Toma Enache

“De ce Mozart și nu eu?! “

Invitație la teatru
Amadeus

7002_bigregia Toma Enache

Când Amadeus Mozart se lasă cuprins de muzică, iar sufletul lui realizatdecretează că muzica se află în el, începe încă o nesfârșită poveste-dispută. Urmând calea unui proverb italian ce spune că Omul trebuie să accepte realitatea conform căreia cine știe cel mai mult, cunoaște cel mai puțin, Amadeus, proaspăt sosit la Viena, îl întâlnește pe Antonio Salieri, excelent capelmaistru al Capelei Imperiale din Viena, îndrumător al lui Beethoven, Schubert și Liszt. Prin urmare, muzicianul Timpului. Așa începe o poveste și o provocare ce au generat întrebarea retorică: Au sau nu Artiștii, cu toții, loc sub Soare?!
În 1830, Pușkin scrie o piesă într-un act, intitulată Mozart și Salieri. Despre rivalitate și gelozie, ambele iscate de orgoliul exacerbat al artistului realizat. Subiectul devine o genială leapșă, astfel încât în 1979, Peter Shaffer, celebru dramaturg englez, evreu de origine, oferă scenei, piesa de teatru Amadeus. O nouă biografie romanțată a lui Mozart, cu accent pe rivalitatea dintre el șiSalieri. Mozart, artistul care dăruie copilului din noi un flaut fermecat, față în față cu Salieri, recunoscut și apreciat. Succesul piesei îi conferă lui Peter Shaffer titlul de Sir și pune pe jar imaginația regizorului Miloš Forman astfel că, în 1984, pe marile ecrane rulează filmul Amadeus, cu un scenariu semnat de același Peter Shaffer. Povestea atrage, emoționează, face înconjurul lumii, fiind răsplătită cu premiul Oscar. Dar provocarea continuă și iat-o transpusă pe plai mioritic. Sâmbătă , 23 mai, la Palatul Național al Copiilor (București), regizorul Toma Enache ne-a făcut părtași la un eveniment artistic major: premiera piesei Amadeus. Curiozitatea și așteptările au fost răsplătite din plin. Nu mai văzusem- deși cv-ul regizorului Toma Enache punctează piese din Goldoni (Mincinosul), Alan Ayckbourn(Pluralul Englezesc), Caragiale(D’ale Carnavalului, O noapte furtunoasă), Shakespeare( Richard al -III-lea)- decât filmul Nu hiu faimos ama hiu arman(Nu sunt faimos, dar sunt aromân) despre care, de altfel, am scris.
Amadeus regizat de Toma Enache prilejuiește, într-o fascinantă sarabandă de lumini și umbre, experiențe și trăiri de excepție, grație relatărilor lui Salieri,făcute la persoana întâi într-o succesiune de monologuri despre contradicțiile și amărăciunile Artistului împlinit și realizat, blestemat să savureze elixirele diavolului preparate parcă într-un laborator al lui Hoffmann. Realizând o alchimie perfectă între trei generații de actori, spectacolul se remarcă prin distribuția meritorie: Antonio SalieriTomi Cristin/ Dorin Andone,Wolfgang Amadeus MozartGeorge Piştereanu, Joseph al II-leaSebastian Papaiani, Baronul van SwietenIon Dichiseanu, Directoarea OpereiVictoria Cociaş, Von Strack- Liviu Cheloiu, Constanze MozartMălina Tomoiagă, Caterina Cavallieri – Roxana Bageac (soprană). Lista continuă cu Teodora Calagiu Garofil, Teodora Vasu, Ştefania Istrate, Andrei Necula, Darko Huruială, Marius Mihăilă, Armand Iliescu. Despre distribuție, câteva accente: echipa de actori se evidențiază prin coeziune bazată pe o subtilă complicitate artistică, prin metalimbaj axat pe elemente ce îndeamnă la explorarea replicilor din spatele replicilor, dar și la felul cum spun ceea ce spun actorii. De-o pildă, improvizații dătătoare de prospețime și naturalețe ale maeștrilor Sebastian Papaiani și Ion Dichiseanu. Destinul tragic al genialului Mozart, filtrat în pilule de umor, conturează atmosfera de la Curtea Imperială. Inițial, zgândărită de umorul englezesc, asemenea ambianță are ocazia, acum, să se impregneze cu umorul mioritic. Căci nu puține sunt asemănările cu realitate autohtonă ale cărei valori rămân la fel de ignorate și disprețuite. “De ce Mozart și nu eu?!” se întreabă onorabilul Salieri. De ce el poate să compună fără corecturi și eu nu?! De ce…de ce… de ce…?!  Decor dominat de un pian, un jilț, un confesional sau un alcov?!, un ecran cinematografic ce redă saloanele Palatului Imperial, ilustrație muzicală marcaMozart, costume ce îmbracă, mănușă, actorii, un joc permanent de sunet și lumini fac din Amadeus un bun câștigat nu numai pentru teatrul autohton, dar și pentru cel universal. De aceea, se impun și alte aprecieri:  Maria Dore(scenografie), Cristian Matei(ilustrație muzicală), Costel Dobrescu(lumini),Cătălin Dobrescu (sunet), Gina Dobrescu (proiecții video).
Ca iubitoare de teatru, adaug că Amadeus mi-a oferit satisfacții similare cu bucuria din vremea când, săptămânal, mă duceam la teatru și mă îmbogățeam cu clipe de neuitat, păstrate și, azi, în memoria inimii.  Spectacolul nu trebuie ratat. Mai cu seamă, acum, în vremuri lipsite de repere. Dominate de impostură și de o natură [umană] toxică. Într-o atmosferă otrăvită de orgolii și interese mărunte, un Amadeus în regia lui Toma Enache oferă spectatorului o gură proaspătă de aer. Chiar dacă finalul rescrie, dramatic, întrebarea: oare de ce Artiștii sunt marcați de stele fără noroc?!
Proiect C.I.A.D.O România antidrog , patronat de academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici,  Amadeus constituie, o dată în plus, o pledoarie convingătoare pentru Viață și pentru Valori. Chiar dacă, Îngeri și Demoni ne guvernează, rând pe rând.

https://catiamaxim.wordpress.com/?s=amadeus

“De ce Mozart și nu eu?! “

Postat la 05.25.15

Toma Enache

Cronica/Review film „Nu sunt faimos dar sunt aroman”

de Mariana Bara

Toma este un artist, o dovedise prin poezie şi teatru, acum a reuşit şi în film.

Toma este un sentimental, ca mulţi dintre noi; ca puţini dintre noi, însă, are

simţul muzicii şi al mişcării, este dinamic şi inventiv, ceea ce dă filmului un

ritm frumos şi o desfăşurare înţeleaptă şi totuşi cu răsuciri şi întoarceri neaşteptate.

Constrângeri formale nu există în film, şi nici subiecte tradiţionale. Filmul este

expresia mişcării libere şi a libertăţii de exprimare, este o ficţiune, o operă de artă

care operează cu categorii estetice. Este emoţionant, în primul rând. Spectatorii

(armâni) au fost mişcaţi. Cine caută realism, ideologie, poziţie politică etc. porneşte cu  stângul, pentru că se pare nu s-a dus la un spectacol.

De ce ne place? De ce mergem să-l vedem a doua şi a treia oară?

Aş putea spune pentru că filmul nostru este o metaforă în evoluţie CORLU MARI

DI UNU KIRO, adica îi strânge la un loc pe armâni, oricât de risipiţi ar fi. Este un

film elegant, decent, nostalgic, (din nou) sentimental, cu o bază morală exemplară: eroul, uşor candid şi visător, simpatic, idealist (niheamă lishoru), îndrăgostit – în contradicţie cu tatăl său prea realist şi destul de cinic în aparenţă -, cunoaşte gloria şi căderea.

Ne anunţă că Armâneamea (cea din vis, cea retrasă şi ascunsă în peşteră) a

murit, că inima promisă din Grecia nu mai vine… şi totuşi… o descoperă pe stradă, întruchipată într-o fată inteligenta/mintimenă (Sophia).

Vedeţi filmul!

 

 

TOMA ESTE UN ARTIST

Postat la 10.23.14

Toma Enache

Impresii (II) după vizionarea filmului ,,Nu sunt faimos, dar sunt aromân”

1465378_224356487739076_2082996877_nLuminita

Felicitari, Toma! Filmul reprezinta un adevarat succes! L-am vazut si parca as vrea sa-l mai vad de cateva ori. Ba mai mult, mi-as dori sa-l vada si bunicii…poate cand va aparea pe dvd! Este un film foarte emotionant, am fost impresionata de ceea ce am vazut! Parerea mea este ca trebuie sa te apuci de partea aII-a Cu siguranta va fi la fel bun! Felicitari inca o data si succes in continuare!

Georgy

Sunt Armana si sunt mandra,azi am ajuns la filmul mult asteptat si am fost surprinsa intr-un mod foarte placut nu ma asteptam sa vad chiar asa cum suntem noi Aromanii cu pita,cas, obiceiuri,traditii etc.Sper ca vom mai vedea filme regizate de dumneavoastra, un regizor si actor exceptional!

Elena

Sa stiti ca mi-a placut filmul si sunt sincera,imaginea a fost super,muzica la fel,scenariul,jocul,totul,m-a amuzat tare mult scena cu negrul:))

Marius

felicitari !!! am vazut filmul, nu sunt aroman/ dar sunt faimos ca am vazut „nu sunt faimos dar sunt aroman” !!!!! foarte rar dupa ce vad un film, raman atat de placut/incantat/ uimit/ !!!!

Felicitariiiiiiiiiii !!!!

1476545_469176203201241_532413053_nMariana

Vreau sa va felicit pentru ceea ce ati realizat recent, ma refer la film! Poate v-au spus-o si altii semanati foarte tare cu Nicholas Cage! Inca o data felicitari!

Elena

Va multumesc si ma simt onorata, va felicit pentru marele film pe care l-ati ecranizat si mi-ati umplut inima de bucurie!! Sa va ajute bunul Dumnezeu sa faceti cat mai multe filme armanesti, hiu mandra ca hiu armana!!!

Teodora

a multumesc frumos pt urare !! Am fost la filmul dvs cu familia mea si tin foarte mult sa va felicit personal.In calitate de viitor candidat la admiterea UNATC-Regie de film, va pot spune ca mi-a placut cum s-a realizat regia filmului, imaginea impecabila iar povestea foarte interesanta avand in vedere ca traiesc zi de zi alaturi de armâni si mi-a captat atentia.Eu si mama mea, va felicitam din suflet si asteptam cu nerabdare urmatorul dvs film !

