O noapte furtunoasa, Toma Enache

NOAPTEA FURTUNOASĂ FAȚĂ’ CU VISUL AMERICAN

[HTML1]

Visele nu se risipesc dar nici nu zboară dacă nu le dai aripi. Câtă dreptate avea Pablo Neruda! În 2005, când „O noapte furtunoasă” avea premiera în București, eu visam lucruri interzise în legătură cu acest spectacol și multe reprezentații. Îl botezasem Don Quijote, cu speranța că va răzbi și că va fi iubit de public. Cineva de sus i-a dat aripi și „Noaptea furtunoasă” a zburat prin toată Romania, apoi prin Ungaria, Spania, Macedonia, Germania, pentru în final, după 100 de reprezentații, să poposească în AMERICA. Citeşte mai mult…

O noapte furtunoasa

In premiera la Washington cu “O noapte furtunoasa”

Şi a fost într-adevăr „O noapte furtunoasă”! Sala a fost în picioare la finalul reprezentaţiei actorilor de la Teatrul Naţional din Bucureşti! Aplauzele nu au contenit, iar prezenţa lui nenea Iancu a ridicat spiritele celor care au luat parte la premiera piesei celui mai renumit dramaturg roman, I.L. Caragiale, la Washington.
De origine aromân, regizorul Toma Enache păstrează tenta clasica a piesei, introducând doar câteva elemente moderne, atât cât să dea o şi mai mare valoare variantei sale. Reuşeşte să creeze un permanent dialog între actori şi spectatori, fără să diminueze din acţiunea piesei. Actorii poartă costume româneşti şi aromâneşti, uşor stilizate plastic, lucru demn de lăudat în teatrul actual, unde există de multe ori tendinţa de a moderniza pâna la punctul în care se pierde originalitatea piesei. Aici este de aplaudat regizorul, pentru că a reuşit să păstreze admosfera creată de Caragiale, dându-i exact atât cât trebuie izul de modernism. Spectacolul a fost jucat în limba română, în paralel făcându-se o proiecţie în limba engleză cu sumarul piesei.
Personajele iau viaţă sub interpretarea extraordinară a trupei actorilor de la Naţional: Claudiu Bleonţ (Rică Venturiano); Sorin Frâncu (Jupân Dumitrache); Maria Teslaru (Veta); Ioan Haiduc (Nae Ipingescu); Dana Pocea (Ziţa); Marcelo Cobzariu (Chiriac) şi Daniel Niţoi (Spriridon).
La cea de-a 105-a reprezentaţie in regia lui Toma Enache, piesa a putut fi jucată şi pe pamânt american prin bunavoinţa Societaţii Române de schimburi culturale din Charlotte, NC, prin bunăvoinţa doamnei Elena Caragiu şi ASTROM – Asociaţia Studenţilor şi Tinerilor Profesionişti Români din Washington DC, cu sprijinul Institutului Cultural Român şi al Ambasadei României la Washington.
Este greu de adăugat în plus faţa de faptul ca piesa, actorii, regizorul, au fost cu toţii Jos Palaria!

Mădălina Corina Diaconu

Sursa: Antena 3

Mincinosul

„Mincinosul” – de Carlo Goldoni – o comedie pe care severinenii au gustat-o din plin

Casa de Cultură din Drobeta Turnu Severin a găzduit, marţi seara, pe scena Palatului Cultural „Theodor Costescu”, de la ora 19.00, piesa „Mincinosul“, de Carlo Goldoni, în regia lui Toma Enache.

Din distribuţie au făcut parte artişti ai teatrelor bucu­reş­tene precum: Claudiu Bleonţ (Mincinosul), Valentin Uritescu (Pantalone), Liliana Pană (Rosaura), Mircea Cons­tantinescu (Arlecchino), Radu Zetu (Brighella), Teodora Colagiu (Beatrice), Mariana Liurcă (Colombina), Adrian Anghel (Ottavio) şi Ana Constantin (Cleonice). Sceno­grafia piesei a fost semnată de Raluca Mişaca.

