Film, Toma Enache

“I’m not famous, but I’m Aromanian”, primul film jucat în aromână

Toni Caramuşat, faimos regizor de origine aromână, e fascinat de ideea că ar putea descoperi un al treisprezecelea adevăr absolut despre neamul său, risipit în toată lumea.
Autor: TUDOR CIRES
7 ianuarie 2012

 Foto: Arhiva Toma Enache

 Foto: Arhiva Toma Enache

 Foto: Arhiva Toma Enache

 Foto: Arhiva Toma Enache

 Foto: Arhiva Toma Enache

 Foto: Arhiva Toma Enache

 Foto: Arhiva Toma Enache

 Foto: Arhiva Toma Enache

 Foto: Arhiva Toma Enache

 Foto: Arhiva Toma Enache

 Foto: Arhiva Toma Enache
1234567891011
Ascunde explicaţia

Mitul spune că adevărul absolut al aromânilor e purtat de o fată pe nume Armânamea, ultima descendentă din stirpea lor. Toni se decide să întreprindă o lungă călătorie, în cursul căreia se întâlneşte cu zeci de fete din mai multe ţări în care trăiesc aromâni (oficial, circa 100.000, dar se vorbeşte chiar şi de două milioane), având spe­ranţa că soarta îi va scoate în cale al 13-lea adevăr absolut, dar mai ales femeia la care visează. Le va găsi? Şi dacă da, cu ce preţ?

Iată care este, în esenţă, acţiunea producţiei cinematografice „I’m not famous, but I’m Aromanian” (Nu sunt faimos, dar sunt Aromân; în aromână, sună cam aşa: „Nu hiu faimos, ama hiu Armân”), ale cărei filmări s-au încheiat cu câteva zile în urmă. Vorbim de un film aparte, pentru că este primul jucat în aromână, primul cu o distribuţie integral aromână şi primul care reconstituie, artistic, mediul unde trăiesc aromânii, fie că e vorba de România, de Macedonia, de Grecia sau de SUA.

Regizorul Toma Enache, cunoscut îndeosebi pentru succesele sale la teatrul radiofonic, debutează în film plecând de la premisa că a fost predestinat să realizeze această peliculă, care apare la 100 de ani distanţă în timp de documentarele fraţilor Ianachi şi Milton Manachia, cei care au înregistrat, în imagini mişcătoare, viaţa aromânilor din Bitolia. „E foarte important să faci filme în care crezi, ne spunea, la precedenta noastră întâlnire, autorul scenariului şi regiei, Toma Enache. Eu nu fac film pentru că vreau să fac film, ci cred cu tărie în acest proiect.

Cred, de asemenea, că sunt cel mai potrivit regizor pentru a face acest film despre aromâni, cu esenţa aromânească, dar care să fie privit şi de ceilalţi, ca să ne descopere, într-un fel. Titlul, filmului, «Nu sunt faimos, dar sunt Aromân», conţine, paradoxal, ambiţia machidonilor (aromânilor) de a fi faimoşi; parcă ceva îi împinge spre asta şi doresc să iasă în evidenţă, indiferent de ţara în care trăiesc…”
Ne-am reîntâlnit cu Toma Enache pe culoarele Radio România Internaţional, acolo unde coordonează emisiunile în aromână, şi am adus, împreună, la zi, stadiul producţiei filmului despre care se spune că va fi o mare surpriză pentru cei care îl aşteaptă, şi nu doar la Bucureşti (în Afganistan, de pildă).

Toma se întorsese recent din SUA, unde a filmat câteva scene pe Walk of Fame şi la Kodak Theater, locuri pe unde păşeşte personajul principal al filmului, cel pe care îl şi interpretează, faimosul regizor Toni Caramuşat. Evident, şi lui Toma i s-a confecţionat o stea a celebrităţilor în mărime naturală, pe care, spre deosebire de una reală, şi-a putut-o lua, după filmări, acasă. În SUA, a avut parte de o echipă de tehnicieni profesionişti, în frunte cu directorul de imagine, germanul Alex Sachs, şi a fost înconjurat de numeroşi etnici aromâni, prezenţi  în echipă sau ca sponsori („cu orice şi la orice a fost nevoie”), cum e cazul congresmanului din Florida, Michael Bileca: „Aromânii au fost mereu providenţiali pentru filmul său, când apăreau, oportun, fie că erau  medici, taximetrişti ori simpli trecători”. „Nici nu mi-am imaginat că există atâţia aromâni în toată lumea asta. Acum”, ne spune Toma Enache, „ne pregătim pentru postproducţia filmului: montaj, coloană sonoră şi toate celelalte.

Suntem în discuţie cu firme ca să vedem unde facem colorizarea… e posibibil chiar în SUA ori în Germania, depinde unde vom găsi cel mai bun preţ”. Pentru coloana sonoră, filmul are suportul celor mai importante voci din muzica aromâna: Stelu Enache, Sirma Guci, Dini Trandu, Mara şi formaţia Pindu. Multă muzică balcanică, alegorii, caleidoscop… şi totuşi nu vom vedea un film gen Kusturiţa, ne asigură autorul său.

Ne întoarcem la lumea americană a filmului, aşa cum a văzut-o el. „Mi se pare, ne spune, că acolo, la Hollywood sau pe Walk of Fame, în sala Kodak Theater, unde tocmai avea loc premiera unui film de Oscar», acolo se face conexiunea ombilicală cu lumea filmului, de acolo pleacă totul. Niciodată, ca la Los Angeles, n-am avut această simţire profundă… că vorbesc limba filmului mai bine decât engleza… Pe Walk of Fame  aveam sentimentul că totul e posibil, că oricine poate să-şi împlinească visele şi că, pentru mine, acest film e un vis împlinit, acolo, în miezul cinematografiei mondiale, acolo unde se fac cele mai bune producţii din toate timpurile. Cum am păşit pe stele? Ca personajul meu, Toni Caramuşat.