Rodica

L-am vazut in Braila ….este ceva de vis .Nu-mi inchipuiam ca voi trai si acest moment.Muzica este super iar distributia a fost perfecta.Va felicit….pasiunea dumneavoastra a dat roade ….va doresc la mai multe filme,armanesti si foarte bune!De ce nu un film pentru Cannes,un Berlin…..Va imbratisez cu drag ,pe dumneavoastra,frumoasa d-voastra familie si echipa care v-a stat alaturi!

1467270_469176089867919_1511793619_nDaniel

Felicitari! Adevarul suprem este intr-adevar Iubirea!

Lidia

Salutari de la Timisoara…felicitari si mult succes in continuare!

Stefania

Felicitari pentru succesul care l-ati avut la Timisoara!;)

Ana

Ne-a placut foarte mult si felicitari pt tot ce ai reusit sa realizezi! Te mai asteptam sa vii prin Timisoara.

Evelin

Am fost la film, mi-a placut tare muuuult !

Zoica

Aseara iaram la cinema cu cumnata mea Vanghea ,vidzumu filmul,multu na luo hari,catu’ ma multi cama ninti Toma,ai multa hari,tzi sadi ghini,omu’ disteptu ,ni harsimu ca hii armanu,ama hii si cu hari.Adari ghini ,ca noi nu prea stimu multi di armani,asa va=s anvitamu .Hii un regizor si actor di anami nu masi tu armanami…

Anca

Felicitari, Toma! Un altfel de film si un eveniment de exceptie! Te imbratisez cu drag!

Teodora

Domnule Enache , vreau sa va felicit din tot sufletul pentru acesti film, mi-a depasit orice asteptare . Sunt mandra ca sunt aromanca si sunt mandra de dumneavoastra . Sper sa ne mai oferiti multe surprize frumoase !

1397950_10151773982641479_536473831_oEli

A fost ca o revelatie filmul,emotionant ,eu si nu numai ca am plans dar am si ras.Felicitari si sa aveti putere si insipratie sa mai faceti multe altele.Toata lumea asteapta…Ne simtim si mai mandri acum,datorita dv si filmului.

Cristina

Este superb filmul!! Chiar daca nu sunt aromanca am fost si l-am vazut.Are o frumoasa poveste de dragoste, traditie si este deosebita povestea .

Darius

Superb filmul , ma bucur mult ca un arman a facut asa ceva , felicitari !!

Costa

Să trăieşti, frate Toma! …Eiiii… vroiam să-ţi spun câteva cuvinte ca să înţelegi cât de mult mi-a plăcut acest film. Dar am vrut să las să treacă ceva timp, să fiu eu cel din urmă, să-mi aleg cuvintele. Frate Tomaki, am văzut filmul nu o dată ci de două ori… prima dată l-am privit cu inima, a doua oară am încercat cu mintea… Ce pot să spun, nu am cuvinte potrivite, ci numai bucuria asemănătoare momentului când soţia îţi naşte un copil, primul copil. Cu acest film ai dat lovitura… M-am bucurat, am fost mândru şi copleşit de emoţii. Să trăieşti şi să ai încă un ,,copil”, mulţumesc mult… şi încă ceva, m-am lăudat la toţi vecinii români cu tine şi i-am trimis să vadă filmul tău… Să trăieşti Toma şi mii de mulţumiri!

 Aplauze la scena deschisa pentru premiera aromana de la Timisoara

945475_469175563201305_292289642_nO poveste de dragoste spusă în limba aromână a atras o ploaie de aplauze la Timișoara. Filmul „Nu sunt faimos, dar sunt aromân” a rulat în prezenţa regizorului Toma Enache şi a altor membri din echipa lungmetrajului.

,,Este un film făcut cu multă sudoare şi multă muncă. Sunt foarte bucuros că publicul a venit în număr mare la film, că reacţiile au fost aşa cum ne-am dorit. Am ales o poveste de suflet, o poveste de dragoste care să ajungă la sufletul spectatorilor. Se pare că a ajuns, faptul care ne aduce tuturor o bucurie imensă”, spune Toma Enache, interpretul rolului principal.

Distribuţia lungmetrajului îi aduce pe marile ecrane, alături de Toma Enache şi Linda Croitoru, pe actorii Lică Gherghilescu Tanasoca, Teodora Calagiu Garofil, Rudy Rosenfeld, Camelia Şapera, Mara Panaitescu, Alina Mantu, Ana Donosa, Anca Manolescu, Take Florescu, Cristina Cabel, Sorin Saguna şi Geo Dinescu. De coloana sonoră a filmului s-au ocupat Ovidiu Lipan Ţăndărică, Stelu Enache şi Sirma Guci. Filmul este o producţie cinematografică independentă, cu un buget de 360.000 de euro, finanţarea provenind în totalitate din surse private. Proiecția a durat aproximativ două ore şi a fost aplaudată îndelung.

Impresii (I) după vizionarea filmului ,,Nu sunt faimos, dar sunt aromân”

public bucurestiKIRA IORGOVEANU MANTU

Imi cer scuze pentru cǎ nu prea mai am voce, nu pot sǎ mai respir, pentru ca filmul lui Toma ne-a tǎiat respiraţia ca sǎ spun aşa. Anul acesta, 2013 nu este o intâmplare cǎ a apǎrut filmul lui Toma. Poate aşa a vrut bunul Dumnezeu, aşa a orânduit lucrurile, sǎ-l amâne terminarea filmului. De ce ? Pentru cǎ acum o sǎptǎmânǎ mǎ aflam la Viena pentru a sǎrbǎtori 200 de ani de la Gramatica lui Boiagi.

Cine se gândea atunci când Mihail Boiagi a scos Gramatica cǎ vom avea mai departe, adica astǎzi, o limbǎ aromânǎ, cǎ va putea fi vorbitǎ ? Nu numai sa fie vorbitǎ şi scrisǎ în cǎrţi, dar sǎ fie vorbitǎ şi într-un film aromân. Mie mi se pare, poate bucuria mea este foarte mare…sǎ spun ceea ce am trǎit astǎ searǎ. Pentru mine filmul lui Toma Enache este unul din marile evenimente istorice în istoria aromânilor. De ce ? Dacǎ vom realiza cine are astǎzi cel mai mare impact pentru omenire ? Televiziunea şi Filmul !

DINI TRANDU

“Am venit din America. Am fǎcut un drum lung ca sǎ fiu aproape de un eveniment istoric pentru noi, pentru Armâname, pentru activitatea armâneascǎ. Acest film “Nu sunt faimos, dar sunt aromân” este un eveniment istoric. Acest lucru trebuie sǎ-l conştientizeze toatǎ armânamea.

Au trecut 100 de ani de când fraţii Manakia au realizat primul film, dar nevorbit, dar a venit timpul şi s-a întâmplat acum la 100 de ani de când Macedonia a fost împǎrţitǎ. Si s-a întâmplat ca sǎ fie realizat anul acesta. Este cel mai important eveniment pentru cultura aromânǎ, un film în limba aromânǎ. Este ca un vis din care nu vrei sǎ te trezeşti, vrei sǎ rǎmâi cu acest vis ! Dupǎ ce am vǎzut acest film parcǎ am uitat toate celelalte limbi pe care le vorbesc. Si am spus cǎ trebuie vorbim limba noastrǎ pǎrinteascǎ, sǎ nu ne stingem ! Toma a cǎutat Armânamea şi noi trebuie sǎ-l ajutǎm sǎ gǎseascǎ Armânamea pentru a nu se stinge.”

Mariana Bara

Toma este un artist, o dovedise prin poezie şi teatru, acum a reuşit şi în film. Toma este un sentimental, ca mulţi dintre noi; ca puţini dintre noi, însă, are simţul muzicii şi al mişcării, este dinamic şi inventiv, ceea ce dă filmului un ritm frumos şi o desfăşurare înţeleaptă şi totuşi cu răsuciri şi întoarceri neaşteptate.

Constrângeri formale nu există în film, şi nici subiecte tradiţionale. Filmul este expresia mişcării libere şi a libertăţii de exprimare, este o ficţiune, o operă de artă care operează cu categorii estetice. Este emoţionant, în primul rând. Spectatorii (armâni) au fost mişcaţi. Cine caută realism, ideologie, poziţie politică etc. porneşte cu stângul, pentru că se pare nu s-a dus la un spectacol.

De ce ne place? De ce mergem să-l vedem a doua şi a treia oară?Aş putea spune pentru că filmul nostru este o metaforă în evoluţie CORLU MARI DI UNU KIRO, adica îi strânge la un loc pe armâni, oricât de risipiţi ar fi. Este un film elegant, decent, nostalgic, (din nou) sentimental, cu o bază morală exemplară: eroul, uşor candid şi visător, simpatic, idealist (niheamă lishoru), îndrăgostit – în contradicţie cu tatăl său prea realist şi destul de cinic în aparenţă -, cunoaşte gloria şi căderea. Ne anunţă că Armâneamea (cea din vis, cea retrasă şi ascunsă în peşteră) a murit, că inima promisă din Grecia nu mai vine… şi totuşi… o descoperă pe stradă, întruchipată într-o fată mintimenă (Sophia).

Vedeţi filmul !

poza sala constantaMariana

Buna Toma! Vreau sa te felicit pentru film si pentru tot efortul pe care l-ai depus pentru a ne face acest dar, atat de frumos si emotionant! Ii felicit si pe restul actorilor/echipa cu care ai lucrat: BRAVO! Sper din tot sufletul ca toti cei care au vizionat filmul au inteles ca trebuie sa fim mandri ca suntem armani si sa transmita mai departe aceasta dragoste pentru etnia si limba noastra si nu in ultimul rand istoria& obiceiurile noastre! Ne mandrim cu tine si ne bucuram mult ca ai atras atentia tuturor si asupra etniei noastre atat de bogata dpdv istoric si cultural. Mult succes in continuare!

Olimpia

Vazandu-ti filmul, am avut trairile transmise de filmele vechi rusesti ,de cinemateca,autentice ale regizorilor rusi care nu pot fi decat “balsoi”.Este un film complex care transmite mesaje.Noua ne-a placut mult!Bravo Toma!Domnul sa te copleseasca cu darurile lui!

Sabina

Felicitari!!!!Un film extraordinar pe care il astept de 2 ani dar s-a meritat asteptarea!!Nu am cuvinte sa va spun cat de mult mi-a placut!Felicitari !

Iacob

Buna Seara domnule Toma Enache. Felicitari pt film. A fost exceptional. Am fost la premiera. Doresc sa stiu, cand la TV, cand online? Voi sa’l veada s’parintaii a mei cari sunt cam ocupati si nu au timp di cinema..te rog. Resepct!

Stelian

…frumoasa nebunie cu lansarea . Am vazut filmul sambata la Cinema City Braila. Absolut superb. O sa va sun. O sa va sun, multumesc mult si felicitari inca o data!

