Review/Cronică de film – „Nu hiu faimos, ama hiu armân“/ “Nu sunt faimos dar sunt aroman”/I’m Not famous But I’m Aromanian de Kira Iorgoveanu Mantu

17 noiembrie 2013 la 21:00

Cand am vazut pe you tube trailerul official al filmului, I-am scris lui Toma: “Acum am vazut (a câta oară?) acest fragment din film… Plâng… Plâng de bucurie, de amaraciune…Sufletul armanilor tu o sa-l scoti in lume! Imi amintesc ca acum cativa ani imi vorbeai de acest vis…
Imi placea visul  dar nu puteam crede ca se va implini vreodata… Nu puteam sa cred ca vei reusi sa faci ceva ce parea imposibil  de facut!
Acest film va fi acea “infuzie” de speranta de care avem atata nevoie pentru a intelege toti armanii ca avem o limba deosebita, frumoasa, plina de farmec si sensuri asa cum au toate limbile!
Sa aduca acest film un fel de revolutie in mintea tinerilor Armani  si sa-i determine sa se intoarca la LIMBA ARMÂNEASCÂ si la lumea lor care este in pericolul de a disparea si astfel sa o scape de la disparitie?
Am multe de spus , dragul meu Toma… dar, altadata, după film…”
Si-acum dupa ce am vazut filmul la Gala de la Bucuresti (24.10.2013) si in premiera absoluta la cinema pot sa spun:
Chiar daca am facut 2 ani de critica de film si teatru cand am fost studenta nu am scris niciodata o “cronică” de film. De aceea randurile de mai jos nu trebuie considerate o “critică”/”cronică” a filmului. Suntu doar cuvinte ce vor sa scoata la iveala o mare bucurie pe care am trait-o : să văd primul film in limba armâneascâ!
Cei care vad filmul  “Nu hiu faimos, ama hiu armân” cu un ochi “critic”, obiectiv si cauta doar  bucurie estetica– gresesc.
Filmul este, in primul rand , al NOSTRU, este ARMÂNESCU si l-am vazut cu sufletul cu simtirea cu setea pe care o aveam si dorinta de a vedea ca limba noastra e prezenta si in arta cinematografica.
In poezia „Inima armân’iloru“ (vol.“Picurarlu a ideilor“/Pastorul Ideilor, 2004) Toma Enache spunea:
„Inima armânilor ar trebui invelita/ Ca îi este frig si e ponegrita./
Inima armânilor ar trebui dzvelita / ca zace de dor si-I zdrobita./
Inima armânilor ar trebui dezgropata/ câ sta intr-un trup cu simtire schimbata / Inima armânilor ar tebui invelita, dezvelita, dezgropata , ca fara ea armanul se ingroapa!“
In poemul „Mica invatatura“ citim: “Armâne!/ Armâne, nu uita :/nu poti trece dincolo de limba ta/(…)Inca o data tine minte :/ nu poti fugi de Numele tau!”
Ideile care sunt temeiul pentru opera lui de poet, Toma le framantase de mult timp si le-a dus acum mai departe in lumea filmului.

Filmul cam asta a facut: a învelit inima aromanilor cu iubire, a dezvelit-o ca sa bata din nou, a dezgropat-o pentru cei ce o uitasera …

Ce altceva poate fi filmul lui Toma, decat aceasta dezvelire a inimii armanesti, aratata acum intr-o forma artistica si estetica de nivel inalt? Filmul are valoare morala si estetica. Aceste valori impreuna fac acest film deosebit si de aceea cred ca ne putem prezenta cu el cu mandrie la festivaluri internationale de film.
M-a interesat sa vad cum a fost primit filmul  lui Toma Enache in presa din Romania , ce au inteles cei care nu sunt aromani atunci cand au vazut filmul. Am ales din numeroasele publicatii aceste impresii:  “Filmul are multe valente, dar importanta este inainte de toate documentara. Noi avem prieteni makidoni (acesta este etnonimul folosit  – n.n.), prieteni de la servici sau vecini , traim in aceeasi comunitate , dar nu stim prea multe despre ei. Scopul filmului este sa ne spuna povestea lor.”
“Nu hiu faimos, ama hiu armân” face cunoscuta cultura armânilor. Este, pentru multi dintre noi un prim contact cu cultura armaneasca…

De multe ori mi-am dorit sa cunosc mai multi makidoni, pentru ca ii stiam doar din afara, mai ales pe cei foarte cunoscuti.”
Toate articolele vorbesc de “O poveste care are la baza /originea  poporului armân” si despre  “Primul film in limba armânâ”.