Rămâne să vedem, în timp, dacă a fost un personaj fictiv sau unul real. În fond, care actor n-ar visa să aibă o stea pe Walk of Fame?” Dacă ar fi să compar ceea ce simte Toma Enache la întoarcerea din SUA cred că numai una din muncile lui Hercule i s-ar potrivi. Trimis de aromânii lui să aducă „lâna de aur”, el se întoarce cu ea şi, completând aromâneşte legenda greacă, începe s-o toarcă împreună cu marea lui familie.

Momentele cele mai grele ale filmărilor au fost cele din peştera Ponicova, de pe partea ro­mâ­neas­că a Du­nă­rii, şi oboseala avansată din Macedonia, după ce au fost nevoiţi să stea, fără explicaţii, 12 ore, noap­tea, la trecerea graniţei. „Cred că a meritat”, ne spune. „În plus, am mână bună la făcut distribuţii. Rolul Armânamea e interpretat de actriţa Linda Croitoru, care trăieşte la Los Angeles, rolul tatălui meu, Tanasi Caramuşat, e susţinut de Lică Gherghilescu, iar cel al bătrânului Iorgu, care îmi dă cartea cu cele 12 adevăruri şi mă trimite în căutarea celui de-al 13-lea, de Rudy Rosenfeld. Un rol foarte bun face şi Teodora Calagiu-Garofil, dar de ce n-aş pomeni toată echipa de tineri şi bătrâni care au filmat în Grecia şi în Macedonia, alături de mine?”

În final, totuşi cât va costa acest film? Toma nu vrea să ne spună. „Oricum, zice, mai puţin decât ar fi trebuit să coste. Eu, echipa, sponsorii, am pus umărul şi atunci Dumnezeu a văzut şi a pus şi el mâna…” Iar unde pune Dumnezeu mâna, creşte. Premiera filmului va fi în septembrie 2012. Rămâneţi aproape!

 

Cine e Toma Enache?
A regizat, la „Teatrul Radiofonic”, „Bărbierul din Sevilla”, „Sodoma şi Gomora”, „Chantecler” sau „Bucharest Underground” (pentru care a fost premiat în Croaţia). Publicului din sala de teatru regizorul i-a oferit un „Richard III”, un „Ama­deus”, „O noapte furtunoasă” şi un „Conu Leonida faţă cu reacţiunea”, jucate cu mari actori. Unele dintre aceste piese au variante în aromână şi fac turnee balcanice de succes. Pe de altă parte, notabilă este şi activitatea literară a regizorului-actor, care, după ce a încercat mai multe meserii (hamal, tehnician veterinar, ospătar), s-a dedat poeziei publicând trei volume de autor şi mai multe traduceri în aromână.

Articole, Film

DISTRIBUTIE Film

DISTRIBUTIA:

 

