Toma Enache

CAUTÂNDU-L PE SHAKESPEARE CU TINERII DIN SEVERIN

Afis Richard al III-lea

Uneori lucrurile frumoase se întâmplă pentru că există o întâlnire. Atât ne-am propus, o întâlnire cu douăzeci de tineri, la o școală de vară… Au venit de trei ori mai mulți și au rămas aproape toți, să-l căutăm împreună pe Shakespeare prin Richard, cu Richard-ul nostru Claudiu Bleonț. Dacă adaug că pentru această întâlnire tinerii și-au sacrificat întreaga vacanță și apoi timpul liber după școală, lucrând cu pasiune, până la epuizare, pot spune că întâlnirea a avut rost. Toate întrebările și frământările mele legate de montarea piesei „Richard al III-lea,” unele vechi de saptesprezece ani, au fost inspirate de pasiunea tinerilor, de geniul lui Shakespeare și de talentul lui Claudiu Bleonț. Sub zodia acestei triade am construit acest spectacol. Ei m-au ajutat să văd, în războiul dintre cele două roze și un război între cele două sexe. Această piesă a fost făcută cu și din respect pentru Shakespeare și dacă am scurtat textul și am propus o nouă așezare, nu am facut-o pentru ca ne-am crezut mai deștepți decât el, ci pentru că acesta a fost modul nostru de a ne apropia de geniul lui, astăzi. Cred că bătrânul Will nu se va supăra pe noi, „fii rătăcitori și căutători” prin întinsa si măiestrita lui artă. Atât vă propunem și vouă, o întâlnire, pentru că „vrem să vă stârnim puterile închipuirii”.

TOMA ENACHE

Există în fiecare dintre noi o dorință de putere nemărturisită, un mic Richard ce știe că-n clipa în care ar pune mâna pe frâiele puterii ar deveni mai important, mai mare, mai frumos, mai respectat, mai iubit. Ce ne diferențiază e prețul pe care l-am plăti pentru a pune mâna pe putere. Când nu ai mai nimic din toate astea, Richard-ul interior este mai tentant. Dacă pentru noi e doar  tentant să fim ca Richard, pentru Richard cel plin de defecte fizice, cel neiubit de nimeni, e rațiunea de a fi. Asemeni unui șahist genial, va anticipa toate mișcările adversarilor, va calcula exact toate mutările necesare pentru a pune mâna pe coroana ce aduce Puterea. Puterea este singurul lucru pe care îl iubește, care poate să-i aducă puțină iubire. Puterea este singura scăpare într-o lume din care se simte exclus, o lume care detestă handicapul fizic, dar care,  la rândul ei, este ahtiată după Putere. Aceasta este lumea pe care Richard se hotărăște să o pârjolească, o lume defectă, care de zeci de ani se luptă pentru aceeași coroană. Și după ce focul a mistuit tot și s-a stins, „miracolul iubirii” va plămădi o nouă viață, vieți, conviețuire. De fiecare dată avem speranța că lumea care va veni va fi mai bună! Și așa va fi!

TOMA ENACHE

Comentarii

15 Responses to “CAUTÂNDU-L PE SHAKESPEARE CU TINERII DIN SEVERIN”

  1. Lucretia says:

    Am jucat in piesa. A fost o aventura uimitoare! Nu voi uita niciodata
    cautarile, emotiile, surprizele pe care le-am avut in descifrarea rolului Ducesei
    de York, mama lui Richard! Colaborarea cu TOMA ENACHE si CLAUDIU BLEONT
    as vrea sa nu se mai afarseasca niciodata! Viziunea regizorala este exceptionala!