Inainte de a avea loc premiera filmului in cinema, Toma Enache a acordat interviuri la Televiziuni in care a afirmat: “Eu nu fac acest film doar ca sa fac un filmu,eu cred cu tarie in acest proiect. Cred ca sunt cel mai potrivit regizor care sa realizeze acest film pentru aromâni,pentru cultura lor. Acest film va fi vizionat si de ceilalti care vor avea prilejul sa cunoasca mai multe despre ceea ce suntem noi aromanii. Numele filmului “Nu hiu faimos, ama hiu armân” cuprinde in el, paradoxal, dorinta makidoniloru (acest etnonim este utilizat n.n.) pentru a se face cunoscuti/faimosi; parca au un imbold si placerea de a reusi indiferent de statele in care traiesc …”

S-a observat limpede ca Toma a crezut cu adevarat in acest proiect, ca a lucrat ani la randul la toate ideile si cadrele din film.

De ce este cel mai potrivit regizor pentru a realiza un film pentru aromâni? Pentru câ Toma Enache cunoaste problema aromânâ din zilele noastre foarte bine.

Cunosc si alti regizori aromâni cunoscuti din Romania, dar care nu au facut nimic pentru neamul lor, chiar dacâ  spuneau ca ar dori sa realizeze un film pentru armâni…

Cum spuneam, filmul are calitati morale si estetice.

Voi incepe cu calitatea pe care o consider ca fiind cea mai de pret in acest film: cea moralâ, sa o denumim – armâneascâ.

“Suntem un popor de orbi” spune Toni Caramusat, eroul din film, intr-o conversatie cu tatal sau.

Probabil ca acest film a fost realizat si cu scopul de a deschide ochii, sa vedem care este situatia aromanilor din zilele nostre: un popor european care se stinge pe o hartâ a Balcanului, ruptâ in doua, de interesele politice.

O limba nevorbita, uitata, netransmisa, incet, incet, va pieri…

Traditiile care se pierd – sub presiunea modernismului…

Intalnirile lui Toni Caramusat cu fetele, pentru a-si gasi perechea – sunt de un realism care doare, dar aceasta este situatia si la aromani – supusi si ei, la fel ca si in cazul celorlalte etnii globalizarii si modernitatii, gresit intelese.

De aceea, mesajul transmis de tatal sau lui Toni, este atat de patrunzator :

“Copiii vostri vor duce mai departe acest neam, chiar daca eu nu am facut nimic pentru el. Poate veti putea sa faceti voi mai multe pentru el, sa ajunga intr-o situatie mai buna. Sa deschideti o noua perspectiva pentru aromanii de aici si de pretutindeni, in lume.”

Poate ca au inteles o farama din acest indemn sutele de tineri armâni care au vazut filmul!

Desigur, filmul este o “fictiune”, o  “alegorie”, dar transmite adevaruri mai sanatoase decat orice documentar. Si le spune acoperite estetic si cu o rara frumusete!

Apeland la “Dodecalogul” academicianului Matilda Caragiu, Toma Enache cautâ in film sa descopere cel de-al 13-lea adevar pentru aromâni si limba lor.

Insa, filmul nu isi propune si nu este o radiograma a Dodecalogului… Este doar un inceput, o intriga pentru a descoperi adevarul de cea mai mare importanta – cel cu care se termina filmul.

“Povestea” filmului este fara pereche si se deruleaza cu atatea mutari in prezent, trecut si in vis – ca nu relizezi imediat in ce directie te poarta regizorul.  “Mitul spune ca ea (“Armânamea”) este inca in viata” – si Toni Caramusat aleargâ oriunde in lume pentru a o descoperi…

 

Toma Enache lucreazâ cu simboluri. Personajul de cea mai mare importanta al filmului este “Armânamea” – simbol pentru fata/perechea ce si-o doreste si pe care o cauta Toni Caramusat – care este, in acelasi timp, si Neamul Armânesc.

