Amadeus, Toma Enache

Amadeus – un spectacol de „Oscar” în premiera la Teatrul Teodor Costescu


Nu cunosc alţi regizori de teatru care să se fi încu­metat la o… replică, după ce Miloş Forman a ecranizat pentru „Oscar” piesa Amadeus prin 1980. De ace­ea mai întâi trebuie salutat curajul bucureşteanului Toma Enache, ba chiar de două ori trebuie salutat: el a reuşit să re-ducă pe scenă o partitu­ră complexă, de amploare filmică şi, totodată, a reuşit să creeze o echipă de teatru ca… din pământ – din iar­bă verde, desigur alături de un Cla­udiu Bleonţ, sau tocmai de aceea.

N-a fost uşor, piesa lui Peter Sha­ffer este pretenţioasă, personajele sunt multe şi… vorbăreţe, timpul şi spaţiul sunt de grandoarea unei lumi revolute, drama este unică şi univer­sală. Este pusă în scenă poate cea mai cumplită dintre dramele omului, aceea a neputinţei sau nevrerii de a accepta adevărul, care poate fi al celuilalt. Antonio Salieri, compozito­rul Curţii Imperiale de la Viena, era un om fericit până în momentul când descoperă că nu el este alesul lui Dumnezeu, ci mai tânărul Mozart, apariţie fulminantă în lumea muzicii din secolul XVIII. De-acum începe drama sufletului ros de o diabolică invidie, şi care nu-şi găseşte liniştea până nu moare cât mai repede celălalt suflet, cu adevărat cel hăruit de Dum­nezeu. Gândire înspăimântătoare şi deşartă, căci personajul răzbunător continuă să trăiască frământat în iluzie, abia într-un târziu, în noaptea agonică a vieţii sale, conştientizând „muşcătura cumplită a eşecului”.

Întreaga piesă se întreţese în tim­pul spovedaniei cinice a învinsului, întărit doar de orgolii, Salieri recunos­când că a „lucrat” la dărâmarea geni­alului Mozart, fizic – lăsându-l înfome­tat, psihic – intrând lugubru chiar şi în visul acestuia, ba încă născocind ul­terior că l-a otrăvit cu arsenic, măcar aşa să rămână şi el în istorie. Acest personaj complexat dostoievskian şi nietzschean – până la a-l ucide şi pe Dumnezeu (fie pe cel revărsat în sufletul rivalului) este introspec­tat şi exprimat de Claudiu Bleonţ.

Sp o v e d a n i a lui Salieri – Bleonţ este obsedan­tă până în rărunchi, reconstituie omnipre­zent, se deschid pla­nuri suprapuse, se interferează, se miş­că filmic, se înfioară sub ritmurile muzicii mozartiene, se pune în mişcare o epocă a Vienei, capitala muzicii. Recuzita şi decorurile ne călăto­resc în această lume, dar vocea naratoare e cu ecouri interacti­ve, reverberând şi în acum. Suntem acolo şi aici cu toţii, perso­najele sunt povestite pe viu, se află printre noi, răsar de printre spectatori sau de oriunde. Pe scenă se află o „Cutie lumi­noasă” din care ies personaje şi un pian umblător din care iese Mozart. Recon­stituirea se dozează dar se simte acel crescendo, culmi­nat chiar de muzica Recviem-ului.

Surpriza spectacolului cred că este tânărul (licean) Vlad Grosu, parcă se află într-un vis purtat lucid pe aripi de însuşi bizarul Mozart. E mare lucru să debutezi parcurgând o aşa… partitură, de la infatuatul infan­til şi rebelul fără perdele, la sublimul învolburat doar de muzica sferelor.

