Interviuri, Toma Enache

Toma Enache la Semnaturi Celebre, RRA

Regizorul Toma Enache. Foto: Agerpres.

Regizorul Toma Enache. Foto: Agerpres.

Autor: Denise Theodoru

Toma Enache, colegul nostru, de la Radio România Internaţional, invitatul de astă seară al Denisei Theodoru la emisiunea Semnături celebre  –  este unul dintre regizorii foarte originali ai momentului, pentru care un film este cu adevarat valoros dacă sălile sunt pline.

Jurnalistul, poetul, actorul şi regizorul Toma Enache povesteşte cu entuziasm despre investirea talentului în proiecte teatrale independente, despre “Scrisoarea pierduta” jucată în armâneşte, despre un film dedicat aromânilor, dar şi despre bunul lor cel mai de preţ: familia cu tradiţiile sale.

http://www.romania-actualitati.ro/regizorul_toma_enache-24481

Interviuri

Toma Enache: „Teatrul este cea mai frumoasă formă de prietenie”

Toma Enache

Toma Enache

Poet, regizor, redactor la radio, Toma Enache este preocupat îndeosebi de frumuseţea născută din simplitate, trăsătură ce pare să ţină, într-o mare măsură, de etnia aromână din care face parte

Piesa „Mincinosul” de Carlo Goldoni, a cărei regie o semnează, se bucură de un enorm succes, atât pe scenele bucurestene, cât si în ţară. Înaintea variantei actuale a piesei, a existat o alta, în aromână, prezentată românilor din Albania si la teatre din Bucuresti si Constanţa. Prima variantă a fost creată vara trecută, cu prilejul Zilelor Culturale Aromâne. Toma Enache a tradus în aromână „Mincinosul” si, alături de o trupă de amatori, a interpretat rolul principal. „M-am gândit apoi să o facem si în limba română si am adunat în jurul acestei piese actori importanţi si pe lângă ei actori tineri. Am creat o echipă frumoasă.” Succesul piesei este un motiv de bucurie pentru regizor si echipă. „Pică bine Goldoni, în vremurile în care trăim si întotdeauna, mai ales varianta asta de mincinos, care recunoaste că e mincinos, că minciuna este bine fixată în societate, iar adevărul nu poate fi văzut decât prin intermediul iubirii. Ar trebui să existe o paletă largă din care publicul să poată alege, iar marii autori de teatru să fie nelipsiţi pe scenele din toată ţară, pentru că există o dorinţă foarte mare, pe care am avut-o si noi în studenţie, de a vedea piese cunoscute de Goldoni, Shakespeare, Caragiale, Ibsen, Moliere, Cehov.”

„Steaua a fost de partea mea“

În 1997 a terminat Facultatea de Regie-teatru, dar în paralel a terminat si Facultatea de Zootehnie. „Am dat examenul de licenţă cu piesa după Euripide si alţi autori antici la Teatrul Dramatic din Constanţa, iar fondul muzical al spectacolului a fost muzica aromână veche. Lumea a fost încântată de aspectul polifonic si străvechi al muzicii aromâne. Pare ciudată pentru cei care nu sunt obisnuiţi cu acest gen de muzică.”. Pasiunea pentru teatru a început în perioada studenţiei la Zootehnie, în cadrul căreia exista un cenaclu literar „La Steaua” unde se întâlneau tineri poeţi si artisti. Printre altele, Toma scrie si versuri, având trei volume publicate: „Arta destinului”, „Lagărele minţii”, „Păstorul ideilor”. „La un moment dat s-a născut ideea de face un spectacol de poezie sI, pentru că nu aveam regizor, m-am oferit să regizez eu. A iesit bine, a fost difuzat la televiziunea naţională, iar anul următor am dat la Regie-teatru, unde am avut întâlniri frumoase cu profesori diferiţi, mulţi colegi si multe spectacole. După terminarea facultăţii, profesorul meu, Tudor Mărăscu, mi-a spus: Acum pot spune că steaua a fost de partea mea“. Si crede că a avea steaua de partea ta nu înseamnă doar să ai sansa să montezi si să regizezi spectacole, ci si să fie apreciate de cei care vin să le vadă.