Dăruire pentru public

Chiar dacă veneau de la un drum destul de lung, pentru că jucaseră pe scena teatrului din Cluj, actorii şi-au dat toată măsura valorii lor pe scena severineană, comedia „Minci­nosul”, de Carlo Goldoni, re­uşind să stârnească hohote de râs şi ropote de aplauze. Cu energia debordantă care îl caracterizează, îndrăgitul actor Claudiu Bleonţ a reuşit să descreţească frunţile severi­ne­nilor, având şi rolul principal. Desigur, o prezenţă foarte aş­teptată a fost cea a renumitului actor Valentin Uritescu, care la cei aproape 68 de ani se dăruieşte scenei şi publicului aşa cum a făcut-o întreaga sa viaţă.

O şansă pentru un spectacol

Alături de veterani ai scenei româneşti, regizorul Toma Enache a dat şansa şi celor mai tineri să înveţe tainele acestei minunate profesii, astfel încât cea mai tânără dintre pro­tagonişti, Teodora Calagiu nu are decât 23 de ani, fiind studentă în anul trei la Actorie, în Bucureşti. Pentru cei care nu au avut po­sibilitatea să-i vadă pe scenă pe aceşti actori, am surprins şi noi câteva impresii.

Claudiu Bleonţ

„Nu suntem ceea ce părem a fi, ne spune Shakespeare, iar într-un secol în care fizica cuantică spune că totul e în mişcare şi în permanentă schimbare, e greu şi periculos să definim că ăsta e adevărul, că ăsta sunt eu, iar joaca pe care o propune regizorul Toma Enache, după textul lui Carlo Goldoni, mi se pare frumoasă din simplul motiv că face o deschidere şi o ofertă publicului, de a medita zâmbind şi detaşat asupra acestui subiect, nu numai legat de povestea amoroasă, ci şi despre minciună, despre relativitate, despre ceea ce într-un fel, literatura dramatică italiană a dezvoltat şi mai frumos peste alte câteva sute de ani prin Pirandello, care are un titlu al unei piese – «Aşa este, dacă vi se pare» …. Cred că primul lucru pe care-l face un om, ca exerciţiu la teatru, este să-şi păstreze atenţia trează într-un mediu de oameni vii – sala, şi în acelaşi timp un mediu de oameni vii – scena, care de acolo spun ceva, care în acelaşi timp este relativ şi schimbător în permanenţă. Şi undeva se produce o frumoasă şi relativă detaşare. (…) Şi pentru că toată lumea vorbeşte acum de criză, eu aş spune că în teatru este vorba întotdeauna de o criză, fiecare spectacol e o criză, fiecare întâlnire cu un public e o criză, un anumit freamăt în legătură cu modul în care se va produce această întâlnire. În această întâlnire există întotdeauna două direcţii, a publicului către noi şi a noastră către public – primim ceva de la publicul respectiv, ceva care ne face să jucăm, să ne simţim în seara respectivă într-un anumit fel. Doar asta aş numi eu criză, însă din moment ce există aer, soare, noapte, zi, din moment ce avem capacitatea de a iubi, faptul că suntem în trecere prin această viaţă, restul apare doar un zâmbet de bucurie şi de plăcere.

Valentin Uritescu

„Noi am fost cooptaţi de un impresar foarte valoros şi iată că s-a încropit un spectacol aproape cu o tentă particulară. Spectacolul este interesant pentru că se consumă între cele două tuşe: a unor oameni care tratează serios problemele vieţii şi a celorlalţi, care duc o existenţă plină de erotism la un moment dat, ceea ce place publicului, dar nu ajunge niciodată la vulgaritate …. Îmi pare bine că am venit la Drobeta-Turnu-Severin, este un oraş vechi, cu tradiţie, publicul este obişnuit cu piese valoroase, iar sala teatrului este extraordinară. Spectacolul acesta parcurge o serie de momente foarte interesante şi merită să fie vizionat (…) Cum se vede publicul de pe scenă? Îmi aduc aminte că acum vreo 45-50 de ani îl percepeam ca pe un balaur cu 1000 de ochi, apoi publicul îţi devine prieten şi în cele din urmă te adoră, eu pot acum să spun asta. Şi nu este vorba neapărat de sala de spectacole, e vorba de emisiuni, seriale de televiziune etc. Oamenii sunt dornici de sinceritate şi actorii care reuşesc să treacă rampa asta şi să ajungă în sufletul lor sunt iubiţi şi preţuiţi. Noi vedem uneori publicul, ca pe acela care uneori stă să vadă cum ne dăm noi nădragii jos, tocmai pentru a învăţa ce se întâmplă în anumite situaţii… În cazul meu, eu cred că oamenii mă preţuiesc proba­bil pentru simplitatea, pentru since­ritatea mea în jocul de scenă, pentru că în viaţa particulară omul mai şi minte. Şi pe scenă mai minţim, dar eu m-am simţit întotdeauna preţuit de oamenii care m-au văzut în spectacole. Le mulţumesc tuturor din tot sufletul meu, inclusiv publicului severinean, un public frumos şi curat şi care are tendinţa de a deveni modern şi de a se lărgi”.