  2. Magg says:

    Ma simt onorata de cele cateva intersectari cu Toma Enache si cu Claudiu Bleont.Am avut ocazia sa asist,de asemenea,in cateva randuri, la ,,chinurile Facerii,,acestui spectacol.Cu atat mai mare este admiratia mea pentru talentul celor doi, dar si pentru efortul exceptional depus in a ,,slefui,,, cu atata minutiozitate, in piatra pana ce,, a dat in lumina,, ARTA.Este un spectacol ce impresioneaza prin decoruri, efecte,coregrafie,costume,sunet,dar,mai ales,prin valorificarea unui potential uman nebanuit a exista intr-un orasel de provincie.Sper intr-o continuare a acestui teatru de proiect si in oferirea unui sprijin indelungat si neconditionat al autoritatilor , caci beneficiarii sunt multi si dornici sa aiba parte si de astfel de alternative!! Felicitari si inima usoara in ceea ce intreprindeti!
    UN ADMIRATOR CASTIGAT

  3. emil raevschi - mylly says:

    Si eu am jucat in acest EVENIMENT EXTRAORDINAR.
    Au fost 4 luni grele, dar a meritat sa iti rapesti un pic din timpul liber de care dispui.
    merita APLAUZE LA SCENA DESCHISA si acesti copii minunati care si-au rupt din zilele de vacanta, de la scoala sa poata juca in aceasta piesa alaturi de marele CLAUDIU BLEONT – caruia atat eu si poate si ceilalti colegi din trupa – ii purtam un RESPECT DEOSEBIT .
    PE 20 OCTOMBRIE LA ORA 19.00, SEVERINENII IUBITORI AI THALIIE SUNT ASTEPTATI LA CASA TINERETULUI SA VADA UN UNIVERS SHAKESPERIAN CUM NU S-A M AI AVZUT PANA ACUM LA NOI , ACEST UNIVERS FIIND CREAT DE NIMENI ALTUL DECAT DE MARELE REGIZOR CARE ESTE TOMA ENACHE

  4. dragos says:

    o piesa superba,actori mununati si sa speram ca nu se va opri aici,felicitari !!

  5. laura lungu says:

    Ne-ar placea sa vedem Richard si pe taram american; Toma, cand veniti?

  6. eugenia says:

    Un spectacol minunat. La finalul acestuia am încercat un sentiment minunat, înălţător. Pot spune că se produsese catharssis-ul fără a fi considerată patetică. am înţeles atunci că “Amadeus” nu a fost o întâmplare, că ei (actorii) chiar sunt buni. Succes în continuare!

  7. Iulia says:

    O seara absolut grozava! A fost spectaculos, grandios. Dansul haka, intreaga coregrafie, costumele, muzica si toata abordarea regizorala, foarte moderna, au creat un spectacol
    minunat. Sa montezi “Richard” cu 60 de oameni, majoritatea foarte tineri si neprofesionisti
    si sa iasa o asa bijuterie de piesa! Asta da reusita!
    Felicitari Toma Enache tie si intregii echipe!

  8. severina says:

    “Nu te iubi pe tine in arta, iubeste arta din tine”…si Toma Enache iubeste arta din el dar, in egala masura…poate, iubeste si omul care-o faureste prin munca si mai ales…daruire. Am colaborat, am muncit impreuna, am incercat sa facem arta pentru oameni. Eu zic ca am reusit. Nu ocoliti teatrul, nu ocoliti arta in toate manifestarile ei. Daca trupului pentru supravietuire ii trebuie hrana, sufletului ii trebuie o altfel de hrana…hraniti-l!
    O echipa minunata, si Toma, si Claudiu, si Madalina, si Simona, si toti cei nevazuti dar indispensabili. Totul se face in echipa. Unii stralucesc pe scena, altii in culise, fiecare insa daruieste si se daruieste. Ma bucur ca am fost acolo, ma rog sa mai fiu si in alte proiecte.
    Nu ne ocoliti! Spectacolul este unul de exceptie…va asteptam!

  9. Pirvuletu Dragos says:

    Nici nu stiu cum sa incep :) Am avut onoarea de a fi invitatul unui EVENIMENT DEOSEBIT , un eveniment de care am fost placut surprins . Cuvintele uneori nu isi au rostul iar aplauzele la scena deschisa au spus totul . Tin insa sa va felicit pe voi oamenii in primul rand , pe voi actorii , piesa de teatru ca si concept ca si transpunere … Va multumesc ca a-ti reusit sa aprindeti in sufletul multor severineni un sentiment de mult pierdut : TEATRUL . Va felicit inca o data pentru tot ce a insemnat seara trecuta . Tineti-o tot asa . You are the best . Toate cele bune . Cu stima Pirvuletu Dragos