Toni Caramusat………………………………………….TOMA ENACHE

Armanamea………………………………………………..LINDA CROITORU

Tanasi Caramusat (Tatal)……………………………..LICA GHERGHILESCU-TANASOCA

Haida………………………………………………………..TEODORA CALAGIU GAROFIL

Iorgu………………………………………………………..RUDY ROSENFELD

Tana…………………………………………………………CAMELIA SAPERA

Mara…………………………………………………………MARA PANAITESCU - Special Guest

Comandant Aeronava…………………………………TACHE FLORESCU

Nela Caramusat (Mama)………………………………ZOGU CORNELIA

Bunica………………………………………………………BICU ELENA

Povestitor………………………………………………….BRAD VEE JOHNSON

Prezentator………………………………………………..VLAD BUZEA

Kira………………………………………………………….ANA DONOSA

Pianista……………………………………………………IOANA DELIORAN

Rockerita Zoe…………………………………………..TINNA DUMITRU

Sirma………………………………………………………IRINA DRAGHIEA

Hrisa……………………………………………………….AURICA PIHA

Politista Teodora……………………………………..ALINA MANTU

Anastasia……………………………………………….VERO SECAREA-CIOTA

Marusa…………………………………………………..ANCA ZAMFIR

Vanghea………………………………………………….GEO DINESCU

Stewardeza1 Maria Topa…………………………….GEORGIANA FOTU

Capitanul Tega…………………………………………NICU BATURI

Doamna Judecator…………………………………….ANCA MANOLESCU

Martora Lenca………………………………………….IANULA GHEORGHE

Primarul…………………………………………………VASILE TOPA

Ianis………………………………………………………..SORIN SAGUNA

Ianula……………………………………………………..MONA BLIACIOTI

Domnul Plinut………………………………………….CANCIU STILA

Mita………………………………………………………DUMITRU INGE

Capitan Politie………………………………………..NICOLAE GUSU

Reporter Macedonia………………………………..JANA MIHAILOVA

Blonda……………………………………………………..CRISTINA CABEL

Model Mireasa…………………………………………DIANA SPAU

Doctorul Dinu…………………………………………GEORGE GEARAVELA

Medic 1………………………………………………….DRAGOS GAROFIL

Medic 2………………………………………………….SILVIU STOIAN

Medic 3………………………………………………….MIHAI ZURZU

Medic 4………………………………………………….OANA TUDORACHE

Stewardeza2.Elena Zguri…………………………….SILVIA CEPI

Procuror………………………………………………….LUCIAN PAPACOSTEA

Preot 1 Kogalniceanu…………………………………STELICA SATRAPELI

Preot 2 Kogalniceanu…………………………………MIHAI GUNEA

Stomatolog……………………………………………….MIHAELA CALAGIU

Asistenta 1……………………………………………..MARIA BUTU

Asistenta 2……………………………………………..MARIA NURCIU

Asistenta 3……………………………………………..FLORENTINA TASE

Asistenta 4……………………………………………..ECATERINA CUSTURA

Matusa 1………………………………………………..VANGHELITA ZUGRAVU

Matusa 2………………………………………………..RAMONA ZOGU

Matusa 3………………………………………………..CIOTA MARIANA

Angajata1 Salon……………………………………….ELIZA AURA STATINA

Angajata2 salon………………………………………..TANIA COADA

Sofer Taxi Albania……………………………………CRISTI STERE

Barbat 1…………………………………………………ARNAUTU MIHAI

Barbat 2…………………………………………………ARNAUTU GEORGE

Barbat 3…………………………………………………SADICA MIHAI

Sofer Taxi Macedonia……………………………..GORAN TRAIKOV

Barman Grecia………………………………………..TEODOR NICOLAE

Fata 1 L.A……………………………………………….ELISABETA BICHI

Fata 2 L.A………………………………………………VANGHELITA ARAU GRASU

 
MARA CAMBOIANU

STELIAN GRASU

NICOLA GRASU

CELESTIN GRASU

ZAHARIA DANIELA

IRINA IANCIUS

OANA DRAGNEA

SIMON CAMELIA-DORA

SIMON SANDRA

NICOLA MARIA-MADALINA

TOPCIU LOREDANA-ANDREEA

PEANCI MANUELA

EPURE CAMELIA

PETRE CRISTINA

COCIS VERA

GHEORGHITA MARIA

BADOIU RALUCA

TEODORA NITA

GRIGORE AIDA

LACRAMIOARA BRECEA

CUCULICI BIANCA

CONDURACHE ANE-MARI

VASOTI DANI

NICOLETA MIHU

MIRELA SIMA

CLARISA CAVACHE

BIOLAN MIRELA

COJOCARU RALUCA MIHAELA

HRISTU IONUT

CUCLICIU TANASE

DUMITRU ECATERINA

MISU GEORGE

MARIA CUCLICIU

FLORIAN DIMA

DUMITRU ENACHE

GRUPUL PILISTERU

ANDA MIHOC

TANASE STAMULE

STERE STAMULE

JIRU ENACHE

MARA & KULT STUDIO

ALEXANDRU BUICLIU

IANCU GUDA

CORNELIA ZAIFU

STEFAN POPII

TUDOR PETRESCU

CLAUDIA IONESCU

ELENA MIREA

GEORGIANA CERCHEZAN

SIMONA CARNICIU

IRINA PARIS

GABRIEL PETRUT

IOTA TRANTU

AFRODITA TOCILI

VASILI CUPECI

MIZA PURA

IANA PURA

SNEZANA PURA

VANGHIUALPASE

YOZHGI DJIKA

KIRACA KUZMANOUSKA

ZORAN MITROV

GHORGHI GHORGHIEV

MARTINA BERBERU

MARIA DJIKA

IVAN PENOVSKI

SIMONA MANCERA

BOJANA RISTIN

IOPRO M.

MIKI TRAJKOVSKI

MEZI NIKOLOVA

ALEKSANDAR PENOVSKI

MIHALI KAJMAKAN SHTERJOV

KATSIAOUNA MANINA JAQUELINE FARAH

CRISTI TASE

SULTANA TASE

NELU ENACHE

STERE ENACHE

TICA GHEORGHE

TICA VASILE

TICA COSTEL

TICATANTA

ZOGU DUMITRU

CUSA MIHAI

MOCIU VALENTINA

CIOTA MIHAI

TANIA BATURI

TICA ELEONORA

COSTEL ZUGRAVU

CORINA GIMURTU

CIOTA ECATERINA ALEXANDRA

GIMURTU CRISTIAN

SPINOCHE ELIZA-GABRIELA

STILA BECA

NICU BECA

DICEA GHEORGHE

BUDESU STERE

IANCU MATARANGA

VLAHBEI STERE

HAGIVRETA GHEORGHE

 

SCENA PREMIERE TONI CARAMUSAT – “BAL DE OSCAR”:

  1. ENUS VANGHELE HASOTI
  2. GHINDICI GEORGE
  3. ECONOMU COSTICA
  4. ECONOMU ZOITA
  5. CARAGHEORGHE GHEORGHE
  6. CARAGHEORGHE MARIA
  7. EPURE CAMELIA
  8. PEANCI MANUELA
  9. PEANCI TEIA ALEXANDRU
  10. BATURI NICU
  11. BATURI CRISTINA
  12. SAPERA IANI
  13. SAPERA MARIA
  14. CARABASU TANASE
  15. CARABASU ATENA
  16. BRACEA GHEORGHE
  17. IANCU MATARANGA
  18. BUDESU STERE
  19. TOPA ANASTASE VASILE
  20. DICEA GHEORGHE
  21. GAROFIL ENACHE
  22. GAROFIL MARIA
  23. DOGA VIOLETA
  24. NICOLAE DUMITRU
  25. DOGA CAMELIA
  26. FLOREA FLORENTINA
  27. VRISCU MIHAI
  28. VRISCU MARIA
  29. VRISCU SILVIA
  30. VRISCU VANGHELE
  31. CARABASU CONSTANTIN
  32. CARABASU ELENA
  33. MISU IANCU
  34. MISU ELENA
  35. GRASU DIMA
  36. GRASU MIRELA
  37. DUMITRU ENACHE
  38. DUMITRU MARIA
  39. GHESU CONSTANTIN
  40. GHESU SULTANA
  41. NICOLAE GIOGA
  42. NICOLAE SULTANA
  43. TICA TANTA
  44. TICA VASILE
  45. ZOGU CRISTI
  46. ZOGU RAMONA
  47. STERE CRISTIAN
  48. STERE MIHAELA
  49. TASE NICOLAE
  50. ENACHE SOFICA
  51. TUSA GEORGE
  52. TUSA SORINA
  53. CUSU SIMA
  54. CUSU CONSTANTIN
  55. GODI GHEORGHE
  56. KAY THORKILDSEN
  57. NICOLETA PLOSCARU
  58. MISA MONICA
  59. STAVROSITU STEFAN
  60. STAVROSITU MIHAELA
  61. SOPU GHEORGHE
  62. SOPU ELENA
  63. FURCULESTEANU MARILENA
  64. FURCULESTEANU ILARIE
  65. PERA ROMMEL
  66. PERA SIMONA
  67. TERZI STELIAN
  68. TERZI NICOLETA
  69. BARDE TANASE
  70. HASOTI ENACHE
  71. GHEONDICI CALIN
  72. STAVROSITU CRISTIAN
  73. STAVROSITU VIOLETA
  74. GULA MIHAI
  75. GULA MARINELA
  76. IANCA MIHAI
  77. BLACIOTI MONA
  78. BUDES IOANA
  79. BLACIOTI MARIA
  80. TONI POPESCU
  81. POPESCU DANIELA
  82. IONEL BARA
  83. SECAREA CIOTA VERONICA
  84. SECAREA MARIANA
  85. CIOTA MARIANA
  86. PACEA DIANA
  87. PIHA AURA
  88. PARTECA ANTONEL
  89. PARTECA CHIRATA
  90. PARTECA STERE
  91. PARTECA ZOE
  92. GRASU MARIA
  93. PARIS STELIAN
  94. PARIS ELENA
  95. CARAMAN GHEORGHE
  96. CIOTE MIHAI
  97. CIOTE CRISTINA
  98. MUSU NICOLAE
  99. MUSU ANGELA
  1. MARIANA MARZAVAN
  2. GIGI MARZAVAN
  3. RACU CONSTANTIN
  4. RACU HAIDUTA
  5. STAVROSITU GEORGIANA
  6. COADA TANIA
  7. CUSA CRISTIAN
  8. CUSA MIOARA
  9. DRAGOMIR MIHAELA
  10. PELTECU NICOLAE
  11. PELTECU NARCISA
  12. LASCU BOGDAN
  13. FRANGU CONSTANTIN
  14. FRANGU TUDORA
  15. JIRU GHEORGHE
  16. JIRU SANDA
  17. BUDES STERE
  18. NURCIU MARIA
  19. ZGUMA SORIN
  20. CARAMAN DUMITRU
  21. GODU GHEORGHE
  22. COCU GEORGE
  23. COCU OCTAVIAN
  24. PARIS MARONCA
  25. PARIS STERICA
  26. VLAHBEI STERE
  27. VLAHBEI SILVIA
  28. SCURTULESCU CAMELIA
  29. GROSU SERGIU
  30. TASE STERE
  31. FAM. CULETU
  32. INGE MIHAI
  33. INGE DESPINA
  34. TASE CRISTI
  35. CANACHEU COSTICA
  36. CEPI SILVIA
  37. CEPI IANCU
  38. CEPI COSTIN
  39. BILECA GEORGE
  40. BILECA GEORGETA
  41. MALAMA TASIS
  42. MALAMA VALENTINA
  43. MALAMA MARIA
  44. HASOTI MARIANA
  45. VOICU FELICIA
  46. FOTU GEORGIANA
  47. BAFANI STELIAN
  48. BAFANI IOANA
  49. ZISU NICOLAE
  50. IONESCU PARIS
  51. BUICLIU CIPRIAN
  52. SOLDATU NICOLAE
  53. LENZ ELENA
  54. MANTU ALINA
  55. CALESU HARALAMBIA
  56. CALESU ANCA
  57. RANGHO MONICA
  58. MIRCEA CAMBURU
  59. MERY CAMBURU
  60. MIHOC ANDA
  61. BECIU IANI
  62. BECIU MARINA
  63. STAMULE TINCUTA
  64. VRISCU CAMELIA
  65. ZAIFU GEORGETA
  66. TOCEA STELIAN
  67. TOCEA MARIANA
  68. GROSU COSTICA
  69. GROSU ZOIA
  70. VRANA NICOLAE
  71. VRANA MARIANA
  72. COSTEA FLORENTINA
  73. IORGOVEANU GIOGA
  74. MERGEANI CAMELIA
  75. MERGEANI MITA
  76. POPESCU STERE
  77. POPESCU ENACHE
  78. CALAGIU MIHAELA
  79. STAMULE TANASE
  80. STAMULE STERE
  81. GHEORGHE ALEXANDRU
  82. GHEORGHE IANULA
  83. BUTU MARIA
  84. ZELCA COSTICA
  85. DIANA ALEXANDRA
  86. MIU GEORGIANA
  87. GEORGESCU LIANA
  88. SAMATA DIMA
  89. SAMATA RODICA
  90. SAMATA DIMITRIE
  91. ZAIFU MITICA
  92. ZAIFU NICOLETA
  93. ZICU CRISTINA
  94. ZICU ALEXANDRU
  95. CALDARUS IULIA
  96. PAPACU TEIA
  97. CIACU ZOIA
  98. BLACIOTI FLORICA
  99. CARAGOP MARIA
  100. CARAGOP FLORINA CRISTINA
  101. CAVACHI CLARISA
  102. POPA LIVIA
  103. MURARIU CAMELIA
  104. MURARIU IOAN DAN
  105. MURARIU ANDREI CORNEL
  106. GAROFIL GEORGE
  107. GAROFIL DANA
  108. CALAGIU STEFAN
  109. EPURE ANDA
  110. GAROFIL STELIANA
  111. VLAHBEI GEORGE
  112. VLAHBEI SILE

 

 

 

-        Formatii/Cantareti prezenti la Balul de Oscar

STELU ENACHE

MARA & KULT STUDIO

PINDU

HRISTA LUPCI

CRISTIAN IONESCU

GICA COADA

FLORI CARAGOP

IONUT GALANI

IANULA GHEORGHE

NICU GRAMENI

ARMANAME

FLORENTINA COSTEA

 

 

Film

I’m not famous but I’m Aromanian – Synopsis

Toni Caramușat, un regizor faimos e fascinat de ideea că ar putea descoperi un al 13-lea adevar absolut despre aromâni. Mitul spune că acest adevăr e purtat de Armânamea, ultima descendentă din neamul său. Se întâlnește cu fete din întreaga lume, cu speranţa că soarta îi va scoate în cale și adevărul şi femeia la care visează. Le va gasi? Și dacă da, cu ce preţ?

 

Toni Caramușat, a famous film director, is fascinated by the idea of finding the 13th fundamental truth about the Aromanians. According to a myth, this truth is held by Armanamea, the last descendant of this people. Toni goes on dates with young women from all over the world, in hope of finding both the truth and his soul mate. Will he ever find them and, if so, at what cost?