Toma Enache – regizor

„Am reuşit, cred, ca împreună să creem o atmosferă adevărată de spectacol, şi asta se vede din modul cum reacţionează actorii între ei. Ne-am bucurat de succes aici şi de o întâlnire foarte emoţionantă cu publicul din Drobeta-Turnu-Severin cu piesa «O noapte furtunoasă» , în care Claudiu Bleonţ a jucat rolul lui Rică, şi revenim cu «Mincinosul», când a sosit momentul să ne dăm jos o parte din măştile pe care suntem obligaţi să le purtăm uneori, şi să fim faţă-n faţă, cel puţin pe scenă. De obicei, cu toţii purtăm o mască, tuturor ne vine greu să o dăm la o parte, suntem rude mai mult sau mai puţin cu Mincinosul, dar sigur că omul este o fiinţă de paradă, aşa cum spunea Sartre – de paradă la serviciu, de paradă acasă, de paradă la cumpărături. Dar, totuşi, această fiinţă de paradă care este omul, trebuie iubită şi acceptată aşa cum este pentru că, de cele mai multe ori, poartă o mască fără să vrea…De multe ori, minciuna te ajută să vezi adevărul. Dă-i omului o mască şi îi va fi mult mai uşor să spună adevărul, spunea Oscar Wilde, şi aşa este, pentru că în spatele măştii omul are curajul să spună lucrurilor pe nume. Iată că pe scenă lucrurile se spun cu mult curaj, iar actorii au acest curaj de a spune adevărul şi cu mască şi fără mască. E o bucurie să lucrezi cu actorii mari, în general. Cu cât sunt mai mari, cu cât sunt mai orgolioşi, cu atât energiile converg în timpul spectacolului, iar din aceste energii care se ciocnesc în scenă, din aceste orgolii ale actorului, regizorului, scenografului, chiar şi ale impresarului, se nasc toate aceste energii care interacţionează atât de frumos în scenă.

Teodora Calagiu – studentă anul III Actorie

„Este o etapă neaşteptată şi foarte frumoasă din viaţa mea să închei în acest mod o facultate de profil, mai ales că joc alături de nume mari ale scenei teatrale româneşti. Eu cred că, în meseria asta, pe lângă talent şi foarte multă muncă trebuie să ai şi foarte mult noroc, dacă nu te iubeşte cineva acolo, sus, nu cred că reuşeşti. M-am gândit să fac această facultate, din perioada liceului, când nu ratam niciun spectacol de teatru, şi mi-am dat seama într-o zi, când din scaunul spectatorului pierdeam firul poveştii doar gândindu-mă ce aş fi putut face şi eu pe scenă dacă aş fi fost în pielea actorilor. Atunci mi-am dat seama că am o problemă, şi că trebuie rezolvată, şi iată că astăzi pot spune că am rezolvat-o cu bine. Sper ca şi de acum înainte să fiu la fel de norocoasă în această carieră frumoasă care mă aşteaptă”.