„Când ai jucători buni, totul devine usor”

Multe dintre reusitele sale au legătură cu aromânii. Este redactor la Radio România Internaţional, secţia aromână, iar în piesele pe care le regizează valorifică acest aspect. „Conu Leonida faţă cu reacţiunea” a fost jucat numai în aromână, premiera a avut loc la Teatrul Naţional din Skopje, după care a fost spectacolul „O noapte furtunoasă”, cu 98 de reprezentaţii în toată ţara si în Macedonia, Spania, Ungaria, cu săli pline si public ce a apreciat spectacolul peste tot. Încă se joacă si sunt foarte mândru de asta. A urmat un spectacol de teatru, muzică si dans în aromână, „Tenda”, si mai multe piese regizate cu mare drag la Radio România. “ este o piesă pe care am scris-o cu Saviana Stănescu si care a luat Grand Prix Marulic în 2007, în Croaţia. Este cel mai mare premiu de teatru radiofonic pe care l-am luat noi vreodată în România. A fost nominalizată la cea mai bună piesă de teatru radiofonic a anului 2007 de către UNITER.” Lucrul cu actorii experimentaţi este, după părerea sa, ca antrenamentul în Champions League. „Când ai jucători buni, totul devine mai usor. Publicul are nevoie de sensibilitate, de poezie, de ciocniri de idei pe care el să le analizeze, să le simtă si să-si pună întrebări. Sensibilul creează terenul, poezia te ameţeste, logica pune lucrurile în cumpănă, chestiuni care te ajută să experimentezi si să înveţi. Dacă ai deschidere către fenomenul teatral, înţelegi că teatrul este cea mai frumoasă formă de prietenie, iar actorul -copilul din flori al acestei relaţii, mosit de regizor.”

„Important este să lasi ceva în urmă”

Crede că potenţialul extraordinar al aromânilor nu a fost scos la iveală într-un mod artistic. „Există multe personalităţi, mulţi oameni talentaţi. Poeţii aromâni sunt cu desăvârsire lăsaţi de o parte si nu merită asta pentru că sunt deosebit de talentaţi. Aromână nu este doar o limbă muzicală, dar are si un haz deosebit, ce ţine de o anumită profunzime. Câteodată am nevoie de 3-4 cuvinte ca să traduc ceva din aromână, pentru că vechimea ei are un autentic aparte si un plus de frumuseţe.”. Pe viitor doreste să facă un film documentar despre aromâni. „Pentru asta mă pregătesc, îmi îndrept dinţii, îmi cumpăr cameră de filmat profesională si, în toamnă, mă apuc de treabă.” Si dacă ar fi să recunoască un defect al etniei sale este că „nu îsi dau seama că mor. Important este să lasi ceva în urmă, nu?” Comunitatea aromână are o vizibilitate mică în mass-media si se vorbeste foarte puţin despre ea. „Dacă am face un sondaj si am întreba: cred că 80% ar răspunde că nu. Puţinul care se stie este generic si fără legătură cu substratul. Nu se stie cine sunt cu adevărat aromânii, desi există multe personalităţi, în domenii diverse. Aromânii sunt familisti, buni gospodari si foarte muncitori. Pentru ei, familia este concept extins, în care sunt bine integraţi si verii de gradul doi si trei, nelipsiţi de la sărbători si zile onomastice. Simţul lor artistic este prea puţin valorificat, desi au cântece, dansuri si costume populare foarte frumoase. Există dilema dacă aromânii sunt români sau sunt minoritate? Teoriile nefiind asezate, nu figurăm pe nicăieri, nici ca români, nici ca minoritate si, evident, nici ca parte integrantă a culturii române. În primul volum de versuri spuneam că la 14 ani păsteam câteva oi, iar acum pasc turme de idei. Ceea ce este si un pic adevărat, chiar am păscut oi, dar la modul poetic, pe stradă, timp în care mai jucam si un fotbal. Păscutul este o formă de poezie care m-a ajutat mai târziu să iubesc animalele, si nu întâmplător am urmat Facultatea de Zootehnie. Unul dintre profesori îmi spunea: . Soţia sa este maramureseancă, jurnalistă. „Sunt bucuros că am avut această întâlnire pentru că e greu să întâlnesti pe cineva potrivit când pornesti pe drumul acesta atât de total. Ne apropie credinţa faţă de familie, divinitate si lucrurile cu adevărat importante. Ne-am nimerit amândoi la întâlnire atunci când a trebuit. E cel mai important lucru, valabil si în meserie. Când la întâlnire vine piesa, regizorul si actorii care trebuie, nimic nu este greu. Eu teatrul îl fac cu bucurie, cu entuziasm, cu pasiune si cu elanul din studenţie.”