Toma Enache

I’m not famous but I’m Aromanian- Zboari di vreari

Tuta avearea a meau esti un popul nianyrapsitu pi varna harta
Tuta avearea a meau hits voi tsi banats nafoara di sinuri , nafoara di istorie
Tuta avearea meaua easti isnafea tsi cura prit sàndzili a meu
… Tuta putearea a meau hits voi atsel’I fara di puteari
Tuta vrearea a meaua ti voi idyea easti: nianyrapsita, fara sinuri
Ama cu sandzi , etima s-cura candu va u tal’iemu istoria!

Toata averea mea este un popor nescris pe vreo harta,
Toata averea maea sunteti voi cei care traiti fara granite, fara istorie,
Toata averea mea este originea ce curge prin sangele meu
Toata puterea mea sunteti voi cei lipsiti de putere
Toata iubirea mea pentru voi e la fel: nescrisa, fara granite,
Insa cu sange, pregatita sa curga la injunghierea istoriei !
Toma Enache

Articole, Film

Primul film armânesc prinde viaţă

Primul film armânesc începe să prindă viaţă. Pe 12 august se va da startul în Statele Unite ale Americii la filmările peliculei “Nu sunt faimos, dar sunt aromân”. Proiectul unic în România, dar şi la nivel internaţional încearcă să surprindă esenţa acestei naţiuni şi continuitatea ei dincolo de graniţele timpului şi hotare. De ce acest film … Vă propunem cel mai important proiect cultural al armânilor din toata lumea: primul film de ficţiune de lung metraj în aromână – Nu sunt faimos, dar sunt aromân – o poveste profund armânească, cu şi despre armâni, care va fi filmată în România, Grecia, Macedonia, Bulgaria, Albania şi Statele Unite ale Americii. Până în acest moment, armânii au publicat cărţi de poezie şi proză, lucrări ştiinţifice, au înregistrat albume de muzică, au pus în scenă piese de teatru în limba lor. Dacă până acum ne-am regăsit în aceste expresii artistice şi ne-am bucurat de ele, e timpul să dăm ceva valoros înapoi culturii noastre: o lucrare sub forma celei mai complexe şi mai expresive dintre arte – cinematografia. Un film care poate fi liantul armânilor de pretutindeni! Până în prezent am reuşit să obţinem susţinerea unor importante asociaţii ale armânilor din întreaga lume. În acest proiect sunt implicaţi tineri armâni creativi din toate domeniile şi clasele sociale, entuziasmaţi de gândul că vor putea duce cultura noastră la un alt nivel, printr-o expresie în care să se regăsească fiecare armân, în orice colţ al lumii s-ar afla. Este un proiect ambiţios, dar care promite mari satisfacţii pentru toţi cei care vor sprijini realizarea lui. Proiectele de succes au nevoie de sprijinul oamenilor de succes. Şi cum este bine-cunoscut faptul că armânii reprezintă un adevărat model de conduită în domeniul afacerilor, ne exprimăm speranţa că împreună cu dumneavoastră vom duce la bun sfârşit un film de succes! 12 motive pentru acest film: · Inovaţie – Primul film artistic de lung-metraj în limba armânească;· Unicitate – O poveste originală şi captivantă;· Vizibilitate – Oferă vizibilitate susţinătorilor;· Cunoaştere – Cel mai eficient mod prin care armânii îşi pot face cunoscută cultura lor veche de peste 2000 de ani;· Conectivitate – Prin parteneriate se creează coeziune între comunităţile de armâni din toată lumea (Grecia, România, Macedonia, Bulgaria, Albania şi chiar America, Australia, Franţa);· Tradiţie – Prezintă Armânamea şi spiritul armânesc aşa cum este el;· Istorie – Dacă primele imagini filmate în Balcani de fraţii Manakia prezentau viaţa arhaică armânească, acest prim film artistic va constitui o punte între trecutul, prezentul şi viitorul armânilor.· Calitate – Distribuţia, scenariul original şi regia vor asigura succesul acestui proiect;· Profesionalism – Echipa de proiect este alcătuită din profesionişti, reunind tineri armâni entuziaşti si talentaţi din diverse domenii de activitate;· Dezvoltare – Reţelele deja existente între armâni se vor îmbogăţi cu noi cunoştinţe într-un domeniu nou şi se vor creea legături între specialişti din domenii diverse (cinematografie, marketing, management de proiect, grafică, IT, muzică, publicitate etc);· Public – Avem un public ţintă clar, armânii, cărora le suntem datori , precum si publicul larg iubitor de cinema (filmul va fi subtitrat în engleză şi română);· Promovare – în medii de înaltă ţinută profesională, prin participarea filmului la manifestări naţionale/internaţionale (festivaluri, conferinţe, workshop-uri, etc.)Despre regizorul Toma Enache Pe regizorul Toma Enache îl cunoşteam numai după munca sa: văzusem, în Constanţa, două dintre piesele regizate de el. Vestea că vrea să realizeze primul lungmetraj aromân (din lume, spune el) m-a determinat să îl întâlnesc pentru a realiza un material pe larg despre acest plan inedit. Primul lucru despre care am vorbit, înainte de a porni reportofonul, au fost banii. Un astfel de proiect nu este ieftin, iar banii, în perioada aceasta de criză, se strâng greu. Şi pe parcursul interviului, regizorul îşi consulta lista de persoane pe care trebuia să le sune în dimineaţa aceea de duminică. Un deputat, un om de afaceri, proprietarul unui restaurant din Mamaia. Toţi aromâni, toţi capabili să ajute acest proiect, al cărui titlu în original este: „Nu hiu faimos, ama hiu armân”. O idee de zece ani „Ideea unui film în aromână a apărut acum aproximativ zece ani. Iniţial mă gândisem la un scurtmetraj, apoi, pe parcursul anilor, au venit tot felul de alte idei, iar cu un an în urmă s-a cristalizat ideea de a face un lungmetraj”, spune Toma Enache. Urmează întrebarea firească: de ce un film în aromână? Regizorul spune că se simte nevoie unui astfel de film şi că şi-a dat seama de acest lucru mai ales după ce piesele de teatru în aromână puse de el în scenă au avut mare succes. Sunt cinci astfel de piese, inclusiv după Caragiale, şi au fost jucate în Macedonia, Grecia. („E o performanţă, a fost prima piesă în aromână după 100 de ani jucată în Grecia”, afirmă el.) „O noapte furtunoasă”, bilingv, cu costume şi muzică aromână, s-a jucat de 105 ori. Pentru film, Toma Enache a renunţat la două proiecte teatrale. Povestea filmului Pe scurt, conceptul filmului este următorul: fascinat de ideea că ar putea creşte populaţia armânilor, un regizor faimos planifică zeci de întâlniri cu fete armâne din întreaga lume, dar se îndrăgosteşte iremediabil de Armânamea, ultima descendentă din neamul lor pe care o eliberează, însă îi va fi imposibil să o păstreze. Mesajul filmului: aromânii sunt aceiaşi în toată lumea. Se va filma în Los Angeles, pe Walk of Fame şi la Kodak Theatre, în Macedonia, Grecia, Albania şi România, în Constanţa, Bucureşti şi Peştera Ponicova. În negocieri cu un top model La casting au participat peste 300 de persoane, din care au fost selectate aproape 40. Rolul principal este încă în suspans. Există discuţii avansate cu un top model de origine aromână care trăieşte şi lucrează în Hollywood, Linda Croitoru, dar şi cu Diana Piştalu, fotomodel de faimă internaţională. Circa 80% din cei implicaţi au descendenţă aromână. Mulţi membri ai comunităţii s-au oferit să dea o mână de ajutor, de la cântăreţi, pentru la coloana sonoră, la pictori, pentru decoruri. Filmările ar trebuie să debuteze la începutul lunii august şi sunt preconizate să dureze două luni, după care urmează producţia, care se va întinde probabil pe mai mult timp. Premiera este fixată pentru septembrie 2012. Un astfel de proiect nu este ieftin. Bugetul calculat este de 300.000 de euro, iar banii nu sunt foarte uşor de strâns. Toma Enache spune însă că aromânii au reacţionat bine şi că o bună parte din bani deja s-a strâns. Verii Becali (cu câte 5.000 de euro fiecare), Costică Canacheu şi fraţii Inge sunt principalii sponsori. Gigi Becali a declarat că îşi pune la dispoziţie gratis palatul pentru filmări. Pe lista celor care au sponsorizat sau au oferit donaţii se numără deputatul Magda Stavrositu, oameni de afaceri etc. Curios însă, tocmai Comunitatea Armânjilor din România, condusă de armatorul Stere Samara, nu s-a implicat financiar. „Aromânii marşează la acest proiect. Au dat bani şi avem promisiuni”, spune, optimist, Toma Enache. Cine vrea să doneze o poate face în conturile care apar pe site-ul filmului, iamaromanian.tomaenache.ro. ISTORIE Pe urmele fraţilor Manakia „Aromânii au o tradiţie în cinematografie. Primele imagini din Balcani au fost filmate în anii 1900, de fraţii Manakia, Ianaki şi Milton, care erau aromâni, născuţi la Avdella, în Grecia. E cazul să facem o legătură, la mai bine de o sută de ani, cu primele imagini nevorbite. Nu s-a mai făcut niciodată un lungmetraj în aromână. E atât de imposibil să fac acest film că o să-l fac”, spune Toma Enache.