Mi-a placut mult eroul, regizorul din film, Toni Caramusat. Toma il scoate in evidenta, el fiind un tanar foarte normal, care se bucura de viata, se intalneste cu multe fete, din tot Balcanul, pentru a se casatori,pentru a-si gasi jumatatea. Dar, inima, sufletul sunt pline de framantari, ard de dragostea pentru neam si pentru limba lui. Vom vorbi mai tarziu despre mesajele/ recomandarile/ povetele filmului. Inca de la inceput, Toni Caramusat (Alter-Ego al lui Toma Enache) asi spune sensul vietii lui:

„Plecam spre America, un simplu baiat de la tara, cu traista plina de vise si-mi treceau prin minte fel de fel de lucruri ciudate, pentru a-mi scapa Neamul de la disparitie.”

Aceste cuvinte sunt miezul, sensul filmului, care “ne spune” cum poate un neam – sa scape de la pieire: sâ-si gaseasca locul pe o harta care era rupta in doua bucati, sa descopere “Armanamea”, uitata intr-o pestera, sâ-si scape limba si, mai mult de orice, Simtirea/Esenta.

“Simtirea pe care am pierdut-o” ne-a adus in aceasta situatie – parca asta vrea sa ne transmita filmul….

Toni Caramushat aleargâ prin tot Balcanul si prin lume pentru a gasi acea jumatate de hartâ, pentru a o lipi de cealalta, pentru a ajunge intregi harta si atunci vor iesi la iveala adevaruri de mare imoportanta pentru pentru armâni si care vor rasturna toate minciunile spuse pana astazi … “Harta este semnul nasterii noastre, a aromânilor de pretutindeni si din totdeauna”!

Nu este aceastâ idee de film genialâ?

Avem in film tot felul de legaturi –fundamentul familiei aromâne:

tata-fiu/mama-fiu/bunica-nepot/sorâ-frate/nepot-unchi/iubit-iubita/- adevarate simboluri pentru lumea noastra.

 

Pânâ la jumatatea filmului se pare câ toate se desfasoara cu bucurie, cântec, umor. Dar, deodata, filmul ia un curs dramatic pentru a se termina din nou cu bucurie, cu speranta …

Nu vreau sa povestesc filmul. El trebuie vizionat!

Adevarata este sintagma: nu este cu spusul, este cu vazutul!

Ceea ce as vrea sa scot in evidenta este faptul câ Toma Enache a avut cateva idei, as spune, geniale:

–          Povestitorul negru de la Holywood, cu cârligul armânesc in mânâ, dupa ce decerneazaa premiul (un fel de Oskar), regizorului Toni Caramusat pentru documentarul “12 adevaruri despre Armâni si limba lor” si intreabâ: “Ati auzit despre Armâni?” Cuvintele afirmate sunt adevarate, chiar daca dor… si interpretarea acestui actor de culoare este fantastica!

–

– Intalnirea lui Toni Caramusat cu Armânamea, in vis, in pestera. Ar trebuie sa fie o intalnire de iubire dar erosul este invins de cealalta iubire mai dureroasa:cea pentru neamul lui.Redau aici un dialog (asa cu l-am putut nota in sala de cinema):

“-Unde ai fost pâna acum, Armânamea mea?

– Am fost mereu aici, de cand ma stiu si pana acum.

– Si ce-ai patit? Cum ai ajuns aici?

– Am trecut prin multe. M-au legat la ochi sa nu vad ce se intampla in lume. Ma-minteau ca totul va fi bine.  Dar auzeam in fiecare zi stigatul disperat al armanilor mei. Batranii imi povesteau tot ceea ce eu nu puteam vedea si nu puteam crede prin ce vremuri cumplite trecea neamul meu :familii exilate,destramate,alungate din simplul motiv ca erau armani! Pâna la urma m-au scos pe mine vinovata si incet, incet toti m-au uitat.Toti armanii mei, atati cati au mai ramas in viata, m-au uitat si m-au lasat singura in pestera asta.”