de Alina Dragomir

Sursa: Revista Felicia

Interviuri

Miracolul AMADEUS

Toma Enache

Toma Enache

„Când invit lumea la teatru cu textul acesta, nu chem lumea să mă vadă pe mine, am făcut film, am făcut şi teatru, am jucat roluri…mă poate invidia Pacino, care a făcut film dar a simţit nevoia de teatru. Sunt, ca şi noroc de a mă întâlni cu nişte texte şi regizor, unul din cei mai bogaţi oameni de pe pământ. Am jucat Sofocle, Aristofan, Euripide şi am trecut prin Caragiale tot, câteva roluri din Shakespeare. E un început dar poate fi şi un sfârşit”.

Rep: Povesteşte-ne despre spectacolul de la Târgu-Jiu?

Claudiu Bleonţ, rol Salieri – piesa Amadeus de Peter Shaffer: Este primul spectacol, ca text, mare, cu care am venit în Târgu-Jiu. Am avut senzaţia că în sală au fost englezi.

Te aşteptai la altă manifestare a sălii?

Claudiu Bleonţ, rol Salieri – piesa Amadeus de Peter Shaffer: Da. Personajul pe care îl joc este italian şi am început rolul „mai mascalţones”, mai trăirist, dar nimic…Şi uşor, uşor, am devenit acela care a scris-o, englez.

Toma Enache, regizorul piesei Amadeus de Peter Shaffer: Publicul, indiferent de locul în care mergem, simte că este altceva, simte că este un text foarte important, că este un spectacol de anvergură, de la decor la costume…

Rep: Am înţeles că s-a investit foarte mult în acest spectacol.

Toma Enache, regizorul piesei Amadeus de Peter Shaffer: Primăria din Turnu-Severin a investit 30.000 de euro în acest spectacol.

Rep: Mă bucur foarte mult să aud asta. Autorităţile pun preţ pe cultură, pe artă, ceea ce nu se prea întâmplă în zilele noastre.

Claudiu Bleonţ, rol Salieri – piesa Amadeus de Peter Shaffer: Am văzut miracolul şi codul adânc al iubirii. I-am dedicat prezenţa în spectacol lui Gigi Dinică cu care am multe…multe trăiri şi am spus că am văzut că funcţionează iubirea şi ce este iubirea. Am văzut-o.

Rep: Ce ţi-a adus acest rol?

Claudiu Bleonţ, rol Salieri – piesa Amadeus de Peter Shaffer: Voi începe cu site-ul meu pe care nu l-am mai înnoit de 9 ani. Cu acesta încep. Este primul lucru care l-am pus pe site.

Toma Enache, regizorul piesei Amadeus de Peter Shaffer: Pozele de la spectacol, programul şi cronicile despre spectacol din Teatrul azi şi Revista Forum, cele mai importante de altfel, le găsiţi pe site-ul meu, tomaenache.ro.

Rep: Veţi reveni cu această piesă la Târgu-Jiu.