Articole, Film

Last Date Party


Dupa o lunga serie de intalniri, prin care a incercat sa isi gaseasca dragostea adevarata, Toni Caramusat se intalneste cu vestita artista Mara si incearca sa o cucereasca intr-un stil original.

Va invitam sa petreceti impreuna cu noi o seara speciala, in care se vor filma si ultimele secvente din “Nu sunt faimos dar sunt aroman” (filmate in Romania). Asadar veti fi si actori! Ne vedem pe 23!

Articole, Film

„Nu sunt faimos, dar sunt aromân” – scena I, dubla I

AUTOR: CRISTIAN HAGI
Primele cadre din primul film artistic în aromână au fost înregistrate în Mamaia, în prezenţa a circa 300 de invitaţi.

Un eveniment istoric – aşa a catalogat regizorul Toma Enache balul organizat vineri seară, în staţiunea Mamaia, în cadrul căruia s-au filmat primele scene din filmul „Nu sunt faimos, dar sunt aromân”. Este primul lungmetraj filmat vreodată în aromână, iar evenimentul a strâns circa 300 de invitaţi, care au contribuit financiar la realizarea peliculei.

„Niciodată nu am avut un proiect atât de greu. E foarte dificil ceea ce vrem să facem. Acesta este doar începutul. Acum trei ani, acest proiect era doar un vis”, a mărturisit Toma Enache. Potrivit acestuia, comunitatea aromână – şi nu numai – are nevoie de acest proiect, în condiţiile în care lingviştii spun că multe limbi din Europa vor dispărea în circa 20 de ani. Citeşte mai mult…

Articole, Film

Primul lungmetraj artistic armânesc

AUTOR: Mirela STÎNGĂ

Filmările la primul lungmetraj artistic armânesc, după cum îl numeşte regizorul Toma Enache, „Nu sunt faimos, dar sunt aromân”, au debutat cu dreptul, vineri seară, în staţiunea Mamaia, la Melody Grand Ballroom. În ţinute de gală, aşa cum cerea atmosfera de „Bal de Oscar”, propusă de către regizorul constănţean, invitaţii nu s-au lăsat îndelung aşteptaţi. Ei au păşit pe covorul roşu, au devenit personaje de film şi s-au fotografiat cu regizorul câştigător de Oscar, Toni Caramuşat, personajul principal al peliculei, interpretat chiar de Toma Enache. „Aromânii au fost vedete la această întâlnire care a fost cu adevărat un bal de Oscar”, a spus regizorul filmului, bucuros de succesul primei seri în care s-a realizat cea mai importantă secvenţă a filmului „Nu sunt faimos, dar sunt aromân”, cea în care protagonistul filmului este distins cu un premiu foarte important. Citeşte mai mult…