Celelalte personaje, deşi multe şi foşnitoare, contrapunctează fiecare, fiecare interpret, majoritatea tineri, lu­ându-şi rolul în serios. Raluca Bădoiu în Constanze (soţioara lui Mozart) şi Mihaela Ariciu în Caterina Cavalieri debutează excelent, se vede că au şi alte lecturi nu doar de pe net. Alţi 12 tineri (elevi de la Traian şi Ţiţeica) sunt Venticellii – parcă ies din corul antic pentru a deveni ecoul vocilor protagoniste. Un rol ingrat aş zice, cel al Terezei (soţia lui Salieri) a re­venit actriţei Lucreţia Epuran, care ipostaziază chiar şi tăcând. Marius Mihăilă, Silvia Săftoiu, Emil Raev­schi, Ion Epuran şi Sever Iriza repre­zintă ceremonios suita Curţii palati­ne. Noblesse oblige şi pentru Mircea Mladin, Nicuşor Surdu, Mădălina Me­chenici, Maria Dore şi Cristian Matei, care asigură coregrafia, scenografia, ilustraţia muzicală, sunet, lumini, pro­iecţii video. Desigur un rol principal are muzica lui Mozart (fragmente din Nunta lui Figaro, Răpirea din Serai, Flautul fermecat, Recviem, simfonii).

Amadeus este spectaco­lul care, la premieră, a fost aplaudat… în delir, cum nu s-a mai întâmplat niciodată, spun spectatorii veterani. Iată că puterea artei poate să trezească din amorţire o lume bui­măcită de necontenite crize politice, economice. Această lume e bine să ştie că pentru aceste aproape două ore de sublimitate s-au consumat sute de ore de pregătire, de căutări, de schimbări până să se ajungă la acest spectacol unic pe scena Tea­trului severinean. Avem un public iu­bitor de artă. Cunosc familii care în aceşti ani stupizi, cu uşile Teatrului nostru închise, au mers frecvent la Teatrul Naţional din Craiova. La fel au mers şi iubitorii de fotbal la meciu­rile echipei craiovene. Acum, văzând proiectele Primăriei, putem crede că Severinul va avea şi teatru şi fotbal.

Ileana Roman

Comentarii

16 Responses to “Amadeus – un spectacol de „Oscar” în premiera la Teatrul Teodor Costescu”

  1. Nelu Matei says:

    Super spectacol la Medias.. Toma Enache stie ce face, si ceea ce face e la superlativ. Felicitari pentru ideea de a combina valoarea lui Claudiu Bleonţ cu amatorii, un nou inceput pentru teatrul romanesc. Speram si alti regizori sa lanseze tinerii actori. S-a demonstrat inca odata valoarea lui Claudiu Bleonţ in calitate de locomotiva a acestui spectacol cu implicare totala, lasand deoparte orgoliul de mare actor, a demonstrat ca se poate ca tinerii actori sa iasa in fata. Asta s-a intamplat in Amadeus in multe momente din spectacol, Mozart(amator) a stralucit mai tare decat Salierii(Claudiu Bleonţ). Inca odata respecte pentru Claudiu Bleonţ.
    Speram ca acest spectacol sa revina la Medias.

  2. Szilard says:

    Un spectacol pe cinste, Amadeus la Medias. La final au fost aplauze cum nu am mai intalnit la alte spectacole de teatru. Merita vazut acest spectacol si revazut. Felicitari amatorilor care au aratat ca avem talente tinere si nu numai. Felicitari Toma pentru modul in care ai pus in scena Amadeus. Pentru Claudiu Bleonţ, Salieri cred ca este un rol care il defineste si probabil cel mai bine jucat de pana acuma. Pot sa spun ca teatrul taie filmul.
    Cu stima

  3. Cosmin says:

    In sfarsit la Medias, un spectacol pe cinste. Recomand tuturor iubitorilor de teatru bun sa vada acest spectacol. O interpretare extraordinara a lui Claudiu Bleonţ iar regizorul Toma Enache cred ca si-a vazut visul cu ochii. Mergeti si vedeti spectacolul! Vi-l recomand!

  4. Katerina Minga says:

    Toma you are an amazing uncle! I am so proud of your work and accomplishments! Good luck with everything you do!