Alexandra Dediu

Sursa: Informatia de Severin

Mincinosul

Minciună şi „seducţie“, pe scena Casei de Cultură

Mari actori ai teatrelor bucureştene precum Claudiu Bleonţ, Liliana Pană, Valentin Uritescu, Mircea Constantinescu, Teodora Calagiu, Bogdan Uritescu, Axel Moustache, Răzvan Oprea şi Adrian Anghel, au poposit, marţi seară, pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor, pentru a da viaţă personajelor lui Carlo Goldoni din comedia „Mincinosul“. Prezenţa lui Claudiu Bleonţ în sala de spectacole a Casei de Cultură este, de fiecare dată, un eveniment. Aşa cum şi-a obişnuit publicul fidel, şi de această dată, actorul Claudiu Bleonţ, cu verva sa ieşită din comun, a captat atenţia chiar din mijlocul spectatorilor. Sala a fost o prelungire naturală a scenei, actorii făcîndu-şi „natural“ şi artistic intrarea chiar pe uşa pe care, cu cîteva minute înainte, intraseră spectatorii. „Mincinosul“, de Carlo Goldoni, în regia lui Toma Enache, este o piesă care îl are în prim-plan pe Mincinos, dar, totodată, este o piesă care tratează în plan secundar „arta seducţiei“. Ipocrit, dar seducător, Mincinosul lui Goldoni, interpretat de electrizantul Claudiu Bleonţ, reuşeşte să sucească minţile reprezentantelor sexului frumos – Rosaura şi Beatrice -, totodată să-şi deruteze adversarii, folosindu-se de atuurile lor materiale şi de „florile de spirit“. Mincinosul dă şi lecţii de viaţă, ceea ce îl face pe slujitorul său, interpretat de Axel Moustache, să declare: „Cine stă cu lupii învaţă să urle“ .

Pe aceeaşi scenă au evoluat, pentru prima dată împreună, Valentin Uritescu (Pantalone), alături de fiul său, Bogdan Uritescu (Florindo). „A fost destul de dificil, că nu am jucat niciodată împreună, în sensul că eu, ăl mai bătrîn şi care cred că am experienţă, l-am bătut la cap tot timpul. Şi asta nu-i place nimănui, dar pînă la urmă, ne-am înţeles“, a mărturisit, după spectacol, Valentin Uritescu, despre prestaţia pe care a avut-o pe scenă, alături de fiul său. De asemenea, Valentin Uritescu a mai spus că, deşi „bucşit“ de o răceală, s-a simţit extraordinar la Constanţa, aşa cum se simte întotdeauna.

La reprezentaţia care a avut loc marţi seară, la Casa de Cultură din Constanţa, a fost prezent şi regizorul Toma Enache. „La Constanţa mă simt, de fiecare dată, extraordinar şi întotdeauna revin cu drag. Publicul de acasă este cel mai bun“, a spus Toma Enache, referitor la reacţia pe care a simţit-o din rîndul spectatorilor. Regizorul constănţean a mărturisit că prin acest spectacol a intenţionat să aducă pe scenă un mincinos care ne poate ajuta să dăm la o parte masca pe care o purtăm în fiecare zi. „Fiecare dintre noi purtăm o mască peste tot unde ne ducem şi pe scenă avem curajul să dăm la o parte aceste măşti ale ipocriziei şi să arătăm partea frumoasă din noi, dar şi partea urîtă. Fiecare dintre noi are şi o parte urîtă şi o parte frumoasă. Nu dorim să dezvăluim partea urîtă şi întotdeauna vrem să scoatem în faţă ceea ce este frumos. Dar omul este obligat să poarte această mască şi nu are curajul să o dea la o parte. Dar, într-un spectacol de teatru, măştile sînt date la o parte şi vedem omul cu bune şi cu rele în faţa noastră“, a spus regizorul Toma Enache. „Mincinosul“ a mai fost prezentat şi la Craiova, turneul continuînd în oraşe precum Ploieşti, Cluj şi Timişoara.

Sursa: Telegraf

Mincinosul

Mincinosul”, dandy italian cu dragoste pentru fiecare

Casa de Cultură Constanţa a găzduit, marţi seară, spectacolul „Mincinosul”, de Carlo Goldoni, în regia lui Toma Enache.

Spectacolul l-a avut în centru pe dandy-ul italian interpretat de Claudiu Bleonţ, care, păcălindu-i pe toţi că este un burlac dornic să pună capăt libertăţii, îşi urmăreşte obiectivele libidinale fără scrupule, fiind prins, în cele din urmă. Pornind de la motoul: „Dacă recunoşti că trebuie să minţi, poate afli adevărul”, marele mincinos foloseşte tertipuri pe alocuri sofisticate pentru a-i da dreptate, în cele din urmă, lui Einstein: „Ce secol trist, mai degrabă spargi un atom decât o prejudecată”, afirmă acesta.