Mihaela

super film… felicitari!!!!

Dana

Felicitari pentru film! Chiar daca nu sunt de origine aromana, mi-a placut mult, iar mesajul este unul sugestiv pentru toata lumea.

Tina

buna…fratele meu a fost la constanta la premiera.. mi a zis sa iti transmit BRAVO BRAVO BRAVO TOMA …o seara placuta ..

Carmen

Felicitari si celorlalti actori, mai ales celei care a fost “sora ta”, armana tipica, neinfricata….si as putea continua, dar sunt de prisos vorbele.

Laura n

Felicitari ptr film ,cred a ai reusit sa bucuri toata comunitatea aromana,datorita tie si altora ca tine reusim sa ne prelungim existenta .Desi traim ,vorbim armanesti,multi dintre noi cum sunt si eu nu facem nimic pt a asigura continuitatea acestei etnii de aceea va multumim ca va straduiti sa existam .

toma poza constantaMara

Un adevarat artist sunteti ati investit multa munca si sudoare !!!

Itza

Salut Toma , am vazut filmul , mi-a placut mult, mai vreau sa faci filme…Felicitari !

Ghiulfer

Felicitări pentru film! L-am vizionat azi! Foarte frumos si un exemplu si pentru noi, tatarii, sa fim mai uniti! Îmi pare rău ca nu am ajuns la premiera desi Cami îmi luase bilete, datoria m-a tinut la instanta! Mult succes in continuare! Felicitări!

Nicu

apropo filmul a fost foarte frumos felicitari

Adela

Toma,am fost sambata la film,la Maritimo,din cauza unor probleme nu am ajuns vineri,eu sunt din Cogealac,in film am vazut familia Zogu vecinii mei,am plans tot filmul si mi aduc aminte de mama mea si de maia,care sunt din fam. Caramihai,cand maia ne zicea sa vorbim limba armaneasca sa ne mandrim ca suntem aromani,odata cu filmul am trait amintiri coplesitoare,pentru ca in anul 1979, fratele mamei mele a fugit in America si s a stabilit in Los Angeles la dl. Costica Caramihai,dar in fiecare an vine in tara, nu a uitat de unde a plecat,sunteti formidabili,iubesc tot staful, ati reusit sa atingeti acolo in sufletul fiecaruia din noi samanta de aromani,sa va dea Dumnezeu sanatate cu mult respect.

Maria

Am fost din nou la film… Mi-a placut mai mult, l-as vedea in fiecare zi….esti super tareeeeeeeee!!!! Pup tare!

Tania

Super film! Eu tocmai l-am vazut si mi-a placut mult! Mama mea a plans! Si apropo eu sunt o aromanca!

Nicu

Astăzi am vazut filmul. Felicitări, super tare. S’baneadza Armanamea!

Ion

Am vazut filmul Sincer: mult mai bun decat ma asteptam Feeling: exact ca un film de Hollywood am crezut ca va fi ceva boring in stilul filmelor romanesti mult talc cred ca jumatate din sala nici nu a inteles exact ce si cum nu am patit asta pana acum la nici un film era sa-mi dea lacrimile de 7-8 ori in scene diferite plus ca am impresia ca mai mult ai trait rolul decat l-ai jucat cred ca l-am trait si eu odata cu tine as fi postat direct pe wall-ul tau ce am de zis dar poate mi-a scapat si ceva cu care nu ai fi de accord eu care sunt cel mai mare carcotas nu am nimic de comentat !

Miruna

Buna ziua in cinema City Maritimo mai este azi ? Am vazut programul si vad ca este e a 3 oară cand merg sa il vad acum merg si cu bunicii e un film de care nu ma satur sa il vad si sa aud limba !

Maria

Ne a placut foarte mult filmul . Felicitari ! O zi buna !

Mihai

Un filmu di-alithea mâipsit; s-angrâpseam tora pi-unâ carti, n-as duchea tsâva că v-as iara înplinâ di lăcrânjili a meali.Toma, ti giudic andreptu(ti apreciez) ca nu angricashi a vârnui cu tsiva ti catandisea(starea) tu cari s-aflâ armânamea noastâ tora, sh-tutâ câbatia u-arcashi pi noi armânjii( vahi avea andriptati tâtânjilu tsi nu vrea-shi iartâ hiilu tsi fudzi di-acasâ;sh-io minduiescu ca el ca dizrâdâtsânaria fu prota furnjii cari dusi s-nu avem un crat anostu.) .Tini ts-u-alâxishi borgea, u câftashi armanamea iutsido(tu muntsii a Pindului, tu Machidonii……, tu-Armânii) shi itsido(tu justitii-giudicâtoarea sh-alâxita; tu culturâ- pianista;….bash sh-tu lucri ma psân chischini. Nu u-aflashi iuva , mash tu suflit, unâ vreari tsi n-ari s-chearâ vârnâoarâ. Mi duru hâbarea cându aspuseshi ca armânamea chiru ( truplu a ei), sh-că nu poati can s-adarâ tsiva. Aesta u duchii sh-mini tu priimnarea meau pit craturli iu baneadzâ armânjii anoshtsâ. Nu-i-n lo hari zborlu că mults dzâsirâ că ma ghini iasti s-dzătsem că armânamea nu bână vârnâoarâ: ba bână sh-nica bâneadzâ. N-a lâ fac chefea canâoarâ atsilor tsi dzâc că him armânji-grets, armanji-vargari ….etc . Multi suntu di-aspuneari, ma nu-i loclu aoa. Tora tu soni unâ minduiari-msheatâ shi-ahândoasâ di la armânjii di Eschibaba:

Ana Maria

Buna ziua Domnule Toma! Ma numesc Tana Arnautu Varza, di loc hiu di Baschioi, jud Tulcea. In Bucuresti vinim in 1973, him armani si asi va sim daima. Filmul cu si despre aromani, opera dumneavoastra, nu l-am vizionat inca, din motive de sanatate, voi merge negresit la cinema cu toata familia, dar in mintea mea este prezenta parte din actiune, deoarece bunicul meu din partea mamei, Mihale Costea( al Ghiftu ptr ca la nunta lui a cintat o formatie cu vioara, cimpoi si tobe), in 1907 a ajuns in America, in zona New YorK si a lucrat intr-o mina de aur, ta s- aminta. In 1912 ii scria bunicii ca se va intoarce acasa (Bulgaria), cu un mare vas numit Titanic. Titanic-ul nu a ajuns, bunicul a avut un accident in mina ce nu i-a permis sa calatoreasca si s-a intors in 1914. Toni Caramusat reprezinta toti aromanii curajosi care in anii grei din acele vremuri, au luptat si au reusit sa pastreze numele “Armanamea”, pe cele mai inalte culmi. Dle Toma, astazi, duceti mai departe pentru urmasii nostri frumoasele cintece, obiceiurile si cei mai frumos despre Armaname, de aceea va felicit din inima, sanatate, succese in orice proiect va propuneti si va asigur ca pina voi pleca… sinteti EROUL MEU!

toma galaStela

Extraordinar filmul!! Ati devenit unul dintre oamenii care ma inspira pentru ca ati dovedit ca impreuna cu dorinta si perserverenta se poate realiza orice. Bucurati-va de succesul filmului, pentru ca este cu adevarat un film de succes, mai ales pentru noi aromanii

Remus

Toma felicitari ptr film .

Ciprian

Salut, Toma, Eu nu am cont pe numele meu, asta e un cont fictiv, insa vreau sa-ti spun ceva: eu rad rar si plang si mai rar, insa la filmul tau am plans mult si-am ras mult. Eu nu mai am cu cine sa vorbesc armaneste acasa. Am vazut filmul deja de 2 ori si mi-a creat niste flashbackuri la tata, la bunici de cu greu mi-am stapanit plansul. Nu vreau sa folosesc cuvinte mari, insa retine ca ai facut un lucru mare. Au fost unele scene de o puritate si de o incarcatura emotionala care-ti fac cinste. Voi cumpara DVD-ul si-l voi folosi pentru a ma reintoarce in timp, la ai mei. Iti urez multa sanatate si noroc!

Cristi

S-banedz Toma,s-adari s-alti filmi,si s-nu agarsesti hoara di-u fudzisi…cum dzati canticu:Kogalniceanu-i hoara mea,La tini acriscui mari,La tini avui cripari s-ghineti,Cum cati om masi ari…

Carmen

M am simtit bine ca am inteles tot filmul fara sa apelez la subtitrare, deci ce am invatat de la parinti, bunici, nu voi uita niciodata. M am regasit in unele scene, altele le am vazut in jurul meu in timp si DA, asa suntem noi, fiecare scena reprezinta adevarul despre noi. ITI MULTUMIM !!!

Alecu

Waw !am vazut filmul.e putin spus filmul.sunt contemporan cu un punct de cotitura in evolutia armanilor,pt ca odata cu filmul tau s’a deschis un nou capitol din istoria noastra.ti’ai castigat locul in istoria noastra.se va vorbi de la Alexandru Macedon la Toma Enache.felicitari mi’a placut f mult.intradevar m’am simtit arman !ma bucur ca sunt contemporan cu tine !

Andreea

Am fost si la premiera filmului, vineri seara in Maritimo, filmul a fost genial si merita vazut de 100 de ori. Felicitari!

Alina

Felicitari pentru film si sa nu va opriti aici … o zi frumoasa plina de surprize

Corina

Ma bucura conectarea si aici, Toma! Felicitari inca o data pentru film, a fost o placere sa fiu alaturi de Dragos la premiera.O zi cat mai frumoasa!

Adrian

Felicitari pentru film! Pot sa-ti spun ca in jurul meu, rude prieteni au apreciat foarte mult filmul. Si mie mi-a placut mult, muzica, tot ce a tinut de substanta aromanilor – intalniri, relati de familie – si finalul…. ideea ca “vrearea” este adevarul universal!

Nicu

Filmul a fost o mare incantare,ne-am bucurat de el cu toata familia. Asa este, nu esti faimos dar esti…un mare Armân!

Costel

Sa ai putere sa nu te opresti cu filmul armanesc aici! Armanamea trebuie sa o prezinti si in alte scenarii! O faci nemaipomenit!

Sirma

Filmul a fost o mare redesteptare a spiritului nostru armanescu !Felicitari !

George

Salut Toma,felicitari pentru film.Foarte frumos si reusit.