  10. Gabriela Dragomir says:

    Sunt, deja, pe cealalta parte a muntelui numit “VIATA” … Daca pana acum am tot urcat, acum, am inceput coborasul…

    Da, sunt o fiinta in pragul pensionarii… eveniment care, pentru cei din “afara” este un moment de bucurie pentru ca, in sfarsit, pot incepe sa-si traiasca, liber, viata… Pentru noi, pentru pensionarii romani, inseamna…(uuuufffff!!!!)…asteptarea sfarsitului implacabil ! Nu, nu sunt o cinica, o pesimista…dar, confirmarea o vedem in fiecare zi, in jurul nostru, pe strada, in familiile noastre…

    Spre deosebire de multi altii de varsta mea, pe mine nu ma mai sperie moartea , ci …VIATA !!!

    Iata, gandurile unei doamne, foarte aproape de varsta pensionarii care, dupa 35 de ani de activitate, astepta cu o mare tristete, “bucuria” pensionarii intr-un oras mort, un oras gri, un oras lipsit (parca) de suflet si culoare… Un oras, in care NU se mai intampla demult (aproape) NIMIC !

    Si, iata, a aparut o “scanteie” care a reusit sa aprinda firul vietii in Drobeta Turnu Severin… Acea “scanteie” ati fost dvs. – domnule TOMA ENACHE care, impreuna cu dl. CLAUDIU BLEONT, v-ati aplecat asupra sufletelor noastre, ne-ati reinviat sensibilitatea, bucuria si dorinta de A TRAI …

    Sunteti EXCEPTIONALI !!!

    Nu va putem multumi, pentru ca ar fi mult prea putin fata de imensa RECUNOSTINTA pe care o simtim pentru dvs. dar, ne plecam fruntile (incruntate si impovarate odata) senine acum, in fata unor mici Dumnezei !

    Punerea in scena de-o maniera exceptionala a piesei “Amadeus”, m-a adus in primele randuri de cate ori a fost jucata…

    Shakespeare, un Shakespeare la Severin? Un Shakespeare cu actori din vechea garda a teatrului nostru popular ? (Cand, stand pe o banca la Fantana, cu mama mea, dl. Bleont a traversat parcul si, remarcand ca-i zambesc a recunoastere, ne-a salutat – Doamneeeeeeee, ce onoareeeeeeeeeee !!!!; am zambit neincrezatoare la afirmatia dumnealui : “facem ceva frumos aici” , pentru ca, lucrand la Primarie, stiam ce spune dar, asteptam o “joaca” de provincie).

    A fost uluitor! Fascinanta punere in scena; spectaculos jucat Richard al III-lea !

    Iata cine merita sa le fie acordat titlul de cetatean de onoare ai Severinului! Acestor oameni care ne intorc la … VIATA ! Ne-au redeschis pofta de a trai!

    Da, domnule PRIMAR ! Mergeam prin Severin, orbita de problemele mele care, parca, izvorau continuu, fara sa se mai sfarseasca… si care, ma impiedecau sa vad ca traiesc intr-un ORAS NOU, plin de culoare, de viata, complet schimbat si … intinerit! Va multumesc, domnule Primar !

    Va multumesc si dvs, domnule viceprimar Grosu Mircea, pentru disponibilitatea de a sustine aceasta echipa de teatru, minunata!

    Felicitari – LUCI DRAGHICI ! O fina, distinsa, maiestuoasa, talentata – MINUNATA, alaturi de sotul tau care s-a remarcat printr-o prestatie de clasa !

    Felicitari tuturor ! Sunteti MINUNATI !!!

    Daca nu ma opresc (din bun simt) aici, as continua cu un fluviu de …”vorbe”…

    Va iubesc si va multumesc in numele iubitorilor de TEATRU din Drobeta Turnu Severin!

    Doamne, Doamne sa fie, mereu, cu VOI !