Articole, Film

Au început filmările la prima peliculă aromână, „Nu sunt faimos, dar sunt aromân”

Autor: Consuela STRATULAT
Acţiune, motor! s-a auzit, seara trecută, într-un restaurant din staţiunea Mamaia. Aici au fost filmate câteva scene din prima peliculă în limba aromână, ce a adus, în aceeaşi echipă, armâni din toată lumea. Indicaţiile regizorale le-a dat Toma Enache, care promite că filmul va rula pe ecrane din septembrie 2012. Din septembrie 2012, veţi regăsi această scenă şi pe marile ecrane, în primul film în limba aromână, „Nu sunt faimos, dar sunt aromân”. A fost filmată seara trecută, într-un restaurant din staţiunea Mamaia, unde a fost creată atmosfera de gală a Oscarurilor americane. Citeşte mai mult…

Articole, Film

„Bal de Oscar”, la Mamaia

AUTOR: Mirela STÎNGĂ


Regizorul constănţean Toma Enache s-a hotărât să-şi lege numele de realizarea primului film artistic armânesc, intitulat „Nu sunt faimos, dar sunt aromân”. Startul filmărilor se va da în această vineri, de la ora 21.00, la Melody Grand Ballroom din staţiunea Mamaia, cu un… „Bal de Oscar”. Pe covorul roşu sunt aşteptaţi să păşească invitaţi speciali, care doresc să sprijine în continuare realizarea acestui film. „Balul de Oscar” va coincide cu startul filmărilor ce vor reda o scenă importantă din film: gala decernării celui mai important premiu – un Oscar, pentru cel mai bun film documentar despre aromâni – regizorului Toni Caramuşat, personaj de film. „Vreau să mulţumesc din suflet aromânilor care au contribuit şi care susţin acest proiect! Datorită lor, filmul nostru începe să prindă viaţă. Un pas important a fost făcut. Citeşte mai mult…

Articole, Film

“Nu sunt faimos, dar sunt aromân”, primul lungmetraj în limba aromână, despre aromâni

AUTOR: Silvia PASCALE
“Nu sunt faimos, dar sunt aromân”, nu este numai un crez, este şi titlul pe care îl va purta, în curând, primul lungmetraj în limba aromână, despre aromâni. Regizorul Toma Enache, invitatul de astăzi al emisiunii Neptun TV “Suetă pe gazetă”, a povestit cum va încerca să transforme imposibilul în realitate şi cum va strânge în timp record peste 300 de mii de euro necesari filmărilor. Prima scenă va fi turnată vineri, în staţiunea Mamaia, iar actori puteţi fi şi dumneavoastră în schimbul unei invitaţii de 200 de lei la balul care va deschide filmul. Citeşte mai mult…

Toma Enache

Toma Enache la Agentul VIP, Antena 2

Articole, Film

Nu e inca faimos dar e aroman

De vreo zece ani circulă pe culoarele nesfârşite ale Radioului din Strada Berthelot un individ ciudat. Înalt şi slab, negricios, cu ochi scormonitori, îi poţi memora cu uşurinţă persoana, luând, mai ales, ca reper, gesturile largi, entuziasmul copleşitor, debitul verbal tare şi neîntrerupt. Acesta e Toma Enache, jurnalist, poet, actor şi regizor, toate la un loc, unul dintre cei mai interesanţi artişti contemporani de extracţie aromână.

Părinţii i-au dat prima lecţie de demnitate la 8 ani, punându-i sub ochi fotografiile strămoşilor – ciobani aromâni aşezaţi picior peste picior într-o firească şi sinceră atitudine de purtători ai valorilor prin care poate supravieţui un neam. Prima între valori: familia. Se laudă că are 30 de veri primari care îi intră toţi în casă neanunţaţi, pentru că, la machidoni, în materie de vizite de familie, nu se fac niciodată invitaţii.

Primul film vorbit armâneşte
O discuţie cu Toma poate fi, în anumite cazuri, interminabilă… Soluţia salvatoare este de a-i pune întrebări scurte şi de a schimba subiectul mai repede decât o face el. Dialogul porneşte de la filmul la care tocmai lucrează, primul film artistic despre aromâni, vorbit în aromână. Acum 100 de ani, întâile imagini din Balcani au fost filmate de fraţii Manakia – Ianaki şi Milton –, machidoni născuţi la Avdella, în Grecia, şi prin urmare noua peliculă are menirea de a deveni primul film vorbit al aromânilor. Titlul său, omologat, deja, la OSIM, reprezintă crezul oricărui machidon din cei peste 100.000 (după alţii, peste două milioane) care trăiesc pe tot globul: “I’m not famous, but I’m Aromanian” (“nu sunt faimos, dar sunt aroman” sau, în graiul lui strămoşesc: “nu hiu faimos, ama hii armân”). Scenariul urmăreşte un renumit regizor machidon, care, fascinat de ideea că ar putea spori populaţia de aromâni, planifică zeci de întâlniri cu fete armânce din întreaga lume. Până la urmă se îndrăgosteºte, iremediabil, de Armânamea, ultima descendentă din neamul aromânilor pe care însă îi va fi imposibil să o păstreze. Filmul se va turna, începând din luna august, la Los Angeles, pe Walk of Fame ºi la Kodak Theatre, în Macedonia, Grecia, Albania ºi România, la Constanţa, la Bucureºti ºi la Peºtera Ponicova. “De 10 ani, spune regizorul, mă frământ cum să fac acest film. Am discutat subiectul şi modul de realizare cu Matilda Caragiu-Marioţeanu, pe când trăia… A fost entuziasmată de ideile mele. Iniţial, aveam în cap patru filmuleţe disparate, care, ulterior, au prins acest contur şi le-am topit într-un singur film de o oră şi jumătate. Bugetul filmului este de 300.000 de euro pe care îi vom primi de la sponsori, aproape toţi de origine aromână. Vor fi şi contribuţii în natură, ca de exemplu montajul filmului, mesele, cazările, transportul. Primul sponsor a fost Gigi Becali. Apoi, Giovani şi Victor Becali, Costică Canacheu…” Filmul va rula pe ecranele din România în toamna anului viitor.