Dany

Tin sa va anunt ca am reusit sa ajung in aceasta seara la cinema…mi-a placut foarte mult filmul!Felicitariiiiiii si mult succes in ceea ce vreti sa realizati!

poza toma lansareIleana

Buna, Toma,felicitari pentru film!o sa scriu acum..la cald.Am fost impresionata..mai ales de limba si de prestatia ta!ce sa mai spun de rest..metafora frumoasa tot filmul..i-am recunoscut pe armani..asa cum sunt ei ..si cu bune si cu rele!o experienta interesanta..si chiar daca pare un happy end..emotionanta ..orbirea!Ma bucur ca te cunosc si ca pot sa-ti impartasesc trairile astea…ce sa-ti urez?Ramai cum esti..lupta pentru ceea ce crezi..rad si acum cand imi amintesc..cum tot repeti obsesiv in film..un copil,doi copii…frumos! rascolitor filmul, mai ales pentru armani..toate cele bune!

Mandil

Buna seara sunt din Macedonia- Krusevo ,director de imagine, apsolvent al facultati de film din Bucuresti si inainte de toate Arman. Incatnat de ultimul film al dumneavoastra!

Vichi

Mii si mii de felicitari. nu sint cuvinte pentru a va multumi, maestre,nu sint cuvinte pentru a va spune cit de mult va iubim, pentru ce ati facut pentru neamul nostru armanesc.Dumnezeu sa va aiba in paza.un mare regret insa vine spre dumneavoastra din Timisoara,noi nu ne putem bucura inca de filmul facut pentru noi, dar vom merge cu siguranta la Arad, caci in Timisoara nu ruleaza inca. Maestre , mii si mii de multumiri din tot neamul arminesc din Banat.

Oana

Felicitari,felicitari,felicitari!!!!Ffff fain filmul!!!!

Am varsat si o lacrima,doua..!Seara frumoasa

Diana

buna seara! Felicitari pentru film !! Un film superb si de exceptie !! As dori si eu sa stiu daca se poate cum se numesc melodiile din film !! O seara buna!! S-bâneadză ARMÂNAMEA! Nu hiu faimoasă ama hiu armână!!

Cristi

Nu stiu cum avea sa nu-mi placa, ai o sensibilitate aparte pe care ai transpus-o minunat in film, cu replici geniale, ai avut o poveste superba, dar in special expunerea povestii a fost la superlativ! Totul a fost la superlativ, eu chiar aveam intr-adevar multe asteptari de la film, dupa cate mi-ai tot vorbit despre el, dar aceste asteptari au fost depasite cu mult, cu foarte mult… nici nu iti imaginezi cat de mult am savurat fiecare cadru al filmului, eu sunt foarte pretentios cand e vorba de incadraturi si miscari de camera, dar am fost de acord cu majoritatea cadrelor, in proportie de 97% sa zicem, dar asta nu inseamna ca restul de 3% e gresit, ci s-ar fi putut aborda si altfel, asta e tot. Dar e firesc sa existe si alta viziune pe alocuri. Daca era ceva praf ti-as fi spus, pentru ca trebuie sa fim corecti si sa ne exprimam obiectiv punctele de vedere, dar nu am ce reprosa! Bravo! Toata admiratia! Stiai tu de ce erai asa sigur ca va fi o capodopera! Credeam uneori ca esti si putin subiectiv, de fapt e normal sa fii, insa chiar aveai motive, e genial!

poza toma bucurestiLaura

Bună ziua si felicitări pentru filmul realizat! Desi nu sunt aromânca, am fost extrem de curioasă sa văd cum cultura si tradiția poporului aromân au fost transpuse pe peliculă! Încă odată felicitările mele si astept, poate, o continuare a povestii de iubire intr-un nou film!

Dorin 

Salut Toma, felicitări pentru film, mi-a plăcut enorm. Am luat gasca de pe frasari si la ora filmului, străzile din Pipera erau goale.

Ideea filmului este extraordinara si as vrea la următorul film sa te ajut si eu.

Diana

Buna, Toma! Felicitari ptr tot ceea ce ai realizat! Am vazul filmul si pot sa spun ca m-a emotionat pana la lacrimi, ca pe multi altii, probabil!

Felicitari inca o data, si la tot mai multe filme de genul acesta!

Alexandru

Sunt mandra de nu mai pottt de dvs. , de film si va multumesc pt ca ati accentuat si mai mult curajul pe care il aveam , oricum! Eu studiez antopologia si ma gandeam, in timpul filmului, ca as putea realiza lucrarea de dizertatie in zona legata de aromani:)

Carmen

Sunt convinsa ca ati primit multe felicitari, dar nu ma pot abtine sa nu va felicit si eu pentru filmul realizat, chiar mi a stors vreo doua lacrimi si nu plang usor, dar am inteles mesajul filmului si din pacate aveti dreptate.

Luiza

Buna Toma, am fost sambata la film! Am lacrimat de la inceput pana la sfarsit Filmul este ca o patura mitoasa in care asa cum sunt firele impletite asa ai impletit tu in film metafore, simboluri si sugestii! Este un semnal di alarma pentru noi să ajungem sa spunem in curand ca in film “ Armanamea n-a trait niciodata”.

Mihai

Salutare Toma,

In primul rand vreau sa te felicit pentru film. L-am vazut de 2 ori. Prima data mi-am dus iubita la film (ea nefiind aromanca) si apoi am mers cu parintii mei. Am si eu o intrebare pe care mi-a pus-o prietena mea si la care nu am putut sa-i dau un raspuns. De ce era tatal lui Toni asa suparat pe el si zicea ca il face de ras ? Si de ce se limita el doar la vorbitul limbii in familie ? Era cumva din cauza regimului comunist ?

Multumim pentru minunatul film ! Vrem si o parte a 2 a !!!

Nicoleta

Felicitari pentru filmul realizat! Mi-a placut!

George

Sâ ni bânedz frate! Adrasi un filmu multu imsat! S-ti ia haraua!

Flori

A fost superb filmul m-a emotionat pana la lacrimi dar a avut si umor a trecut atat de repede l-as revedea de 100 de ori bravo!

Horatiu

Felicitări. Ti-ai asigurat un loc în istoria culturii aromâne si în cinematograful european

poza publicCarmen

Ma bucur ca fetita mea de 9 ani a insistat sa mergem la film cat mai curand si iti multumesc pentru “furnicaturile” care le am simtit in timpul filmului, iar melodia de final este pe sufletul meu. Matusa mea s a inchinat in timpul filmului si a zis “Sa I dea Dumnezeu sanatate acestui om, am trait sa o vad si pe asta!”

Elena

Premiera de la Bucharest a frost fff frumoasa dar mi a parut f rau CA nu am putut face o poza cu tine so cu your lovely wife. Via doresc ,mult succes in tot ceea ce faceti si imbireata

Teodora

Domnule Enache , vreau sa va felicit din tot sufletul pentru acesti film, mi-a depasit orice asteptare . Sunt mandra ca sunt aromanca si sunt mandra de dumneavoastra . Sper sa ne mai oferiti multe surprize frumoase !!!

Alexandru

buna seara, am vazut filmul dumneavoastra si am vrut sa va felicit personal atat pentru prestatia din film cat si pentru regie. Felicitari si la cat mai multe !

Dan

Salut Toma felicitari in primul rand pentru film mie personal mi se pare reusit si astept cu nerabdare urmatorul film….o intrebare totusi de unde pot face rost de coloana sonora a filmului este bestiala.

Ecaterina

Toma….filmul a fost ca un vis frumos care s-a terminat prea repede.Nu as mai fi plecat din sala! As fi vrut sa dureze ore in sir. M-a coplesit …si acum am pielea de gaina! FELICITARI din tot sufletul! BRAVO! Sa dea Dumnezeu sa ajungi la Oscar! Vorbesc serios…merita…Multumesc..datorita voua am trait o seara minunata!

Nicoleta

Toma felicitari pt tot, este impresionant filmul, la fel si tu, actorii, poate vor urma si altele,nu se stie niciodata! sunteti de poveste!!!!!seara buna:)))))

Ioana

Buna, Toma!:) Am fost aseara cu colegele mele la film, a fost sala plina si de romani si de armani si toata sala a aplautat la sfarsit, nu mai erau bilete si noi nu am putut face rezervare. Prietenelor mele le-a placut mult si dupa m-au pus sa le invat si pe ele armaneasti ca sa vorbim intre noi.:)) Felicitari, a iesit un film super.

Doina

Un film care mi a mers in suflet , si copilului deasemenea, o combinatie intre o aromanca, subsemnata si un oltean , seara buna !

Anca

Felicitari!prea frumos filmul.l-as mai vedea de o mie de ori.

Luminita

Felicitari, Toma! Un altfel de film si un eveniment de exceptie!

Luminita

Am vazut reclama filmului intamplator,m-a impresionat,era timpul sa apara un astfel de film,nu sunt aromanca,dar am ceva prieteni aromani si sunt oameni adevarati!Felicitari!

Diana

felicitari sincere! am varsat niste lacrimi! multumesc mult pentru invitatia la premiera. si a fost de vis!

Mariana

Felicitari,un film reusit mult succes in proiectele viitoare

Marilena

Felicitari pentru daruire, perseverenta si reusita! Cel mai bun exemplu pentru “visele pot deveni realitate”! Multumim!

Elda

am vazut, am fost la afi mall,a fost extraordinar,felicitarii!!!!

Tasi

Ohoooo ,am fost sambata, am plans ai fost exceptional ! Mesajele codate ale filmului sunt foarte profunde chiar vroiam sa scriu un articol despre asta ca multi au inteles ca “armanamea” este numele unei fete dar tu ai personificat intr-o fata intreaga armaname.

“Nu sunt faimos, dar sunt aromân” este “în mâinile şi mintea spectatorilor”

tomaRegizorul şi scenaristul Toma Enache, care şi-a lansat la Bucureşti, joi, 24 octombrie, primul lungmetraj în dialectul aromân, “Nu sunt faimos, dar sunt aromân”, a spus că filmul este “împlinirea” unui vis al multor aromâni, relatând că a clădit povestea timp de zece ani şi că s-a bucurat de fiecare rând scris în scenariu.

Premiera de gală a filmului “Nu sunt faimos, dar sunt aromân” a avut loc joi seară, la CinemaPRO din Capitală, în prezenţa regizorului Toma Enache, a fotomodelului Linda Croitoru şi a celorlalţi membri ai echipei lungmetrajului. Pe covorul roşu au păşit de la aromâni îmbrăcaţi în costume tradiţionale până la aromâni celebri.

”Aş dori să mulţumesc pentru că acest film este efortul, dorinţa şi împlinirea unui vis al multor aromâni, nu numai de ieri, nu numai de azi, ci cred eu dintotdeauna, de la fraţii Manakia şi până acum, cred că au fost mulţi care s-au gândit că ar trebui să facem un film în aromână. Tradiţia se reînnoadă după 100 de ani”, a declarat Toma Enache, înainte de proiecţia filmului.

