lucru pe care îl iubește, care poate să-i aducă puțină iubire. Puterea este singura scăpare într-o lume din care se simte exclus, o lume care detestă handicapul fizic, dar care,  la rândul ei, este ahtiată după Putere. Aceasta este lumea pe care Richard se hotărăște să o pârjolească, o lume defectă, care de zeci de ani se luptă pentru aceeași coroană. Și după ce focul a mistuit tot și s-a stins, „miracolul iubirii” va plămădi o nouă viață, vieți, conviețuire. De fiecare dată avem speranța că lumea care va veni va fi mai bună! Și așa va fi!

TOMA ENACHE

Toma Enache

Secta a Muljierilor

Toma Enache

Din “Norii” lui Aristofan, “Banii vorbesc”

“Secta femeilor”, spectacolul invitat la Teatrul Nottara, productie a Asociatiei Culturale de Teatru, Muzica si Film “Dracula”, a surprins poate multa lume mai putin deschisa la inovatie, prezenta la premiera de joi.
In spectacolul regizat de Toma Enache, conceput ca o aniversare a lui Sebastian Papaiani, vioara intai este, desigur, Ion Haiduc, in rolul taranului Strepsiade, care cauta o cale de inavutire. Pentru el si pentru fiul sau, Phidipide (Claudiu Bleont), un impatimit al curselor de cai. Maestrul Socrate (Sebastian Papaiani) il pune pe invatacel in fata Argumentului drept si a Argumentului nedrept (inchipuite pe scena de Teodora Calagiu si Liliana Pana), iar omul simplu este gata sa cedeze, sa isi vanda sufletul diavolului, sa accepte principiul lui Socrate, Aici nu exista Dumnezeu. Principiu pe care il rastoarna fiul, Phidipide, trecut prin incercarile “sectei”. In final, ratiunea triumfa. Mesajul piesei este, pana la urma, in sensul moralei crestine, cu 400 de ani inainte de Hristos. Citeste mai departe…

O noapte furtunoasa, Toma Enache

NOAPTEA FURTUNOASĂ FAȚĂ’ CU VISUL AMERICAN

Visele nu se risipesc dar nici nu zboară dacă nu le dai aripi. Câtă dreptate avea Pablo Neruda! În 2005, când „O noapte furtunoasă” avea premiera în București, eu visam lucruri interzise în legătură cu acest spectacol și multe reprezentații. Îl botezasem Don Quijote, cu speranța că va răzbi și că va fi iubit de public. Cineva de sus i-a dat aripi și „Noaptea furtunoasă” a zburat prin toată Romania, apoi prin Ungaria, Spania, Macedonia, Germania, pentru în final, după 100 de reprezentații, să poposească în AMERICA. Citeşte mai mult…

Amadeus, Toma Enache

Amadeus – un spectacol de „Oscar” în premiera la Teatrul Teodor Costescu


Nu cunosc alţi regizori de teatru care să se fi încu­metat la o… replică, după ce Miloş Forman a ecranizat pentru „Oscar” piesa Amadeus prin 1980. De ace­ea mai întâi trebuie salutat curajul bucureşteanului Toma Enache, ba chiar de două ori trebuie salutat: el a reuşit să re-ducă pe scenă o partitu­ră complexă, de amploare filmică şi, totodată, a reuşit să creeze o echipă de teatru ca… din pământ – din iar­bă verde, desigur alături de un Cla­udiu Bleonţ, sau tocmai de aceea.
Citeşte mai mult…

Amadeus, Toma Enache

Spectacole

Richard al III-lea

Richard al III-lea

Pluralul Englezesc

Pluralul Englezesc

Mincinosul

Mincinosul

O noapte furtunoasa

O noapte furtunoasa

Afis spectacol Amadeus

Amadeus de Peter Shaffer

Secta femeilor

Secta femeilor

Vrajitoarea si calugarul

Vrajitoarea si calugarul