Claudiu Bleonţ, rol Salieri – piesa Amadeus de Peter Shaffer: Da. Primul spectacol a fost la Casa de Cultură, următorul spectacol va fi la teatru. Niciun actor din spectacol, în afară de mine, nu a făcut teatru. Cine joacă împăratul, lucrează la fisc, Baronul van Swieten, care este prefectul Bibliotecii Imperiale, un om foarte important ca prezenţă în destinul lui Mozart, un mare mason. Nu sunt actori care să spui că au făcut şcoală şi trăiesc din a face teatru. Ei fac de drag, toată echipa asta care este în spectacol, în afară de noi doi, sunt oameni care iubesc teatrul. De asta spun că am văzut iubirea. Toţi de acolo au venit din drag, luni de zile la repetiţii.

Toma Enache, regizorul piesei Amadeus de Peter Shaffer: Şi cum am găsit toate lucrurile. De exemplu, pianul l-am luat din Arad. Aveam nevoie de un pian, am scos tot din el pentru că personajul principal Salieri iese îmbălsămat de faimă în tifoane…Eu am spus: Vreţi să vedeţi o piesă de Oscar? Textul acesta a luat Oscarul pentru cel mai bun scenariu. Întâi s-a scris piesa şi după aceea s-a făcut filmul.

Claudiu Bleonţ, rol Salieri – piesa Amadeus de Peter Shaffer: 1800 de spectacole pe Broadway.

Rep: Te simţi mai aproape de teatru decât de film?

Claudiu Bleonţ, rol Salieri – piesa Amadeus de Peter Shaffer: Teatrul înseamnă existenţa ta. Toma va face film.

Rep: Te detaşezi imediat de rol sau continuă să te macine şi după ce părăseşti scena?

Claudiu Bleonţ, rol Salieri – piesa Amadeus de Peter Shaffer: Mă detaşez. Aici este un lucru, pentru că tot ceea ce am făcut până acum, dar din cauza textului, este o spovedanie, acesta este un rol pe care îl poate juca Iureş, Caramitru, Rebenciuc, Horaţiu Mălăele, toţi oamenii care au parcurs un drum, care înseamnă ceva.

Rep: Care au ajuns la o maturitate…

Claudiu Bleonţ, rol Salieri – piesa Amadeus de Peter Shaffer: Da. Neexistând o competiţie, pentru că este absurd, fiecare om e unic şi valoros. Dar piesa fiind scrisă ca o confesiune, primul păcat pe care trebuie să îl mărturisesc este o lăcomie fără margini. Am vrut să fiu cel mai mare compozitor din Europa, sau din lume. Şi vii în faţa publicului şi el devine confesor şi recunoaşte că şi el e la fel. Şi pe urmă spun: deşi am jurat să fiu cast şi fidel, să îmi dedic toată existenţa lui Dumnezeu, nu pot pentru că a apărut Mozart. Am înşelat, am trădat, am sedus, am şantajat femei…

Rep: Toate valorile au fost răsturnate.

Toma Enache, regizorul piesei Amadeus de Peter Shaffer: Întâlnirea cu acest text de anvergură produce în toţi cei care participă la realizarea lui un fel de cotitură, un fel de punct în care te opreşti, îţi pui întrebări, reflectezi…

Claudiu Bleonţ, rol Salieri – piesa Amadeus de Peter Shaffer: Ne-am schimbat amândoi după acest text. Iubirea e ceva devastator. Am văzut-o acum în Severin. Nimic nu mai rămâne, nu rămâne piatră pe piatră. Ea există, e în adânc atât de vie, de profundă …înnoieşte, înnoieşte, înnoieşte, clipă de clipă.

Rep: Ce înseamnă pentru tine ca regizor acest spectacol?

Toma Enache, regizorul piesei Amadeus de Peter Shaffer: Pentru mine ca regizor s-au împlinit toate încercările mele din celelalte spectacole şi de acum încolo de aici trebuie mers mai departe şi găsit drumul. Toate încercările mele de a face spectacol, cu celelalte piese pe care le-am regizat, tot ce găsisem bun în ele s-au concentrat în spectacolul acesta. Textul având o importanţă deosebită, dacă-l pătrunzi în adânc, produce schimbări şi în tine. Mai ales că am lucrat la el. A trebuit să-l concentrez, să-l tai, să-l scurtez, să-l pregătesc pentru anumite imagini. Această piesă a determinat schimbări importante în modul meu de a înţelege viaţa, lumea, oamenii, teatrul, muzica… La toate nivelurile s-au produs reaşezări…

Rep: Şi pentru omul şi actorul Claudiu Bleonţ?