Pseudokynematografikos – sau despre cum a fi “faimos” deranjeaza mai mult decat a fi “armân”!

prin Silviu Macrineanu

Filmul m-a prins de la primele cadre, imaginea este de o calitate speciala, iar muzica lui Stelu Enache sună extraordinar ca muzica de film. Asa se face ca timp de aproape doua ore am stat nemiscat in scaunul incomod de la Tomis Mall, mai mic parca si decat cel de la Tico. Prins de emotie pe alocuri, hohotind cateodata, zambind melancolic la unele cadre, si – de ce sa nu recunosc – cu nodul in gat la altele.

La final am iesit impresionat, atat de atmosfera si de ideea filmului, cat si de faptul ca in sala erau multi tineri de 18-25 ani, care reactionau participativ adeseori in timpul filmului, la scenele vorbite in graiul maiei si al papului.

[…]

Toma Enache ne-a transmis prin filmul sau o multitudine de idei si simboluri, mai usor sau mai greu descifrabile. Mi-a placut enorm faza din deschidere cu afroamericanul care canta: Tumbe! Tumbe!, si care spunea auditoriului de la Kodak Theatre: “Nu stiti cine sunt aromanii? Stati linistiti, nici ei nu stiu!”. Un reprezentant al unui neam dezradacinat, dus pe alte meleaguri si cu identitatea de limba si cultura pierduta, vorbeste despre un alt neam, care este in pericol sa pateasca acelasi lucru. Brrr, m-a trecut fara sa vreau un fior la faza asta din film.

[…]

In concluzie, pentru ca scriu la o ora tarzie, as spune doar ca – la capatul unui deceniu de framantari intense, Toma Enache a gasit Armanamea.

Oare armanamea l-a gasit pe Toma?

http://lasteaua.ro/stiri/

Filmul are si valoare de document si inca cum!
1. Se vorbeste in limba aromana si asta in toate tarile importante in care traiesc aromanii. Grecia, Macedonia, Romania si cu actori si figuratie exact din acele zone.
2. Muzica de esenta si inspiratie armaneasca. Muzica armaneasca, de la cea polifonica veche, pana la compozitii moderne ale celor mai importanti compozitori de muzica aromana. Atanasi Yeoryita,Sirma Guci,Mara, Hristu Mular, Dini Trandu,Ovidiu Lipan Tandarica, Via Balkanika.
3. Se discuta in film despre probleme ale aromanilor foarte reale prezente in majoritatea tarilor in care traiesc aromanii cu bune si cu rele adica una pste alta cam asa arata aromanii astazi. Unii nu vorbesc limba altii au o parere proasta despre ea si o considera o limba fara viitor sau o limba in care nu prea are rost sa te exprimi ca ai la dispozitie greaca, romana si albaneza care sunt mai evoluate. In Tanasi Caramusat se pot regasi multi aromani din Grecia care spun ca limba aromana nu se poate scrie ca este doar pentru vorbit in casa.
4. Locurile in care s-a filmat spun si ele multe despre aromani. Casa din Kogalniceanu este exact ca majoritatea caselor aromanilor de acolo.In Veria s-a filmat exact la asociatia aromanilor de acolo cu aromani reprezentativi de acolo. Si biserica si cimitirul si multe, multe altele.
5. Bunica ca simbol si obiectele pe care le da nepotului sunt tot de esenta armanesca.
6. Intreaga poveste este despre un aroman si familia lui si in ea se reagsesc multe din aspiratiile si conceptiile aromanilor despre viata si despre ei insisi.

Domnisoara Papazicu care a ratat toate presupunerile despre acest film incepand cu primele jigniri in care spunea ca acest film o sa fie vazut doar pe la casa de cultura din Stejaru si ca nu are ce cauta pe IMDB sau in cinematografe. Apoi si-a insirat toate presupunerile ei si ideile preconcepute pe care le avea inainte de a vedea filmul si s-a dat iar lovita ca a gresit . Gresesti cam des domisoara invaluita in “zboari nianyrapsiti”(adica “cuvinte nescrise” am tradus chiar daca sunt sigur ca toti prietenii romani ai domnisoarei ar intelege si fara traducere din dialect)

Partial de acord cu dvs, dle Lala. Cel mai mult apreciez insa la acest film faptul ca Toma l-a intitulat “…sunt aromân” si nu “arman”, “machidon” sau “makedonarman” 🙂 Ganditi-va totusi ca dupa vizionarea sa multi spectatori ne-aromâni au ramas fara raspuns la intrebarea: “si pana la urma cine sunt totusi aromanii astia?”. Ce sa inteleaga din amalgamul de “12 adevaruri ale academicienei” si “soarili a nostru”? Filmul ar fi avut o certa valoare documentara daca ar fi afirmat raspicat ca istoria aromanilor este o lupta continua intre pastratorii identitatii romanesti si grecomanii asmutiti de greci sa ii ucida pe aromanii care aveau curajul sa se identifice ca români, asa cum se intampla, figurat, si astazi.
Cat despre blogul meu, nu pot decat sa va multumesc ca ii acordati o cat de mica atentie si sa regret ca nu a reusit sa va capteze mai mult, pentru ca astfel ati fi aflat ca una dintre variantele de titluri luate in considerare a fost si “Graiuri Niascrisi”. Oare in ce limba este asta si cum se “traduce”? Dar dvs, ca angajat platit de Statul Roman, nu ar trebui sa respectati legile in vigoare si sa le transmiteti aromanilor din lumea intreaga, de la microfonul Radio Romania, faptul ca toti sunt “români de pretutindeni” si ca ar trebui sa fie mandri de aceasta identitate?

Domnisooara Papazicu, vorbeam de film nu de radio. dar se pare ca doriti sa rastalmaciti totul.
1 . Daca cele 12 adevaruri scrise de domna Matilda nu sunt clare ci un “amalgam” ce sa mai vorbim, va pricepeti mai bine. Filmul nu si-a propus sa stabileasca ceea ce stabilesc lingvistii sau istoricii! 🙂
2. Iar intrigati cu tot felul de chestii . Titlul filmului este “Nu sunt faimos dar sunt aroman” in romana” Nu hiu faimos ama hiu arman” in aromana si in engleza poate ati auzit cum se spune. Unii vroiau sa se spuna makedon-arman sau machidon sau macedon sau in multe alte feleuri , sunt discutiile lor.Eu preferam sa spuna Nu sunt faimos dar sunt macedo-vlah cum spune si doamna Matilda intr-un adevar .
3. La Radio redactia noastra promoveaza imaginea Romaniei exact in felul in care o fac si celelate redactii de engleza ,germana,italiana,franceza,etc doar ca o facem in dialect. Suntem un post de radio profesionist nu un post de propaganda politica!
4. Daca doriti sa ne vorbiti despre cat de mandri ar trebui sa fie aromanii va invit la radio sa va luam un interviu.
5. Preferam sa ramana “graiuri niascrisi” daca s-a numit candva asa. Cum e acum cred ca e mai pe placul neoarmanistilor.
E ultimul raspuns! Sper sa inteleaga si Alina(si ii multumesc) ca unii dintre noi nu ne ascundem identitaea si nici locul de munca asa cum faci tu si totusi tsi se permite sa aduci jigniri unor oameni si institutii.

Toma Enache

 

Recunoaștere internațională pentru primul film în aromână

Recunoaștere internațională pentru primul film în aromână – PREMIUL “Maestrale Unica” la Festivalul de Film “BABEL”

 

„Nu sunt faimos, dar sunt aromân“, primul lungmetraj realizat exclusiv în limba aromână, a fost premiat de curând la Festivalul de Film „Babel“, competiţie internaţională destinată filmelor vorbite în limbi minoritare, dialecte sau limbi moarte.
Filmul a câştigat premiul „Maestrale Unica“ în cadrul festivalului patronat de Parlamentul italian și de Parlamentul European.
Referindu-se la acest succes, Toma Enache a declarat: „Primul meu film şi primul meu premiu sunt ca prima iubire: nu se uită niciodată”.
Anul acesta, producţiile cinematografice participante au fost realizate în 52 de limbi diferite, dintre care 36 de limbi europene şi 16 din afara Europei. În premieră, festivalul s-a desfăşurat sub înaltul patronat al Parlamentului European, care a recunoscut că această competiţie are un rol important în integrarea minorităţilor lingvistice din Europa. În total au participat 62 de pelicule.
Dintre cele 62 de pelicule prezente la festival, „Nu sunt faimos, dar sunt aromân“ a fost singura care a reuşit să obţină mai multe premii. De asemenea, filmul regizorului Toma Enache a obţinut şi o nominalizare la principala secţiune din competiţie „Cel mai bun lung¬metraj”, alături de alte şase producţii din Venezuela, Italia, Spania sau Elveţia.
„Nu sunt faimos, dar sunt aromân“ (în original „Nu hiu faimos ama hiu arman“) este o dramă romantică ce descrie călătoria lui Toni Caramuşat, un regizor faimos, pornit în căutarea adevărului despre originea neamului său, „adevăr“ întruchipat, după cum o spune un mit ancestral, de Armânamea, ultima descendentă din neamul său. Toni se întâlneşte cu fete din întreaga lume, cu speranţa că soarta îi va scoate în cale adevărul şi femeia la care visează.
Distribuit în cinematografe de MediaPro Distribution, „Nu sunt faimos, dar sunt aromân“ a avut premiera pe marile ecrane din ţară în luna octombrie şi a fost văzut deja de aproape 13.000 de spectatori.

http://www.ziarultimpul.ro/articol/3095/recunoastere-internationala-pentru-primul-film-in-aromana.html