    Gabriela Dragomir
    24 octombrie 2010

  11. s.s. says:

    Cred ca am fost binecuvantati de Dumnezeu. In timp si spatiu, cineva a lucrat pentru noi si cu noi. Shakespeare a scris textul, Dumnezeu si Teodor Costescu ne-a adus impreuna, Toma a facut adaptarea si ne-a fost alaturi, iar Claudiu a fost alaturi de toata echipa, printr-un efort fizic, moral si spiritual fara cuvinte, aproape s-a uitat pe sine de cele mai multe ori. Cei care am facut parte din echipa, ne-am daruit si am daruit, pentru ca nu poti exista pe scena fara sa iubesti ceea ce faci si sa iubesti mai ales pe ,,Maria sa spectatorul”. Multumim pentru aplauze si va asteptam pe 30 oct. sa ne vedeti in Amadeus, iar pe 15 noiembrie un nou spectacol cu Richard al III lea.

  12. adela says:

    Felicitari regizorului Toma Enache care a realizat un excelent spectacol de teatru, printr-o îmbinare foarte reuşită a efectelor vizuale cu decorului deosebit de sugestiv, cu muzica şi nu în ultimul rând cu jocul actorilor.
    Mă bucur că prin aceste puneri în scenă (Amadeus, Richard al III-lea) adolescenţii din oraşul nostru işi îndreaptă privirea, îsi deschid inima, sufletul, mintea şi pentru teatru, atât ca actori cât şi ca spectatori. Toată admiraţia pentru actorii mai în vârstă. Energia lor, bucuria lor de a juca mă fac să gândesc că viaţa este totuşi frumoasă.
    Aştept şi alte spectacole, la care voi veni întotdeauna cu plăcere.

  13. severina says:

    CĂUTÂNDU-L PE SHAKESPEARE

    Despre Toma Enache şi Claudiu Bleonţ, regizor şi actor, despre şcoala de vară iniţiată de ei la Turnu- Severin, despre ce s-a săvârşit de când dau ei târcoale târgului nostru s-a tot scris şi s-a tot povestit. Poate nu suficient şi despre munca transpirată, orele de epuizare în repetiţii, în învăţări de meşteşug teatral, în migală de artizan, în răbdare de părinte…
    Încerc din răsputeri să fiu obiectivă deşi este extrem de greu fiind implicată în proiect încă de la început nu gândind că voi juca în Richard, capătul proiectului, ci doar dorindu-mi să fiu acolo, să adun trăiri, stări, să fur energie de la tineri. Mulţi şi frumoşi, fiecare plin de vise şi dorinţe.
    Şi “maturii” acestei munci? Despre ei s-a scris, sunt ai noştri, cunoscuţi sau mai puţin cunoscuţi, oameni care şi-au dedicat o parte a vieţii lor să încânte sufletul severinenilor şi nu numai cu spectacole de excepţie, pline de profesionalism, seriozitate, implicare emoţională. Nu pot să nu-i numesc. Îmi sunt prieteni, n-ar fi frumos din partea mea să trec pe lângă ei fără să-i salut:
    Lucreţia Epuran, Ion Epuran, Silvia Săftoiu, Nicolae Mîţu, Sever Iriza, Emil Raevschi, Irina Drăghiea. Şi mai noii lor colegi de iubire, doi tineri de excepţie, foarte talentaţi Vlad Grosu şi Raluca Bădoiu. Pe lângă ei alţi zeci de tineri implicaţi în acest proiect foarte amplu.
    Să ştiţi că nu e uşor, ca regizor, să lucrezi şi să disciplinezi atâţia tineri, “căluţi” zglobii, plini de energie, alerţi.
    Aşteptare. Oamenii vin să-şi purifice, într-un fel sufletul, spălându-l într-o sală de teatru de prea plinul cotidianului.
    Sala…O sală de teatru are o trăire personală a ei, bântuită de cei ce şi-au perindat prin timpul ei gândurile şi fiinţele trecătoare. Un sanctuar. Respiră, atrage, vrăjeşte, amplifică, se înfige suav în urechile iubitorilor de teatru.
    Scena…Scena este vie, scândură blestemată în blestem benefic, se hrăneşte din jocul actorilor, le dă din forţa ei să poată să-şi ducă dulcea povară a rolurilor, iubirii de cuvinte rostite magnific, de trăiri în personaje reale sau imaginare, să se multiplice din ei pentru cei din sală, să creeze lumi nebănuite de emoţii.
    Shakespeare…, marele Will, bântuie nopţile unui tânăr regizor, vrea să creeze prin el un altfel de Richard al- lll- lea. Devine din vis realitate pentru un om care n-a încetat să creadă cu sfiinţenie că va reuşi într-o zi. Şi da…s-a ridicat cortina pentru visul lui Toma Enache. Pentru asta s-a muncit pe rupte. La un astfel de spectacol se munceşte în echipă şi se acţionează ca unul singur.
    Alături de sufletul lui Toma a stat un alt suflet uriaş. Cel al lui Claudiu Bleonţ. Sufletul de titan al unui om care respiră iubire de oameni cu fiecare atom cu care este alcătuit sensibil şi simplu până la extrem.
    Forţă, întuneric, puterile închipuirii, sânge, malefic…
    Pentru a crea scutul de apărare s-a închipuit o Haka, care încarcă, dă forţa necesară ducerii în spate a poverilor personajelor şi trăirilor generate de lupta puterii.
    Richard…prădat de trup, pocit, ticălos prin vrerea, nu a lui, ci a celor din jurul lui, a mamei care-l refuză, care-l reneagă, a femeilor care-l batjocoresc prin nepăsare…
    Dramatism dus până la nebunie aş descrie scena celor trei femei importante din imediata lui apropiere.
    Elizabeth îşi tăvăleşte în glod durerea de mamă şi-şi ţipă sfâşietor moartea florilor nedeschise, bieţilor ei pruncişori, ucişi în numele puterii.
    Peste lume pluteşte mândra Margaret, vrăjitoare şi profetesă, lihnită de răzbunare, ironică, ascuţită ca o lance care înfige otrava în carne şi răsuceşte vârful în rană…
    Ducesa de York, mama lui Richard, ură şi durere, frică şi neputinţă. Până la nebunie este ura ei de mamă care vede cum din pântec a scos un monstru însetat de sânge, un neom care ucide tot ce respiră în aerul lui.
    Îndrăznesc s-o învinovăţesc pe ea de toată această urmare a situaţiei, iniţiatoarea măcelului ce-a zguduit o ţară întreagă.. Ea l-a creat şi i-a hrănit setea de sânge, l-a împins în braţele sângelui refuzându-i cel mai firesc gest de tandreţe maternă…IUBIREA.
    Şi iubirea îl refuză, şi el învaţă să urască în lipsa ei, ucide în lipsa ei ca şi când ar mângâia. Înlocuieşte setea de iubire cu setea de sânge şi putere care vrea să-i dea această iubire. Ucide totul în jurul lui, se înconjoară cu umbrele bântuitoare a celor ucişi în numele puterii şi a acestei sete de iubire care-i arde trupul schilodit.
    Şi totuşi…capătă iertarea păcatelor prin recunoaşterea lor…” drag nu-s nimănui” şi nici milă…” şi cum să-i fie dacă-n mine insumi de mine însumi milă nu găsesc”
    Te încearcă un sentiment ciudat şi cutremurător privindu-i zvârcolirea, pârjol lăuntric…şi se ridică, măreţ îşi poartă în luptă oştenii, cu spadele împletite “ fier cu fier”, spre iad sau spre cer. Indiferentă-i e calea în ceasul cel din urmă.
    Se ridică asemeni unui Sfânt Gheorghe, să se lupte cu balaurul din el.
    Pârjol lăuntric…
    “ Un cal, regatul meu pentru un cal”
    Durere şi alinare, lacrimă şi surâs, frică şi linişte, o împletitură de sentimente, de trăiri, de stări. Nu ştii când se termină şi-ai vrea să mai fie…
    “The Miracle of Love”…regăsire, purificare, eliberare, iubire…” noi vom fi”
    Un tumult ameţitor, un carusel…
    O punere în scenă altfel. A reuşit…

  14. adriana says:

    Felicitari! este grozav spectacolul mi-a placut foarte mult. Felicitari Toma Enache. V-a salut din Timisoara.

Trackbacks

Check out what others are saying about this post...
  1. singura says:

    singura…

    CAUTÂNDU-L PE SHAKESPEARE CU TINERII DIN SEVERIN : Toma Enache…



Speak Your Mind

Tell us what you're thinking...
and oh, if you want a pic to show with your comment, go get a gravatar!