Publicul i-a putut vedea pe scenă pe Uritescu – tatăl şi fiul (Valentin şi Bogdan), jucând în rolurile lui Panta-lone, respectiv Florindo: „A fost destul de dificil să joc alături de fiul meu, în sensul că eu, ăl mai bătrân şi care cred că am experienţă, l-am bătut la cap tot timpul. Şi asta nu-i place, nu-i place nimănui. Dar până la urmă ne-am în-ţeles”, a spus, după spectacol, actorul Valentin Uritescu.

Din distribuţie au făcut parte: Claudiu Bleonţ, Valentin Uritescu, Bogdan Uritescu, Liliana Pană, Mircea Constantinescu, Teodora Colagiu, Mariana Liurcă, Adrian Anghel, Ana Constantin şi Răzvan Oprea.

De asemenea, l-am putut vedea evoluând şi pe Axel Moustache, câştigătorul premiului „Generaţia Aşteptată” la Gala Tânărului Actor Hop de la Mangalia din 2007.

Ilustraţia muzicală a fost semnată de George Marcu şi scenografia de Raluca Mişaca.

Sursa: Cuget Liber

Mincinosul

“Mincinosul” – flori de spirit, ras si filosofie

Piesa “Mincinosul”, in regia lui Toma Enache, cu Claudiu Bleont in rolul principal, a avut premiera din Bucuresti pe 13 aprilie, la Teatrul Nottara. Dupa succesul repurtat in alte orase ale tarii, si in capitala lucrurile au stat la fel cu “Mincinosul”, spectacolul jucandu-se cu casa inchisa.

Judecand dupa animatia pozitiva din sala, cei prezenti nu au fost dezamagiti de piesa si nici de prestatia actorilor, dimpotriva. Nici n-ai cum sa nu ramai pe ganduri cand auzi reflectiile despre viata ale personajului principal sau sa nu razi din toata inima de felul in care isi povesteste peripetiile, gesticuleaza sau isi prezinta… “papagalul”.

Comedia lui Goldoni il urmareste pe venetianul Lelio (Claudiu Bleont) care se intoarce acasa dupa multi ani si nici nu ajunge bine, ca imediat pune ochii pe doua tinere fermecatoare si naive, carora nu ezita sa le suceasca mintile, omitand sa le spuna de care dintre ele ar fi indragostit. Cele doua, Rosaura (Liliana Pana) si Beatrice (Teodora Calagiu), sunt fiicele doctorului Balanzone (Sebastian Papaiani) si, ca doua domnisoare serioase, vor sa se marite cat mai bine. Ametite de posibilitatea ca “marchizul napoletan” (asa cum se prezentase Lelio) se o ia in casatorie pe una dintre ele, cele doua nici nu-i observa pe Florindo (Bogdan Uritescu) si Ottavio (Adrian Anghel), doi tineri venetieni indragostiti de ele pana peste cap, care fac tot posibilul ca fetele sa ii remarce. Numai ca de stradaniile anonime ale celor doi profita Lelio, care insira o minciuna dupa alta, determinandu-le pe tinere sa creada ca el este cel care face tot felul de gesturi frumoase pentru ele. De altfel, el nu se da in laturi de a spune minciuni nici tatalui si nici amicilor in fata carora se lauda cu aventurile lui (mai mult inchipuite decat reale), creand, astfel, tot felul de situatii dramatice.

Lucrurile se complica si mai tare cand doctorul stabileste cu prietenul sau Pantalone (Valentin Uritescu), nimeni altul decat tatal lui Lelio, casatoria Rosaurei cu acesta din urma. Nici Lelio si nici Rosaura nu vor sa auda de astfel de aranjamente, crezand ca e vorba de persoane pe care nu le cunosc, pana cand se intalnesc oficial. Numai ca mai este o problema: Lelio este casatorit la Roma, iar sotia lui Cleonice a sosit in Venetia pentru a-si recupera sotul! Dupa ce apele se limpezesc, Florindo o ia de sotie pe Rosaura si Ottavio pe Beatrice, iar mincinosul Lelio se intoarce la Cleonice.

Claudiu Bleont este un Lelio plin de carisma si de umor, un personaj care nu face deosebirea dintre bine si rau si pentru care ocolirea adevarului este la fel de naturala precum respiratia. El nu spune minciuni, ci “flori de spirit”, cu ajutorul carora iese basma curata din anumite situatii, dar o si incurca rau de tot in altele. Cu toate acestea, tocmai florile lui de spirit sunt cele care scot la iveala adevarul (iubirea pe care unii nu indrazneau sa o dea pe fata) si care fac ca lucrurile sa se termine bine pentru toata lumea.