Toma Enache

Şi timpul trece… Acum 20 de ani veneam în Bucureşti ca orice tânăr “cu traista în bâtă , şi viaţa nu-mi părea urâtă”. Şi partea finală nu s-a schimbat nici acum. Să scrii pe un blog poate fi un lucru uşor sau unul foarte greu. Dacă te gândeşti că împărtăşeşti ceea ce scrii şi unei lumi virtuale, lucrurile se schimbă. Totul devine mai complicat. Dialogul virtual poate conecta frustrări şi opinii pe care dialogul real, palpabil, nu prea e în stare să le aţâţe oricât s-ar strădui. Dar şi vorbele mari se aruncă cu un extaz în care realul păleşte. În virtual, de la înjurătură la genialitate e diferenţă doar de un click! De la Andrei Pleşu la cel care ar vrea să fie ca domnul Pleşu e, din nou, diferenţă doar de un click! Vreau să încep anul optimist şi să vorbesc despre lucruri frumoase. Acum 20 de ani, deveneam un spectator de teatru pasionat. Îmi place să cred că un spectator care a stat cuminte, pe scaun la marginea scenei si nu a ratat mai nimic din tot ce s-a jucat în teatrele din Bucuresti  în tot acest răstimp, ar putea spune cate ceva despre ceea ce a văzut timp de 20 de ani. Adică cam tot ce se putea vedea în Bucureşti, fie că erau spectacole din repertoriul teatrelor locale, din cadrul unor festivaluri sau producţii independente. După 20 de ani, mă întreb şi încerc să-mi amintesc şi să ierarhizez amintirile, într-un „Top 20” al spectacolelor memorabile, nu al spectacolelor foarte bune sau bune, care au fost si ele foarte multe. E un  prilej să mă bucur încă o dată de ele, reamintindu-mi momente din acele piese si sa-mi declar public emoţia pe care mi-au produs-o  atunci când le-am văzut, precum şi preţuirea pentru cei care le-au regizat. Propun, cum am mai spus, un „Top 20” al spectacolelor memorabile pe care le-am văzut în ultimii 20 de ani. Ordinea poate fi aleatorie, dar a fost mai simplu sa grupez spectacolele care aveau acelaşi regizor: Fedra, Danaidele, Faust, Titus Andronicus – regia Silviu Purcărete Trilogia antică , Livada de vişini – Andrei Şerban Poveste de iarna, Iluzia comică – Alexandru Darie Ghetou, Visul unei nopţi de vară – Victor Ioan Frunză Chira Chiralina, Şase personaje în căutarea unui autor – Cătălina Buzoianu Richard al II-lea , Caligula – Mihai Maniuţiu Au pus cătuşe florilor – Alexander Hausvater Puricele – Horaţiu Mălăiele Azilul de noapte – Horea Popescu Toujours L’amour – Dan Puric Numele Trandafirului – Grigore Gonţa Sex,Drugs & Rock‘n Roll – Florin Piersic jr. Dintre spectacolele străine, memorabile mi s-au părut : Strada Crocodililor – regia Simon McBurney Gaudeamus şi Stele în lumina dimineţii – Lev Dodin Macbeth – regia Eimuntas Nekrosius La fel de memorabile sunt şi interpretările actorilor din rolurile importante ale tuturor acestor piese. Şi timpul trece…

Citeste mai mult: adevarul.ro/cultura/teatru/20-spectacole-memorabile-ultimilor-20-ani-1_50e6ffc8596d72009172eb23/index.html

Toma Enache

Sală arhiplină la Teatru pentru răscolitorul monolog „Janka”

Scris de Vasile Andreica, 30 septembrie 2012 
 
Maia Morgenstern la Satu MareMaia Morgenstern la Satu Mare

 Sala Mare a Teatrului de Nord a devenit neîncăpătoare în această seară, sute de sătmăreni adunându-se s-o admire pe marea actriţă Maia Morgenstern în monologul inspirat de scrisoarea-confesiune a sighetencei Janka Festinger, supravieţuitoare bravă a Holocaustului.

Spectacolul a fost scris de un specialist în ale teatrului, Oscar Speace, fiul Jankăi, regizat de Toma Enache şi tradus de jurnalistul Ioan J. Popescu, prezent în preambulul serii. Montajul video cu imagini din viaţa eroinei şi din experienţa dramatică a lagărului Auschwitz a fost realizat de Cristian Săndulescu, iar ilustraţia muzicală, discretă şi percutantă, de Patricia Pundrea.

Timp de aproape două ore Maia Morgenstern a purtat publicul prin labirintul de emoţii şi amintiri evocat de Janka în lunga ei scrisoare. Într-o regie care a pus accentul pe calităţile vocale ale actriţei, limitând mişcarea scenică la strictul necesar, arta ei dramatică a strălucit în tremolo-urile memoriei afective, puse în contrapunct, inspirat, cu tonul aspru şi milităros cu care scenele halucinante de lagăr au fost evocate şi rostite. Chiar şi micile duioşii familiale cu tentă uşor comică au fost temperate, arătând cum cei cinci ani pierduţi şi-au lăsat o amprentă de neşters pe sufletul acestei femei. Insertul video final ne-a părut că supralicitează drama, dar ieşirea Maiei, brusc gârbovită, pe întrebarea cheie „Oare mai are cineva neovie de scrisorile astea?”, a pus un punct inspirat, cu deschideri, spectacolului.

Aplauzele au fost pe măsura festinului actoricesc oferit, şi suntem siguri că suma strânsă de Clubul Rotary în beneficiul copiilor cu autism este şi ea remarcabilă.

Toma Enache

„Erotopoetica”, teatru poetico-muzical

De Silvia Dumitrache 30.07.2012

Trei în unu: teatru, poezie, muzică, aceasta este reţeta spectacolului Erotopoetica de Toma Enache, de la Godot Café-Teatru, oferind aşadar ingrediente suficiente chiar şi pentru cei mai pretenţioşi. Mixajul de versuri de poezii din autori bine-cunoscuţi, români sau străini, precum Eminescu, Arghezi, Blaga, Baudelaire, alternează cu interpretări melodice la fel de faimoase, repertoriul fiind „de la Maria Tănase la Edith Piaf”. Spectacolul, realizat de Toma Enache, este armonios completat cu o serie de proiecţii video (Cristi Săndulescu), aducând pe fundal imagini ce reproduc portrete de femei din diferite stiluri din pictură, de-a lungul timpului, ajungând până la o succesiune de fotografii, majoritatea reflectând portrete din interbelic sau scene specifice epocii.

Interpreţii din acest spectacol au, fiecare, o poveste specială: Toma Enache nu este doar regizor, ci şi poet, actor, jurnalist, iar în traseul său a trecut de la zootehnie la regie teatru şi apoi la actorie, dedicându-şi multe proiecte teatrului şi chiar filmului în aromână. Jezebel – Izabela Barbu (acompaniată, în acest spectacol, de Puiu Pascu – claviaturi, Mihai Melinescu – chitară, Lucian Maxim – percuṭie) a fost, până la 40 de ani, în domeniul bancar, ajungând chiar director de bancă, renunţând însă la siguranţa carierei sale – se pare că niciodată nu e prea târziu – pentru adevărata ei pasiune, muzica. Acum o puteţi vedea frecvent în La Historia, dar şi în Gyuri’s pub.

În partea de poezie a spectacolului, Toma Enache oferă o interpretare dramatică din versuri care au la bază ideea de iubire , cu toate trăirile pe care le experimentează cel care iubeşte: pasiune, dezamăgire, aşteptare. Iubirea te face să te simţi „contimporan cu fluturii/ cu Dumnezeu”, cum spunea Blaga, să o vezi pe ea „frumoasă ca umbra unei idei”, aşa cum descria Nichita Stănescu, „e frumoasă, se-nţelege/… Ca copiii are haz, Şi când râde face încă şi gropiţe în obraz… Nu e mică, nu e mare, nu-i subţire, ci-mplinită/, Încât ai ce strânge-n braţe – numai bună de iubită” (Eminescu), dar „când am dus-o pe cărare/ am crezut că-i fată mare/ da’ şi eu – ce minte proastă! – n-am bunghit că e nevastă” (Miron Radu Paraschivescu).

De la jumătatea spectacolului, trecând la versuri de Marin Sorescu, tonul pasional se mai domoleşte, înlocuit de unul mai interiorizat, mai meditativ, conştiinţa trecerii timpului întunecând rătăcirile în plăcerile concrete:

Mi s-a omorât timpul,

onorată instanţă.

Când mă întorceam eu voluntar
Din război,
Am băgat de seamă
Că timpului meu îi fuseseră amputate
Inima, gura şi fruntea.”

Şi, după ce timpul este pus „să facă zile-chin, zile-lacrimi, zile-maşină, zile-bou”, în final, rămâne senzaţia că până şi moartea poate fi furată.

Ritmul viu al spectacolului este menţinut de alternarea de versuri meditative cu cele care vorbesc despre concret, despre pământ şi iubire. Aşadar, ca şi cum ar încerca să fugă din nou de sentimentul rispirii vieţii, poetul se aruncă în elementar, pe versuri de Tudor Arghezi (Mirele):

Păşunea mea tu să fii
Cu păpădii.
Eu să fiu boul tău alb şi nevinovat
Care te-aş fi păscut şi te-aş fi rumegat,
Pe înserate,
Pe copitele îngenunchiate.”

Tumultul se stinge apoi, poetul capătă din nou starea necesară contemplaţiei: „Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună”, pentru ca, imediat, să devină iar pasional:  „Se sărută, ah, se sărută, se sărută/tinerii pe străzi, în bistrouri, pe parapete,/se sărută întruna ca şi cum ei înşişi/ n-ar fi decât nişte terminaţii
ale sărutului” (Nichita Stănescu). Efuziunile acestea se sting, îndreptând din nou gândurile către procesul nemilos al stingerii: tot Nichita – „Eu mor cu fiecare lucru pe care îl ating”.

Spectacolul se încheie pe versuri de Geo Bogza:

Orice om pe care nu pot să-l iubesc este pentru mine un
izvor de adâncă tristeţe.

Orice om pe care l-am iubit şi nu pot să-l mai iubesc
înseamnă pentru mine un pas spre moarte.

Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, am să mor.

Voi, cei care ştiţi că meritaţi dragostea mea, aveţi grijă
să nu mă ucideţi.”

În ciuda afirmaţiei făcute de Toma Enache, aceea că cei care nu gustă poezia nu au de ce veni la spectacol, eu cred că Erotopoetica este dedicat nu doar celor care iubesc poezia, ci poate chiar celor care nu empatizează atât de uşor cu acest gen, fiind o invitaţie la redescoperirea unor versuri clasice, unele poate des auzite, dar care, interpretate pe scena unui teatru, capătă din nou prospeţime. Atmosfera boemă este completată de fondul muzical care acoperă aceeaşi temă a dragostei, pe notele melancolice ale şansonetei sau pe cele pline de încrâncenare şi amărăciune din Cine iubeşte şi lasă.

Toma Enache

Vineri, 9 martie, 2012, ora 14.00, Teatrul Naţional Radiofonic, Radio România Cultural, în colaborare cu Teatrul pentru Copii şi Tineret Excelsior  organizează la sediul Teatrului – Bucureşti, str. Academiei, nr. 28, audiţia cu public a spectacolului radiofonic „Alba ca Zăpada şi cei şapte pitici” de Fraţii Grimm, scenariu liber de  Sanda Socoliuc.  Regia artistică: Toma Enache. În distribuţie: Marcel Iureş, Maia Morgenstern, Anne Marie Ziegler, Coca Bloos, Ana Ţoghină, Teodora Calagiu-Garofil, Ion Haiduc, Eugen Cristea, Claudiu Bleonţ, Armand Calotă, Silviu Biriş, Cristina Cabel.

