O noapte furtunoasa

Un altfel de Caragiale, plin de farmec balcanic

Marţi seara am avut parte de o revelaţie  teatralã pe care n-am s-o uit cu una, cu douã. Mai ales cã spectacolul a venit tocmai la timp, sã-mi şteargã o altã impresie teatralã neplãcutã de acum câţiva ani. Despre ce e vorba? Despre spectacolul Asociaţiei Culturale „La steaua ”, în colaborare cu actorii Teatrului Naţional din Bucureşti. Echipa cârmuitã de regizorul Toma Enache pusese în scenã cunoscuta piesã „O noapte furtunoasã ” de Caragiale.. Mai exact, nu de Caragiale, ci dupã Caragiale. Mare deosebire, şi totuşi CARAGIALE, aşa, numai cu majuscule. Si de ce m-a impresionat în mod deosebitbucata amintitã? Pentru cã, repet, acum câţiva ani am avut o experienţã foarte proastã, când un teatru de bun nume pusese în scenã – e drept, cu o trupã de studenţi ai artei teatrale – aceea şi piesã, dar fãrã frumuseţe, fãrã tinereţe, numai şi numai cu idei şi quasi idei care au atins limita bunului gust şi au ştirbit orice idee comicã şi orice cotiturã spiritualã din original. Ei, acum, sub bagheta dibace a lui Toma Enache, echipa de la Naţionalul bucureştean m-a recompensat cu vârf şi îndesat. Publicul din sala de spectacol al Centrului Cultural Erkel din Jula putea vedea o prelucrare la fel de curajoasã, la fel de ineditã, la fel de modernã, numai cã aici şi acum modernismul, cavalcada de gaguri, intercalãrile de actualizare ale textului au venit sã îmbogãţeascã sensul piesei,  fãrã sã ştirbeascã din ceea ce s-ar numi „caragialesc ”. În ciuda faptului cã şi prelucrarea aceasta a fost picantã, cu text pe alocuri chiar vulgar, piesa s-a pãstrat în limitele bunului gust, într-un cadru de mahala cu negustori din lumea aromâneascã plinã de farmec balcanic. Avalanşa de idei ingenioase, soluţiile neaşteptate, costumele şi decorurile adecvate la text şi concepţie regizoralã au fãcut din spectacol un eveniment teatral. Dar acest eveniment teatral a fost realizat înainte de toate de actori. De actori minunaţi, talentaţi, sclipitori chiar în costumele lor desuete, caragioase sau stilizate în maniera portului aromânesc. Iar sub bagheta maestrului Enache, fiecare personaj a fost un protagonist, un personaj principal, de la Jupân Dumitrache, zis Titircã Inimã Rea, Chiriac, fecior la toate şi Ricã  Venturiano, la Spiridon cel stângaci, la Ipingescu cel încãrcat şi încurcat în gânduri înţelepte. Iar cele douã surori,Veta şi Ziţa a jucat, la fel, pe gama cea mai largã a  instrumentariului actoricesc. Maria Teslaru, frumoasã ca o Electra anticã, este caricatura mahalagioaicei care trãise cândva zile mai bune. Ca sorã mai mare, când blazatã, când triumfãtoare, când sincerã, când prefãcutã, a întruchipat „femeia fatalã ” din mahalaua de altã datã, care şi la ani de matroanã îşi pãstreazã cochetãria şi vitalitatea de pisicã sãlbaticã. Iar Dana Pocea, ca surioara emanţipatã, cu educaţiune aleasã şi trei ani la pansion, deşi trecutã şi ea de prima tinereţe, zburdã şi se exteriorizeazã într-un pseudolirism teatral ca o cãpriţã scãpatã din ţarc.

Edda Illyés

Comentarii

One Response to “Un altfel de Caragiale, plin de farmec balcanic”

Trackbacks

Check out what others are saying about this post...
  1. 2e hands says:

    2e hands…

    Un altfel de Caragiale, plin de farmec balcanic : Toma Enache…



Speak Your Mind

Tell us what you're thinking...
and oh, if you want a pic to show with your comment, go get a gravatar!