Claudiu Bleonţ, rol Salieri – piesa Amadeus de Peter Shaffer: Pornesc de aici sau mă opresc aici.

Rep: Ce pierde un om care nu a intrat niciodată într-o sală de teatru?

Claudiu Bleonţ, rol Salieri – piesa Amadeus de Peter Shaffer: Nu pierde nimic. Când invit lumea la teatru cu textul acesta, nu chem lumea să mă vadă pe mine, am făcut film, am făcut şi teatru, am jucat roluri…mă poate invidia Pacino, care a făcut film dar a simţit nevoia de teatru. Sunt, ca şi noroc de a mă întâlni cu nişte texte şi regizor, unul din cei mai bogaţi oameni de pe pământ. Am jucat Sofocle, Aristofan, Euripide şi am trecut prin Caragiale tot, câteva roluri din Shakespeare. E un început dar poate fi şi un sfârşit.

Toma Enache, regizorul piesei Amadeus de Peter Shaffer: Bun, nu pierde nimic. Când ştii ceva despre teatru atunci conştientizezi că ai pierdut ceva. Abia după ce vii şi vezi Amadeus îţi dai seama ce-ai fi pierdut dacă nu ai fi venit. Altfel, nu pierzi nimic. Trebuie să te întâlneşti cu acest text ca să vezi ce ai fi pierdut dacă nu veneai.

Rep: Data de 19 februarie, ce semnifică pentru voi?

Claudiu Bleonţ, rol Salieri – piesa Amadeus de Peter Shaffer: Unul din lucrurile cele mai importante de ieri (19 februarie 2010, n.r.), 134 de ani de la naşterea lui Brâncuşi.

Toma Enache, regizorul piesei Amadeus de Peter Shaffer: Nimic nu este întâmplător. Acum s-au împlinit 134 de ani de la naşterea marelui sculptor Brâncuşi, spectacolul de dinainte de la Severin, pe 27 ianuarie, s-a întâmplat să fie de ziua lui Mozart, prima reprezentaţie a fost în noiembrie iar piesa începe cu suntem într-un sfârşit întunecat de noiembrie. Noi nu ne-am propus acest lucru. Puteam să fim gata şi în septembrie dar nu am fost. Ne-am propus să terminăm când va fi gata spectacolul cu adevărat. Şi atunci a fost gata…într-un întunecat noiembrie.

Rep: Ce te-a determinat să pui în scenă piesa Amadeus?

Toma Enache, regizorul piesei Amadeus de Peter Shaffer: Textul mi-a plăcut extraordinar de mult, ştiam şi filmul foarte bine, ştiam că e cu atât mai greu. Lumea a văzut un film mare făcut după un text mare. Aşteptările în aceste conjuncturi sunt foarte mari. Cu atât mai mult mi s-a părut o provocare senzaţională să găsesc modalitatea prin care să povestesc teatral un text atât de frumos, atât de profund. Filmul are alte mijloace şi mi-am spus că nu trebuie să intru în competiţie cu filmul, însă trebuie să povestesc cu imagini la fel de frumoase dar imagini teatrale. Unul din lucrurile importante din piesă este scoaterea lui Salieri ca un îmbălsămat în faimă dintr-un pian care se deschide şi Salieri revine la viaţă pentru a-şi spune povestea, povestea lui şi a lui Mozart. Teatral, problema s-a rezolvat şi mie mi-a adus un plus senzaţional. În piesă, Salieri trebuie să fie foarte învârstă, 86 de ani, se întoarce şi repovesteşte. În film poţi să faci asta dar cum puteam face eu asta în teatru? Scoţându-l dintr-un pian care vine să spună o poveste despre muzică, despre cel mai important om din muzică poate, Mozart. Revenind la viaţă dintr-un pian începe să ne povestească şi atunci îmi permite povestea teatrală să fie sub forma unor flash-uri şi cu ajutorul proiecţiilor îmi permite ţinerea lui şi trecerea lui prin restul personajelor ca un personaj real-ireal. Şi aş mai adăuga, în loc de doi venticelli care sunt în piesă la noi sunt 12 şi au devenit orchestra unde se întâmplă toate bârfele. Părea imposibil de realizat această piesă după prima întâlnire cu echipa care era acolo (la Turnu-Severin). După ce ne-am întâlnit cu Mozart, din acea clipă toate lucrurile au devenit altfel, s-au aşezat. Teatrul va fi renovat, a obţinut fonduri de 14 milioane de euro să-l renoveze, şi nici nu vreau să mă gândesc cum va fi să jucăm Amadeus la inaugurare în teatru nou.