 

Povestea Albei-ca-Zăpada este veche şi arhicunoscută, dar abordarea este nouă şi adecvată copiilor deştepţi şi iscoditori din secolul al XXI-lea.

Spectacolul radiofonic se derulează pe două planuri esenţiale: cel al Povestitorului şi al Vocii de copil şi cel al acţiunii la prezent a personajelor din povestea clasică.

În universul sonor în care Povestitorul – Marcel Iureş deapănă povestea ştiută, intervine Vocea de copil – Anne Marie Ziegler, care pune întrebări-cheie sau face sublinieri clarificatoare chiar în decursul desfăşurării acţiunii propriu-zise. O menţiune specială – în rolul Albei ca Zăpada mică joacă o fetiţă în vârstă de 7 ani – Ana Ţoghină, un debut radiofonic de excepţie, după cum se vor putea convinge atât spectatorii care vor fi prezenţi la audiţia de la Teatrul Excelsior, cât şi ascultătorii Radio România Cultural.   

Toma Enache a realizat o montare radiofonică originală, post-modernistă, dar lipsită de stridenţe, un spectacol de „teatru mare şi adevărat”, deşi se adresează în special celor mici.  

 

La lansarea CD-ului şi audiţia în avanpremieră de la Teatrul pentru Copii şi Tineret Excelsior vor participa personalităţi din teatru, mass-media, numeroşi copii, echipa de realizatori ai spectacolului radiofonic.

Evenimentul va fi transmis live la Radio 3 net „Florian Pittiş”.

Noua producţie a Teatrului Naţional Radiofonic pentru Copii va fi difuzată în premieră la Radio România Cultural, sâmbătă, 10 martie, ora 9.00, ca un mărţişor un pic întârziat pentru toţi ascultătorii iubitori de poveşti.

Asistenţa tehnică: Florin Bădic şi Robert Vasiliţă

Regia de studio: Milica Creiniceanu

Regia tehnică: ing. Iulian Iancu

Regia muzicală: Stelică Muscalu

Coordonator de proiect şi producător: Sanda Socoliuc

O producţie a Teatrului Naţional Radiofonic februarie 2012

CLICK PENTRU DOWNLOAD PROMO:

 Alba_ca_Zapada-promo

 

Toma Enache

Toni Caramuşat, faimos regizor de origine aromână, e fascinat de ideea că ar putea descoperi un al treisprezecelea adevăr absolut despre neamul său, risipit în toată lumea.
Autor: TUDOR CIRES
7 ianuarie 2012

Mitul spune că adevărul absolut al aromânilor e purtat de o fată pe nume Armânamea, ultima descendentă din stirpea lor. Toni se decide să întreprindă o lungă călătorie, în cursul căreia se întâlneşte cu zeci de fete din mai multe ţări în care trăiesc aromâni (oficial, circa 100.000, dar se vorbeşte chiar şi de două milioane), având spe­ranţa că soarta îi va scoate în cale al 13-lea adevăr absolut, dar mai ales femeia la care visează. Le va găsi? Şi dacă da, cu ce preţ?

Iată care este, în esenţă, acţiunea producţiei cinematografice „I’m not famous, but I’m Aromanian” (Nu sunt faimos, dar sunt Aromân; în aromână, sună cam aşa: „Nu hiu faimos, ama hiu Armân”), ale cărei filmări s-au încheiat cu câteva zile în urmă. Vorbim de un film aparte, pentru că este primul jucat în aromână, primul cu o distribuţie integral aromână şi primul care reconstituie, artistic, mediul unde trăiesc aromânii, fie că e vorba de România, de Macedonia, de Grecia sau de SUA.

Regizorul Toma Enache, cunoscut îndeosebi pentru succesele sale la teatrul radiofonic, debutează în film plecând de la premisa că a fost predestinat să realizeze această peliculă, care apare la 100 de ani distanţă în timp de documentarele fraţilor Ianachi şi Milton Manachia, cei care au înregistrat, în imagini mişcătoare, viaţa aromânilor din Bitolia. „E foarte important să faci filme în care crezi, ne spunea, la precedenta noastră întâlnire, autorul scenariului şi regiei, Toma Enache. Eu nu fac film pentru că vreau să fac film, ci cred cu tărie în acest proiect.

Cred, de asemenea, că sunt cel mai potrivit regizor pentru a face acest film despre aromâni, cu esenţa aromânească, dar care să fie privit şi de ceilalţi, ca să ne descopere, într-un fel. Titlul, filmului, «Nu sunt faimos, dar sunt Aromân», conţine, paradoxal, ambiţia machidonilor (aromânilor) de a fi faimoşi; parcă ceva îi împinge spre asta şi doresc să iasă în evidenţă, indiferent de ţara în care trăiesc…”
Ne-am reîntâlnit cu Toma Enache pe culoarele Radio România Internaţional, acolo unde coordonează emisiunile în aromână, şi am adus, împreună, la zi, stadiul producţiei filmului despre care se spune că va fi o mare surpriză pentru cei care îl aşteaptă, şi nu doar la Bucureşti (în Afganistan, de pildă).

Toma se întorsese recent din SUA, unde a filmat câteva scene pe Walk of Fame şi la Kodak Theater, locuri pe unde păşeşte personajul principal al filmului, cel pe care îl şi interpretează, faimosul regizor Toni Caramuşat. Evident, şi lui Toma i s-a confecţionat o stea a celebrităţilor în mărime naturală, pe care, spre deosebire de una reală, şi-a putut-o lua, după filmări, acasă. În SUA, a avut parte de o echipă de tehnicieni profesionişti, în frunte cu directorul de imagine, germanul Alex Sachs, şi a fost înconjurat de numeroşi etnici aromâni, prezenţi  în echipă sau ca sponsori („cu orice şi la orice a fost nevoie”), cum e cazul congresmanului din Florida, Michael Bileca: „Aromânii au fost mereu providenţiali pentru filmul său, când apăreau, oportun, fie că erau  medici, taximetrişti ori simpli trecători”. „Nici nu mi-am imaginat că există atâţia aromâni în toată lumea asta. Acum”, ne spune Toma Enache, „ne pregătim pentru postproducţia filmului: montaj, coloană sonoră şi toate celelalte.

Suntem în discuţie cu firme ca să vedem unde facem colorizarea… e posibibil chiar în SUA ori în Germania, depinde unde vom găsi cel mai bun preţ”. Pentru coloana sonoră, filmul are suportul celor mai importante voci din muzica aromâna: Stelu Enache, Sirma Guci, Dini Trandu, Mara şi formaţia Pindu. Multă muzică balcanică, alegorii, caleidoscop… şi totuşi nu vom vedea un film gen Kusturiţa, ne asigură autorul său.

Ne întoarcem la lumea americană a filmului, aşa cum a văzut-o el. „Mi se pare, ne spune, că acolo, la Hollywood sau pe Walk of Fame, în sala Kodak Theater, unde tocmai avea loc premiera unui film de Oscar», acolo se face conexiunea ombilicală cu lumea filmului, de acolo pleacă totul. Niciodată, ca la Los Angeles, n-am avut această simţire profundă… că vorbesc limba filmului mai bine decât engleza… Pe Walk of Fame  aveam sentimentul că totul e posibil, că oricine poate să-şi împlinească visele şi că, pentru mine, acest film e un vis împlinit, acolo, în miezul cinematografiei mondiale, acolo unde se fac cele mai bune producţii din toate timpurile. Cum am păşit pe stele? Ca personajul meu, Toni Caramuşat.

Rămâne să vedem, în timp, dacă a fost un personaj fictiv sau unul real. În fond, care actor n-ar visa să aibă o stea pe Walk of Fame?” Dacă ar fi să compar ceea ce simte Toma Enache la întoarcerea din SUA cred că numai una din muncile lui Hercule i s-ar potrivi. Trimis de aromânii lui să aducă „lâna de aur”, el se întoarce cu ea şi, completând aromâneşte legenda greacă, începe s-o toarcă împreună cu marea lui familie.

Momentele cele mai grele ale filmărilor au fost cele din peştera Ponicova, de pe partea ro­mâ­neas­că a Du­nă­rii, şi oboseala avansată din Macedonia, după ce au fost nevoiţi să stea, fără explicaţii, 12 ore, noap­tea, la trecerea graniţei. „Cred că a meritat”, ne spune. „În plus, am mână bună la făcut distribuţii. Rolul Armânamea e interpretat de actriţa Linda Croitoru, care trăieşte la Los Angeles, rolul tatălui meu, Tanasi Caramuşat, e susţinut de Lică Gherghilescu, iar cel al bătrânului Iorgu, care îmi dă cartea cu cele 12 adevăruri şi mă trimite în căutarea celui de-al 13-lea, de Rudy Rosenfeld. Un rol foarte bun face şi Teodora Calagiu-Garofil, dar de ce n-aş pomeni toată echipa de tineri şi bătrâni care au filmat în Grecia şi în Macedonia, alături de mine?”

În final, totuşi cât va costa acest film? Toma nu vrea să ne spună. „Oricum, zice, mai puţin decât ar fi trebuit să coste. Eu, echipa, sponsorii, am pus umărul şi atunci Dumnezeu a văzut şi a pus şi el mâna…” Iar unde pune Dumnezeu mâna, creşte. Premiera filmului va fi în septembrie 2012. Rămâneţi aproape!

Cine e Toma Enache?
A regizat, la „Teatrul Radiofonic”, „Bărbierul din Sevilla”, „Sodoma şi Gomora”, „Chantecler” sau „Bucharest Underground” (pentru care a fost premiat în Croaţia). Publicului din sala de teatru regizorul i-a oferit un „Richard III”, un „Ama­deus”, „O noapte furtunoasă” şi un „Conu Leonida faţă cu reacţiunea”, jucate cu mari actori. Unele dintre aceste piese au variante în aromână şi fac turnee balcanice de succes. Pe de altă parte, notabilă este şi activitatea literară a regizorului-actor, care, după ce a încercat mai multe meserii (hamal, tehnician veterinar, ospătar), s-a dedat poeziei publicând trei volume de autor şi mai multe traduceri în aromână.

Toma Enache

Tuta avearea a meau esti un popul nianyrapsitu pi varna harta
Tuta avearea a meau hits voi tsi banats nafoara di sinuri , nafoara di istorie
Tuta avearea meaua easti isnafea tsi cura prit sàndzili a meu
… Tuta putearea a meau hits voi atsel’I fara di puteari
Tuta vrearea a meaua ti voi idyea easti: nianyrapsita, fara sinuri
Ama cu sandzi , etima s-cura candu va u tal’iemu istoria!