Personal, n-as spune despre “Mincinosul” ca este o piesa care te tine in priza tot timpul, deoarece are si unele momente in care te poti deconecta putin de la actiune, dar cred ca tocmai aceste cateva momente de acalmie dau scenelor puternice o si mai mare forta de atractie. In orice caz, experienta si farmecul maestrilor Valentin Uritescu si Sebastian Papaiani, care sunt incredibil de naturali si improvizeaza cu usurinta, impletita cu entuziasmul tineresc al Teodorei Calagiu sau al lui Adrian Anghel si cu explozia de talent care este Claudiu Bleont fac din “Mincinosul” un spectacol plin de viata, amuzant, uneori filosofic si mai mereu senzual, un spectacol pe care nu-l poti accepta.

Sursa: http://www.4arte.ro

O noapte furtunoasa

Seara de teatru la Washington DC – “O noapte furtunoasa” de I.L. Caragiale

Sambata, 15 mai 2010, in prezenta domnului Ambasador Adrian Vierita, sala se spectacole a Bell Multicultural High School din Washington DC, a gazduit un eveniment romanesc de exceptie, celebra piesa a lui I.L. Caragiale, “O noapte furtunoasa”, fiind prezentata publicului intr-o viziune moderna, apartinand regizorului Toma Enache.

Citeşte mai mult…

O noapte furtunoasa

O NOAPTE FURTUNOASĂ

O noapte furtunoasa in USA

O noapte furtunoasa

O noapte furtunoasă
de I.L. Caragiale

ÎN REGIA LUI

Toma Enache


DISTRIBUŢIA

Rica Venturiano ………………………………… Claudiu Bleonţ

Jupân Dumitrache ………………………………….. Sorin Frâncu

Veta …………………………………………………… Maria Teslaru

Nae Ipingescu ………………………………………… Ioan Haiduc

Ziţa ………………………………………………………… Dana Pocea

Chiriac ………………………………………….. Marcelo Cobzariu

Spiridon ………………………………………………….. Vasile Niţoi

Acest spectacol face parte din seria de manisfestări culturale dedicate aniversării a 130 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice dintre România şi Statele Unite ale Americii.

Spectacolul din Washington, DC a fost organizat de către doamna Elena Caragiu şi Societatea română de schimburi culturale din Charlotte, Carolina de Nord în parteneriat cu ASTROM- Asociaţia Studenţilor şi Tinerilor profesionişti Români, cu sprijinul Institutului Cultural Român şi al Ambasadei României la Washington, DC.

O noapte furtunoasă

în viziunea lui Toma Enache

În interpretarea de astăzi a binecunoscutei piese, O noapte furtunoasă, regizorul Toma Enache ni-l prezintă pe Caragiale într-o variantă modernă, contemporană păstrându-i în acelaşi timp însă izul specific balcanic. Fiind aromân de origine, regizorul propune publicului din această seară un spectacol în care acţiunea se desfăşoară într-o familie de machedoni. Potrivit afirmaţiilor lui Claudiu Bleonţ, Toma Enache a ales această variantă regizorală, deoarece a ţinut cont şi de faptul că însuşi Caragiale a fost, după spusele multora, aromân. Regizorul reuşeşte performanţa de a-l aduce pe marele dramaturg român în zona teatrului modern şi rafinat, în care, din cauza limitării de viziune a majorităţii celor care i-au pus în scenă piesele, acesta s-a aflat foarte rar.

Spectacolul se doreşte în acelaşi timp să fie şi unul interactiv creându-se astfel premizele unui permanent dialog între actori şi spectatori. Varianta aromână a capodoperei lui Caragiale abundă în soluţii regizorale inedite, născute dintr-o imaginaţie exuberantă. Soluţiile alese se înşiruie coerent, într-o cadenţă plină de vervă şi dezinvoltură, care te face să uiţi cum trece timpul.