Rep: Cine este Amadeus?

Claudiu Bleonţ, rol Salieri – piesa Amadeus de Peter Shaffer: Mozart a fost un om care a spart tiparele. A contribuit la un cutremur şi o reînnoire a lumii. El face operă cu Răpirea din serai, şi e prima operă în limba germană, până atunci se cânta operă în limba italiană, face Nunta lui Figaro, Beaumarchais cu Nunta lui Figaro au contribuit cultural la căderea monarhiei. Mozart a fost botezat „Theophilus Chrysostomus” (iubitorul de Dumnezeu, purtător de Dumnezeu). E singurul nume în istoria umanităţii purtat Ama-Deus. Piesa şi la Shaffer şi la Pushkin este o propunere de a dezbate întunericul, lucifericul din noi şi iubirea de Dumnezeu, luminosul şi mozartianul din noi. Fiecare om pe lumea asta este făcut din Salieri şi din Mozart. Îi conţinem. Sunt mărturisiţi, se văd. Parcă trebuia să fie la Severin pentru că pe cât a fost Mozart de mare pe atât de mic era spaţiul în care el se năştea. Mozart a împlinit idealurile profunde ale umanităţii. Toleranţă, iubire, caritate.

Rep: Piesa are rădăcini adânci şi poate avea reverberaţii filosofice, politice, sociale.

Claudiu Bleonţ, rol Salieri – piesa Amadeus de Peter Shaffer: Avem aici un Mozart care este un fel de a fi. Asta se obţine văzând piesa. Despre asta a vorbit Shaffer. Aici, în România, poartă numele de Brâncuşi. Ama-Deus este condiţia noastră la fel ca Universul.

Toma Enache, regizorul piesei Amadeus de Peter Shaffer: Acest spectacol a fost făcut cu şi din iubire pentru Mozart. Pianul din care iese Salieri, la final urcă pe el Mozart şi se transformă în statuie. Pianul pentru Salieri este un coşciug iar pentru Mozart devine postamentul pentru statuia veşnică.

Rep: Care este originalitatea piesei regizate de Toma Enache? Prin ce se detaşează ea?

Claudiu Bleonţ, rol Salieri – piesa Amadeus de Peter Shaffer: Ca modernitate, regia lui Toma este cea mai aproape de esenţa piesei lui Peter Shaffer. Nu se poate depăşi filmul lui Milos Forma. Nu cred că se va mai face film pe acest text. Teatru se va mai juca. Textul, el, Severinul, primăria care a simţit să investească din întâlnirea cu noi, într-un spaţiu în care un om şi-a sacrificat averea să lase acolo un teatru. Susul şi josul, văzutul-nevăzutul, materialul-spiritualul, aceasta este piesa lui Peter Shaffer. Este prima dată când simt că suntem un canal de comunicare.

Toma Enache, regizorul piesei Amadeus de Peter Shaffer: Publicul simte că nu este un spectacol oarecare. Muzica în spectacol a devenit un soi de personaj care joacă cu actorii.

Marinela STRÎMBULESCU

Sursa: Polemika