Toata averea mea este un popor nescris pe vreo harta,
Toata averea maea sunteti voi cei care traiti fara granite, fara istorie,
Toata averea mea este originea ce curge prin sangele meu
Toata puterea mea sunteti voi cei lipsiti de putere
Toata iubirea mea pentru voi e la fel: nescrisa, fara granite,
Insa cu sange, pregatita sa curga la injunghierea istoriei !
Toma Enache

Toma Enache

[HTML1]

Toma Enache

I’m not famous but I’m Aromanian – Prezentare

Autor: CRISTIAN HAGI

Toma Enache

Toma Enache

Pe regizorul Toma Enache îl cunoşteam numai după munca sa: văzusem, în Constanţa, două dintre piesele regizate de el. Vestea că vrea să realizeze primul lungmetraj aromân (din lume, spune el) m-a determinat să îl întâlnesc pentru a realiza un material pe larg despre acest plan inedit.

Citeşte mai mult…

Toma Enache

Regizorul Toma Enache. Foto: Agerpres.

Regizorul Toma Enache. Foto: Agerpres.

Autor: Denise Theodoru

Toma Enache, colegul nostru, de la Radio România Internaţional, invitatul de astă seară al Denisei Theodoru la emisiunea Semnături celebre  –  este unul dintre regizorii foarte originali ai momentului, pentru care un film este cu adevarat valoros dacă sălile sunt pline.

Jurnalistul, poetul, actorul şi regizorul Toma Enache povesteşte cu entuziasm despre investirea talentului în proiecte teatrale independente, despre “Scrisoarea pierduta” jucată în armâneşte, despre un film dedicat aromânilor, dar şi despre bunul lor cel mai de preţ: familia cu tradiţiile sale.

http://www.romania-actualitati.ro/regizorul_toma_enache-24481

Toma Enache

[HTML1]

Mai departe …

Richard al III-lea

Postat la 01.17.11

Toma Enache

Pluralul Englezesc

Pluralul Englezesc

„Pluralul englezesc” de Alan Ayckbourn, una dintre cele mai cunoscute tragi-comedii din lume, a ajuns, miercuri seară, pe scena constănţeană, după ce a avut premiera la începutul lunii decembrie, la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” din Bucureşti. Publicul de la malul mării, care a făcut neîncăpătoare sala de spectacole a Casei de Cultură a Sindicatelor, a aplaudat în picioare prestaţia unor mari nume ale teatrului românesc, care au format o distribuţie de excepţie.

Spectacolul lui Alan Ayckbourn, care, în anii ’70, era cel mai iubit de pe Broadway, este realizat în trei acte şi prezintă povestea a trei familii care se reunesc în preajma sărbătorilor de iarnă. Fiecare act se petrece, pe rând, în casa unuia dintre cupluri, dar ceea ce se dorea a fi o simplă cină între prieteni se transformă într-o acţiune comică datorită păţaniilor gazdelor, cât şi ale musafirilor. Toate acestea duc la schimbări majore în destinele fiecărui personaj.

„Sunt extrem de bucuros că piesa beneficiază de un început foarte bun, cu săli pline în capitală, la Mangalia, Constanţa sau la Galaţi. Sunt onorat că lucrez cu o echipă de actori extrem de importanţi – Ion Dichiseanu, Cezara Dafinescu, Constantin Cotimanis, Victoria Cociaş, Armand Calotă, Delia Nartea – trei generaţii diferite de actori, dar la fel de importanţi şi de talentaţi. Este o bucurie să lucrezi cu o asemenea echipă în care lucrurile merg de la sine. Este suficient să ne privim, să schimbăm câteva gânduri şi să înţelegem ce avem de făcut”, a declarat la finele spectacolului, încântat de aprecierea publicului constănţean, regizorul Toma Enache. „Cu mare drag revin la malul mării. Sunt constănţean, am fost aici şi cu spectacole pe care le-am montat – „Amadeus”, „Mincinosul”, „Secta femeilor” sau „O noapte furtunoasă” – e o bucurie să mă întorc la publicul de acasă. O să vin în primăvară cu „Richard al treilea” – un spectacol pe care l-am făcut la Târgu-Severin, cu Claudiu Bleonţ în rolul principal. Probabil că vom reveni şi cu Pluralul englezesc”, a adăugat acesta.

Copleşit de atenţia spectatorilor, în culise, Ion Dichiseanu şi-a revărsat, la rândul său, laudele faţă de directorul Casei de Cultură din Constanţa: „Iubeşte arta şi frumosul din artă. Îl admir pentru că rar întâlneşti un om ca Gheorghe Ungureanu. Se simte dragostea sa faţă de artă, după cum organizează spectacolele, pentru că pune inimă. Dumnealui este foarte exigent, nu suportă kitsch-urile”. Referitor la piesa jucată, apreciatul actor a precizat: „Am plecat la drum cu acest spectacol cu gândul să facem publicul să uite, pentru două ore, de necazuri, să-l desprindem de cotidian şi să reuşim să-l focalizăm pe ceea ce se întâmplă pe scenă”.

de Codruţ BURDUJAN

Toma Enache

Afis Richard al III-lea

Uneori lucrurile frumoase se întâmplă pentru că există o întâlnire. Atât ne-am propus, o întâlnire cu douăzeci de tineri, la o școală de vară… Au venit de trei ori mai mulți și au rămas aproape toți, să-l căutăm împreună pe Shakespeare prin Richard, cu Richard-ul nostru Claudiu Bleonț. Dacă adaug că pentru această întâlnire tinerii și-au sacrificat întreaga vacanță și apoi timpul liber după școală, lucrând cu pasiune, până la epuizare, pot spune că întâlnirea a avut rost. Toate întrebările și frământările mele legate de montarea piesei „Richard al III-lea,” unele vechi de saptesprezece ani, au fost inspirate de pasiunea tinerilor, de geniul lui Shakespeare și de talentul lui Claudiu Bleonț. Sub zodia acestei triade am construit acest spectacol. Ei m-au ajutat să văd, în războiul dintre cele două roze și un război între cele două sexe. Această piesă a fost făcută cu și din respect pentru Shakespeare și dacă am scurtat textul și am propus o nouă așezare, nu am facut-o pentru ca ne-am crezut mai deștepți decât el, ci pentru că acesta a fost modul nostru de a ne apropia de geniul lui, astăzi. Cred că bătrânul Will nu se va supăra pe noi, „fii rătăcitori și căutători” prin întinsa si măiestrita lui artă. Atât vă propunem și vouă, o întâlnire, pentru că „vrem să vă stârnim puterile închipuirii”.

TOMA ENACHE

Există în fiecare dintre noi o dorință de putere nemărturisită, un mic Richard ce știe că-n clipa în care ar pune mâna pe frâiele puterii ar deveni mai important, mai mare, mai frumos, mai respectat, mai iubit. Ce ne diferențiază e prețul pe care l-am plăti pentru a pune mâna pe putere. Când nu ai mai nimic din toate astea, Richard-ul interior este mai tentant. Dacă pentru noi e doar  tentant să fim ca Richard, pentru Richard cel plin de defecte fizice, cel neiubit de nimeni, e rațiunea de a fi. Asemeni unui șahist genial, va anticipa toate mișcările adversarilor, va calcula exact toate mutările necesare pentru a pune mâna pe coroana ce aduce Puterea. Puterea este singurul lucru pe care îl iubește, care poate să-i aducă puțină iubire. Puterea este singura scăpare într-o lume din care se simte exclus, o lume care detestă handicapul fizic, dar care,  la rândul ei, este ahtiată după Putere. Aceasta este lumea pe care Richard se hotărăște să o pârjolească, o lume defectă, care de zeci de ani se luptă pentru aceeași coroană. Și după ce focul a mistuit tot și s-a stins, „miracolul iubirii” va plămădi o nouă viață, vieți, conviețuire. De fiecare dată avem speranța că lumea care va veni va fi mai bună! Și așa va fi!

TOMA ENACHE

Toma Enache

[HTML1]

Secta a Muljierilor

Postat la 10.06.10

Toma Enache

[HTML1]

“Secta femeilor”, spectacolul invitat la Teatrul Nottara, productie a Asociatiei Culturale de Teatru, Muzica si Film “Dracula”, a surprins poate multa lume mai putin deschisa la inovatie, prezenta la premiera de joi.
In spectacolul regizat de Toma Enache, conceput ca o aniversare a lui Sebastian Papaiani, vioara intai este, desigur, Ion Haiduc, in rolul taranului Strepsiade, care cauta o cale de inavutire. Pentru el si pentru fiul sau, Phidipide (Claudiu Bleont), un impatimit al curselor de cai. Maestrul Socrate (Sebastian Papaiani) il pune pe invatacel in fata Argumentului drept si a Argumentului nedrept (inchipuite pe scena de Teodora Calagiu si Liliana Pana), iar omul simplu este gata sa cedeze, sa isi vanda sufletul diavolului, sa accepte principiul lui Socrate, Aici nu exista Dumnezeu. Principiu pe care il rastoarna fiul, Phidipide, trecut prin incercarile “sectei”. In final, ratiunea triumfa. Mesajul piesei este, pana la urma, in sensul moralei crestine, cu 400 de ani inainte de Hristos. Citeste mai departe…

Toma Enache

[HTML1]

Visele nu se risipesc dar nici nu zboară dacă nu le dai aripi. Câtă dreptate avea Pablo Neruda! În 2005, când „O noapte furtunoasă” avea premiera în București, eu visam lucruri interzise în legătură cu acest spectacol și multe reprezentații. Îl botezasem Don Quijote, cu speranța că va răzbi și că va fi iubit de public. Cineva de sus i-a dat aripi și „Noaptea furtunoasă” a zburat prin toată Romania, apoi prin Ungaria, Spania, Macedonia, Germania, pentru în final, după 100 de reprezentații, să poposească în AMERICA. Citeşte mai mult…

Toma Enache

[HTML1]
Nu cunosc alţi regizori de teatru care să se fi încu­metat la o… replică, după ce Miloş Forman a ecranizat pentru „Oscar” piesa Amadeus prin 1980. De ace­ea mai întâi trebuie salutat curajul bucureşteanului Toma Enache, ba chiar de două ori trebuie salutat: el a reuşit să re-ducă pe scenă o partitu­ră complexă, de amploare filmică şi, totodată, a reuşit să creeze o echipă de teatru ca… din pământ – din iar­bă verde, desigur alături de un Cla­udiu Bleonţ, sau tocmai de aceea.
Citeşte mai mult…

Toma Enache

JUMATATEA MEA BARBATUL

AMADEUS

PLURALUL ENGLEZESC

Amadeus

Amadeus

Secta femeilor

Secta femeilor

  1. O noapte furtunoasa

Mincinosul

Mincinosul

D ALE CARNAVALULUI

AMADEUS

EROTOPOETICA

EROTOPETICA

JANKA

Spectacole

Postat la 02.01.10