– Intalnirea lui Toni Caramusat cu Sofia (Alter-Ego pentru “Armânamea”), Walk of Fame la Holywood, când ea isi pune in picioare ciorapii de lana, pe care Toni ii avea de la bunica lui.

 

– “Armânamea” (fata din vis) intinsa pe patul de spital, când medicii nu o mai pot salva. (Cred ca la aceasta secventa de film putini armani si-au putut stapani lacrimile!). Redau discutia intre doctori:

“Si acum ce facem? Cei din Grecia au spus ca nu mai pot trimite inima promisa, au spus ca din pacate, nu se mai poate. Ca le pare foarte rau …si cei de la noi au zis ca nu se poate face nimic poati. Ne-au spus : Lasati Armânamea sa moara!”

“Da, ne vine foarte greu dar din pacate nu putem face nimic si cei din Macedonia nu pot face nimic …pentru ca oricum ar fi in cele din urma tot nu poate scapa cu viata…e mai bine asa…“

“Da…cred ca asa trebuie sa procedam, nu avem alta solutie si cei din Albania au spus ca nici ei nu pot face nimic  si sa o lasam sa moara …si mai bine spunem ca nu a trait niciodata…”

“Cei din Bulgaria au spus la fel. Parca toti sunt intelesi. Sa spunem ca nu atrait niciodata…”

“Cineva ar trebui sa anunte ca a murit… “

Nu vreau sa discut despre vreo “ideologie” lin legatura cu acest film. Multi se sperie sa folosesti cuvantul politica in legatura  cu problema si cultura armâneascâ. Dar faptul ca Toma Enache a sugerat in acest fel problema armâneasca, nu este si un act politic?

Eu l-am perceput si ca un film politic cu calitati egale filmelor politice realizate de mari regizori precum Cacoyannis, Costas Gavras – chiar daca, tematic, nu au nimic in comun…

Faptul ca filmul esti in limba armâneascâ este un semn de cel mai mare curaj moral,uman,politic…

Ca tot am ajuns la aceasta tema trebuie sa va spun ca Limba armaneasca a iesit in prim plan ca o mireasa, ca o imparateasa in acest film!

Toma Enache are limba armâneascâ in adancul sufletului in inimâ si stiam acest lucru din poemele lui si din traducerile literare pe care le-a facut (Eminescu, Edgar Allan Poe, Caragiale, Goldoni, Aristofan).
“Limba este cea care ne tine in viata” – se spune in film si sunt sigura ca toti armanii care au vazut filmul, au trait un fel de revelatie: nu credeau pana atunci ca limba armaneasca este capabila de asa o performanta! Sigur ca dupa acest film in mintea multor tineri s-a produs o schimbare de perceptie…Cand am vazut a doua oara filmul, mai linistita decat am fost la premiera am numarat de cate ori e spus cuvantul “limba” in film: de14 ori!
Este greu de spus cât a contat la armani calitatea morala si cea estetica a filmului. Emotia puternica fiind transmisa de mesajele filmului.
Am discutat cu multi tineri si multi dintre ei au spus ca cel mai mult le-au placut aceste mesaje…
Mi-a placut filmul ca nu are nici un fel de patriotism si folclorism eftin. Adevarul despre armani este spus modern intr-o forma artistica si estetica de nivel international.

Iar daca vorbim de calitatile estetice ale filmului trebuie sa vorbim si de arta actorilor.Rolulu lui Toni Caramusat a fost interpretat de Toma Enache. Il vazusem pe Toma ca actor de teatru in “Conu’ Leonida fata cu reactiunea” (I.L.Caragiale), in “Minciunosul ” (Carlo Goldoni), in “Norii” (Aristofan). Dar in film isi arata cu adevarat masura si harul actoricesc : putin cu capul in nori si visator dar purtand cu sine o mare incercare pe care el insusi a ales-o : Sa o gaseasca pe Armânamea! Si asa de la registrul unui rol plin de bucurie si umor trece intr-un rol dramatic pe care il interpreteaza cu maiestrie! Cei mai multi dintre actori, aproxiamtiv 90% dintre ei au fost armani si doar o parte sunt actori de meserie.
Teodora Calagiu-Garofil, cunoscuta din spectacole de teatru din Bucuresti a interpretat foarte bine rolul Haidei – sora lui Toni Caramusat. Ca o adevarata surioara armana cu dragostea pentru fratele ei pana la Dumnezeu!
Linda Croitoru –ca o adevarata zana in rolul “Armânamea” si Sofia.
Lică Gherghilescu-Tanashoca apare in film ca un adevarat parinte armân: cu sufletul inveninat de plecarea fiului, cu problemele pentru intretinerea familiei, cu neintelegerile pe care le are cu fiul , cu iertarea…