  5. papabembe says:

    ca piteştean, m-am bucurat cu inima de vizita voastră.
    vlad grosu a surprins plăcut prin paleta interpretativă generoasă cu care a susţinut un personaj demitizat, re-umanizat, plin de geniu şi de capricii, de verticalitate morală şi de ambiţii-prea-omeneşti, redând structura pshihologică a unei fiinţe vulnerabile şi înălţătorea. scena don giovanni a fost excelent redată în dramatismul ei.
    venticellii au iradiat spectaculos, debordând şi contaminând sala de energie şi de dragoste pentru scenă.
    costumele excelente, machiajul şi decorurile deasemenea au făcut ca transferul psihodramatic să fie complet, toate pe un fundal muzical foarte bine ales.
    claudiu bleonţ aşa cum îl ştim, cu aceeaşi pasiune fără de rest, într-un final apoteotic de o tensiune dramatică pur şi simplu copleşitoare.
    sincere felicitări şi mulţumiri.
    să vă dea dumnezeu tot ce e frumos şi bun!

  6. Nicoleta says:

    As dori sa stiu daca spectacolul va ajuge si la Cluj?

  7. Anamaria says:

    Asta e un link cu ce am scris despre spectacolul \Amadeus\ sustinut la Casa de Cultura a Sindicatelor Pitesti.
    http://anamariadumitru.blogspot.com/2010/04/amadeus-si-lasat-spiritul-la-pitesti.html

  8. David Popovici says:

    “Amadeus” – un spectacol de mare clasa. Sper sa-l mai jucati in Bucuresti pentru ca as dori sa-l revad. E surprinzator ca – exceptandul-l pe Claudiu Bleont – niste actori necunoscuti au reusit o asemenea performanta. Indiscutabil, este meritul regizorului, care da dovada de o imaginatie si un talent uimitoare. Decor si costume superbe. Felicitari.

  9. Violeta-Casa Andra says:

    Si la Tr. Severin a fost un spectacol SUPERB, cu actori adevarati. S-a jucat de mai multe ori ”Amadeus” si de fiecare data sala a fost plina, iar aplauzele parca nu se mai terminau.
    Totul a fost foarte bine pus la punct de catre regizorul Toma Enache. Felicitari intregii echipe!!!
    Mergeti la teatru si apreciati-va talentele!
    Sa ne traiti si multa putere de munca in continuare!!! Va iubim mult!

  10. mihaela says:

    Am vazut spectacolul la Bucuresti si am fost profund impresionata.Deoarece am vazut toate spectacolele regizorului Toma Enache pot sa spun ca acesta mi s-a parut cel mai profund.Acest spectacol ne-a aratat un Claudiu Bleont actor de prima mana,pus foarte bine in valoare de regizor.Amadeus ne improspateaza memoria despre viata atat de trista a marelui muzician.Un spectacol cu decoruri si costume alese cu foarte multa inspiratie care este prezenta pe tot parcursul piesei.Se simte ardoarea si bucuria cu care regizorul monteaza aceasta piesa,plina de vitalitate si realism,astfel ca la final fiecare spectator isi poate analiza trairile.Succes in continuare si sa stiti ca faceti o echipa imbatabila!Felicitari din toata inima si multumiri pentru ce ne ati oferit cu acest SPECTACOL

  11. Andrei says:

    Salieri a inviat si la Timisoara seara trecuta!

    A fost un adevarat regal de arta teatrala dar si o demonstratie extraordinara de deschidere si de promovare a tinerelor talente. Cat despre fabulosul Claudiu Bleont, nu pot spune decat ca rolul i-a venit ca o manusa. Profund si rafinat, ne-a calauzit pasii, cu trairi profunde, pe calea intelegerii mediocritatii.

    Tehnic vorbind, totul a fost ca la carte! Decoruri de bun gust, facute fara economie, din dragoste pentru teatru.

    A fost cu alte cuvinte o seara de neuitat pentru iubitorii de arta ai Orasului de pe Bega.

    Multumim Toma Enache pentru cuvintele personale din inceputul spectacolului si pentru experienta unica pe care ne-ai provocat-o aseara!