Piesa în această interpretare a ajuns la cea de-a 104 de reprezentaţie şi a fost jucată nu numai pe scenele din România dar şi în Spania, Germania, Macedonia şi Ungaria. Înainte de sosirea la Washington, DC spectacolul şi-a făcut debutul şi pe continental American cu o primă reprezentaţie în Charlotte, Carolina de Nord.

Subiectul piesei

O noapte furtunoasă nu se referă atât la îngâmfarea negustorilor parveniţi de tipul lui jupân Dumitrache Titircă Inimă-Rea, chiristigiu şi căpitan în garda civică, la rigiditatea reprezentanţilor forţei publice de partea celor tari, de felul ipistatului Nae Ipingescu, şi la arivismul amploiaţilor de factura studentului gazetar Rică Venturiano, cât la „onoarea de familist“ a jupânului, compromisă, la lipsa de „rezon“ a ipistatului prea încrezător şi grăbit să facă uz de autoritate în favoarea amicului său, în fine la limbajul semi-cult al ziariştilor, adepţi ai unor sloganuri sublime pe care le pronunţă după ureche, aplicându-le dacă s-ar ivi ocazia, pe dos. Din fraza lui Venturiano: „Nimeni nu trebuie a mânca de la datoriile ce ne impun sfânta Constituţiune… mai ales cei din masa poporului“, cei doi înţeleg prin sufragiu pe omul de sufragerie, deduc că Rică „bate în ciocoi, unde mănâncă sudoarea poporului suveran“. Într-adevăr, Rică pretinde că n-are altă politică decât „suveranitatea poporului“, pentru că „box populis, box dei“, dar deviza lui civică sună: „Ori toţi să muriţi, ori toţi să scăpăm!“ Piesa, o farsă, se bazează pe un qui pro quo. Jupân Dumitrache ia drept inamic al onoarei sale pe Rică, în vreme ce soţia îl trădează cu Chiriac, calfa, omul de încredere, iar Rică, aventurierul hilar, o „asaltează” de fapt pe cumnata chiristigiului.

În fond, ce îşi dorea Caragiale să vadă în munca cu actorii: crearea unei expresivităţi fireşti în jocul scenic prin simplificarea lui. Îi plăcea mai mult „cum” se joacă decât „ce” se joacă. Într-adevăr, s-a spus că în opera lui Caragiale nu regizorii reinventează lucruri noi ci că opera lui îşi dezvăluie mereu noutatea faţă de contemporani. Aşa mi s-a arătat „noaptea furtunoasă” în straie aromâneşti, fluierându-şi oful şi cu „sarica balcanică” răsturnată în zilele noastre.

Cred că în acest spectacol se topesc în mod plăcut energiile caragialeşti cu cele ale regizorului, ale actorului, ale scenografului, însă bucuria împărtăşirii acestor energii revine, desigur, numai actorilor. Şi poţi să le spui din toată inima un „bravos absolut.”

Le mulţumesc actorilor şi colaboratorilor care au trudit la zămislirea acestui spectacol, a acestui copil, pe care mi-aş îngădui să-l botez Don Quijote, cu speranţa că va fi la fel de răzbătător şi iubit de public ca şi personajul lui Cervantes. Pentru asta nu trebuie decât să lupte cu indiferenţa ce ne înconjoară.

Închei optimist, cu urarea lui Nenea Iancu:

„Să fiţi veseli şi sănătoşi!” | „S-hiţ hârioşi şi sănătoşi!”

Toma Enache
[singlepic id=433 w=320 h=240 float=left]

O noapte furtunoasa

Turneu SUA

Dupa 100 de reprezentatii spectacolul: ” O NOAPTE FURTUNOASA” de I.L. Caragiale

ESTE INVITAT IN TURNEU IN SUA

WASHINTON D.C. 15 MAI 2010 la ora 18.00 Bell Auditorium

CHARLOTTE N.C. 11 MAI 2010 la ora 19.00 Halton Theatre (Elizabeth Street)

Auditie cu public cu spectacolul radiofonic : TOMA CARAGIU – PANTOMIMA CUVANTULUI la WASHINTON Si CHARLOTTE pe 9 Mai si respectiv 14 mai

Turneul este organizat cu ocazia a 130 de ani de relatii diplomatice romano-americane de catre Societatea de Schimburi Culturale Romano-Americane Charlotte NC, cu sprijinul:

Ambasada Romaniei la Washinton D.C.

Institutul Cultural Roman Bucuresti