O figura de neuitat este cea a lui “Ioryu” interpretat exemplar de actorul evreu Rudy Rosenfeld. Vorbele armanesti se rostesc din gura lui ca vorbele primare invatate de la mama. La Gala  filmului a spus ca esti o premiera mondiala ca unu actor evreu sa vorbeasca in aromana. Tot respectful pentru contributia actoriceasca la acest film!
Toate fetele si ma refer si la cele neprofesioniste au interpretat rolurile excelent. Remarc pe frumoasa Camelia Sapera si deosebita cantareata Mara…
Multi,din afara, au apreciat frumusetea fetelor din film …
Nu pot sa inchei fara sa amintesc muzica cu totul speciala a filmului. Aleaa cu grija, chiar daca moderna, Toma Enache a pregatit o coloana sonora foarte potrivita cu imaginile filmului: Stelu Enache (cu orchestra Ovidiu-Lipan), Mara, Sirma Guci, Mihali Prefti, Dini Trandu.
Sa fie o intamplare ca filmul “Nu hiu faimos, ama hiu armân” s-a lansat exact in anul in care se implinesc  200 de ani de la prima  gramaticâ armâneascâ (Mihail Boiagi, 1813) si la 100 de ani de la primele imagini filmate in Balcani, de fratii Manakia?
Sigur nu poate fi o intamplare! Este un semn special si Toma Enache a lasat un altul memorabil in istoria noatra culturala : Primul film in  limba armâneascâ! Poate vor fi si altele, poate vor calca si alti regizori pe urmele lui Toma Enache, dar acest film va ramane pentru totdeauna “Primul”!
Este mult daca spunem ca acest film este pentru noi un monument istoric?
Toma Enache ne –a daruit un diamant artistic, pe care l-a scos din intunericul in care multi dintre noi ne pierdeam … Le-a daruit multor armani o lumina – sa nu mai fie  “un popor de orbi!”
A fost nevoie de nopti si ani de framantari pana cand  Toma si-a vazut visul cu ochii! Toti stim ce eforturi si ce sume de bani sunt necesare pentru un film! Insa au fost armani care au inteles importanta proiectului lui Toma si au fost alaturi cu tot dragul. Probabil este unul din putinele momente in istorie cand armanii au sprijinit un proiect al armanilor pentru ei.Unul din putinele filme independente facute in Romania, doar cu sprijinul unor oameni, unor armani. Merita o recunostinta speciala.

Altfel cu, ar fi gasit Toni Caramushat al 13-lea adevar despre armani si limba lor? IUBIREA acesta este al 13-lea adevar . Iubirea mai puternica decat armate, guverne, imperii … doar ea este cea pe care se sprijina umaninatea si armanii !
Cu aceasta IUBIRE a facut Toma filmul, cu aceasta Iubire au sprijinit armanii. Mi se pare ca toti am iesit de la film cu aceasta apasare in minte : “Vorbiti armâneaste! Tineti-va traditiile! Armânamea inca traieste!”

Kira Mantsu
Brumaru, 2013

P.S. Când am vazut filmul a doua oara, in cinema erau cam 100 de persoane. Dupa ne-am strans  sa stam de vorba . Erau fel si fel de armani: tineri, mai in varsta, batrani…Toti insa erau uimiti, parca se desteptasera dint-un somn… Multi nu s-au rusinat sa spunâ ca au lacrimat. Poate avea un regizor o bucurie mai mare?

Sunt multumirile lor pentru regizorul, actorul,armanul, care si-a adus recunostinta pentru neamul lui!

Traducere din aromana de Tascu Lala