    Succese nebanuite!

  12. maria says:

    Un spectacol fabulos la Arad,
    Nu pot spune decat ca a fost o seara care va ramane in memoria multor aradeni, o seara fabuloasa cu un spectacol fabulos care a deschis o eră de adevărat progres in arta teatrala.
    Multumim, Toma, pentru regalul oferit!
    Multumim, Claudiu, pentru marturisirea in care ne-am regasit fiecare dintre noi!
    Felicitari pentru Wolfi si Stanzi, doi tineri pasionali si pasionati, pantru interpretarea atat de naturala si veridica!
    Va asteptam din nou pe scena din orasul nostru!

  13. nicu says:

    Amadeus – un spectacol minunat
    foarte frumos si la sibiu cu sala plina si incununata la sfarsit cu o multime de apluze si o multime de oameni in picioare, ce sa mai zic foarte frumos in special cel mai bun prieten al meu emil a.k.a Iosif II.Foarte rumos si il recomand din toata inima

  14. anamaria says:

    marți, 13 aprilie 2010
    Amadeus şi-a lăsat spiritul la Piteşti
    … Încă mai aud aplauzele din sala de spectacol a Casei de Cultură a Sindicatelor Piteşti, ce au încununat o seară „Amadeus”. Cei în jur de 800 de părtaşi la spovedania lui Antonio Salieri (personajul principal), au fost implicaţi, fără drept la replică, la întreaga acţiune a spectacolului. Pe acordurile muzicii lui Mozart, cortina se ridică şi pe scenă iese din pian Claudiul Bleonţ, în pielea lui Salieri începându-şi… spovedania.
    „Ascultaţi-mi spovedania”
    Mirosul de tămâie şi de lumânări arse în concordanţă cu lumina slabă de pe scenă a dezgolit în faţa publicului un om cu calităţi şi defecte. Salieri, „îmbălsămatul în faimă” parcurge în spovedanie diferite ipostaze ale naturii umane, de la dragoste pentru şi din Dumnezeu, ironie, intrigă, şantaj, înşelăciune până la omor şi în final… unul dintre cele mai mari păcate sinuciderea. „Ascultaţi-mi spovedania. Nu vreau să mă iertaţi. Vreau să mă înţelegeţi” sunt cuvintele cu care Salieri apropie publicul de firul destinului său. O dată spovedania începută, Salieri îşi mărturiseşte primul păcat: „o lăcomie fără margini pentru dulciuri şi faimă încă de la vârsta de 3 ani.”
    Sfântul Ocrotitor al Mediocrităţii
    După o viaţă liniştită în care a compus şi a fost apreciat pentru talentul muzical, Salieri îşi începe declinul o dată cu apariţia copilului minune: Mozart, declarând război celui care l-a înzestrat cu talent: Dumnezeu. Dincolo de aparenţe, lui Salieri îi este imposibil să accepte că Mozart este „flautul” peste care Dumnezeu şi-a trimis harul, făcându-l să compună o muzică de neegalat. După mai bine de un ceas, în care personajul principal reuşeşte să ţese intrigi, să păcătuiască, cum chiar lui nu-i venea să creadă de ce poate fi în stare, ajunge într-un final să-l omoare pe Mozart şi să se otrăvească. Fiind din naştere „o pereche de urechi” Salieri cunoaşte la sfârşit „muşcătura finală a eşecului”. Denumindu-se chiar „Sfântul Ocrotitor al Mediocrităţii” personajul principal îşi termină spovedania cu luciditatea rănitului înainte de moarte: „oamenii să-şi aminteacă cu dragoste de Mozart şi cu dezgust de Salieri”.
    „Amadeus este ca soarele”
    Cu un text mulat pe caracterul uman, pe situaţii similare din viaţa reală Claudiu Bleonţ reuşeşte cu măiestrie şi maturitate să-şi ducă rolul de… excelenţă la bun sfârşit. „Am simţit că publicul a fost cu noi şi a dat partea lui de Amadeus. O sală extraordinară cu un ambitus al publicului de vârste şi preocupări foarte mare, de la elevi de clasa a-X-a, până la oameni de 60 de ani, trecând prin multe domenii de activitate, preocupări, nivel de cultură, de educaţie, etc., Ideea de Amadeus este ca soarele: nu face diferenţă între stăpâni, sclavi, patroni, angajaţi şi din acest punct de vedere a fost o sală pe care am simţit-o îndrăgostită. Practicaţi „Amadeus” să nu ajungeţi ca Salieri şi să spuneţi: de ce Doamne mi-ai dat?” a fost concluzia cu care Bleonţ a plecat de la Piteşti.
    „Degeaba umblaţi cu nasul pe sus”
    La doar 16 ani, elev la un profil de matematică.informatică bilingv, Vlad Grosu din Turnu Severin l-a interpretat pe Mozart în spectacolul „Amadeus”: „Aici la Piteşti, am jucat în cea mai mare sală de până acum. Au fost mulţi tineri în sală şi calzi. Rolul lui Mozart a fost primul. Actoria este o joacă frumoasă, dar presupune foarte multă muncă. Replima mea preferată din rolul lui Mozart este: Degeaba umblaţi cu nasul pe sus, că to vi se văd cururile” a precizat micuţul Mozart de România.
    „Chemaţi-ne şi venim!”
    Regizorul spectacolului, Toma Enache a mulţumit pe final piteştenilor pentru primirea caldă: „Am avut parte la acest spectacol de un public minunat şi foarte tânăr. S-a pus o sămânţă pentru pe mai târziu. Îmi amintesc şi eu primele spectacole pe care le-am văzut şi au rămas întipărite pentru multă vreme. Sper ca Amadeus să rămână întipărit în mintea acestor tineri.”
    În ceea ce priveşte o revenire a spectacolului în Piteşti atât Claudiu Bleonţ cât şi regizorul spectacolului ne-a spus: „Chemaţi-ne şi venim!”
    P.S.: O să pun poze din spectacol, deşi sunt şi eu în unele cu actorul principal şi cu regizorul. Vă recomand cu sinceritate să mergeţi la teatru şi să vedeţi “Amadeus”, pentru mine o piesă de suflet.
    P.S.2: prima piesă de teatru care mi-a atras atenţia la Piteşti a fost “Dom Juan”. Spectacolul de care m-am îndrăgostit a fost “Amadeus”. Probabil spectacolele la Casa de Cultură a Sindicatelor Piteşti nu s-ar mai amâna şi tineri şi-ar face “abonament”, dacă s-ar face mai des asemenea piese. Aştept cu nerăbdare o altă piesă avându-i pe Toma Enache, regizor, şi Claudiu Bleonţ, rol principal, mult mai bună ca “Amadeus”.

  15. Calin says:

    Un spectacol incendiar la Arad,Superb,cea mai frumoasa piesa la care am fost,si sper sa reajunga aici in Arad,ma bucur foarte mult ca am vazut actori teatrului national bucuresti la noi in oras,sper ca dl.Toma Enache pe care il admir foarte mult sa mai aduca alte piese aici si sa regizeze noi piese tot cu tineri,deoarece prinde foarte bine publicului

  16. Florin Balasa says:

    Amadeus a strans multe aplauze fiind una din piesele de succes care a debutat in Severin , aceasta nu se putea intampla fara domnul regizor Toma si fara Claudiu , ati reusit sa faceti din elevi debutanti in teatru adevarate talente iar diferenta dintra Claudiu si ei nu a fost foarte mare , acum vreau sa vad cum v-a iesii si Richard al 2 -lea m-am inscris la cursuri , eu sunt actor in trupa Cortina de 2 ani am jucat si in “Steaua fara nume ” am pregatit in monolog si sper ca voi avea sansa de a juca alaturi de Claudiu in Richard al 2 -lea .

Speak Your Mind

Tell us what you're thinking...
and oh, if you want a pic to show with your comment, go get a gravatar!