Interesant a fost castingul în care, fapt neobişnuit, Toma a dat replica celor 60 de interprete, majoritatea armânce, pe care le-a ales, în final. În afara Regizorului (Toma Enache), alte roluri principale vor fi interpretate de Lica Gherghilescu şi de Teodora Calagiu. Muzica aromânească din Grecia, Macedonia şi Albania va fi adusă în film de Sirma Guci, Stelu Enache, Dini Trantu. În privinţa costumelor, regizorul nu are pretenţii: “Vreau să arătăm aşa cum sunt aromânii astăzi”.

Destin de machidon
Viaţa a fost generoasă cu Toma Enache. Ca jurnalist, lucrează la secţia aromână din Radio România Internaţional. Are, astfel, şansa de a se adresa, zilnic, unui numeros public nevăzut. Dar nevăzut e şi publicul pentru care a regizat, la “Teatrul Radiofonic”, “Bărbierul din Sevilla”, “Sodoma şi Gomora”, “Chantecler” sau “Bucharest Underground” (pentru care a fost premiat în Croaţia). Un public puţin diferit este însă cel din sala de teatru, căruia regizorul i-a oferit un “Richard III”, un “Amadeus”, “O Noapte Furtunoasă” şi un “Conu Leonida Faţă cu Reacţiunea”, jucate cu mari actori ai scenei româneşti. Unele dintre aceste piese au variante în aromână şi sunt plimbate în turnee balcanice de succes. Pe de altă parte, notabilă mi se pare şi activitatea literară a regizorului-actor, care, după ce a încercat mai multe meserii (hamal în Aeroporul Kogălniceanu, tehnician veterinar, ospătar la Mamaia), s-a dedat, într-o zi, poeziei, publicând trei volume de autor şi mai multe traduceri în aromână. De la el am aflat că “Nevermore” din poemul “Corbul” de Edgar Allan Poe sună, în aromână, “Vărnuară”. Ce frumos! “Îi iubesc pe machidoni aşa cum sunt ei, cu bune şi cu rele, pentru că sunt o piatră neşlefuită, şi mie îmi place aşa, neşlefuită”, îmi spunea Toma Enache. Şi dacă s-a făcut un film în aramaică, de ce nu s-ar face unul şi în aromână? “E prima dată când fac film. A fost prima dată şi când am făcut o piesă de teatru radiofonic şi a luat Grand Prix. Am citit mult despre cum se fac scenariile şi filmele, şi concluzia e că toţi regizorii care au făcut filme mari cred că e indicat este să faci filme în care crezi. Eu nu fac film că vreau să fac film, ci cred cu tărie în acest proiect. Cred, de asemenea, că sunt cel mai potrivit regizor pentru a face acest film despre aromâni, cu esenţa aromânească, dar care să fie privit şi de ceilalţi care să ne descopere, într-un fel. Titlul, filmului, «Nu sunt faimos, dar sunt aromân», conţine, paradoxal, ambiţia machidonilor de a fi faimoşi; parcă ceva îi impinge şi doresc să iasă în evidenţă, indiferent de ţara în care trăiesc…”

Bănuiam eu. Pentru că e aromân, jurnalistului, scriitorului, actorului şi regizorului Toma Enache i-ar sta bine, până la urmă, să fie şi el un pic (măcar) faimos….

Articole, Film

Bal de “OSCAR”

Vreau să mulţumesc din suflet aromânilor care au contribuit şi care susţin acest proiect! Datorită lor, filmul nostru începe sa prindă viaţă. Un pas important a fost făcut. Pe 12 august începem filmarile. Dar pentru a reuşi să terminăm filmul, avem în continuare nevoie de sprijinul dumneavoastră. Daca doriţi să ni-l acordaţi, o puteţi face foarte simplu: participând la “Balul de Oscar”. Cred că merită să ne bucurăm de acest eveniment, pentru ca împreună să scriem istorie: primul film artistic armânesc, marturie a faptului că încă existăm. Cred că merităm cu toţii asta!

 

Ne vedem la Bal!

Toma Enache
 
Voi sâ hâristusesc dit tut suflitlu a armânilor ţi andrupăscu aistu proiect. Di itia a lor, filmu a nostru ahurhi s’acaţâ bană. Ună jgl’ioată ninti fu adrată. Pi 12 di avgustu ahurhim filmările. Ama ta s-putem ta s-bitisim filmu, avem ananghi şi di aoa şi ninti di andruparea a voastră. Macă vreţ s-ni andrupaţ, puteţ s-u fâţeţ multu lişor: yniţ la Balu di Oscar. Pistipsesc că faţi s-n hârsim ti aţea că deadun putem să scriem istorie:protlu filmu artistic armânescu, mărtirii că ninga bânăm. Pistipsesc că faţi ti noi tuţ aistă tin’ie!

 

S’nî videm cu ghini la Bal!

Toma Enache

Film, Toma Enache, Video

I’m not famous but I’m Aromanian – Prezentare

I’m not famous but I’m Aromanian – Prezentare

 

NB: Dati full screen pentru a vedea tot scrisul.

Autor: CRISTIAN HAGI

Pe regizorul Toma Enache îl cunoşteam numai după munca sa: văzusem, în Constanţa, două dintre piesele regizate de el. Vestea că vrea să realizeze primul lungmetraj aromân (din lume, spune el) m-a determinat să îl întâlnesc pentru a realiza un material pe larg despre acest plan inedit.

Citeşte mai mult…

Film

Casting Call

Multumesc,inca o data, tuturor celor care si-au exprimat dorinta de a participa la proiectul Primul Film Aromanesc – “I’m not famous, but I’m Aromanian”.
Ultima etapa a castingului se va desfasura la ARCUB, str. Batistei nr.14, Bucuresti, in datele de 19 si 20 mai.
Toti cei care au fost selectati vor primi, saptamana aceasta, un mail cu ora si data exacta.
Mult succes in continuare!

Articole, Film

I’m not famous but I’m Aromanian

I'm not famous but I'm Aromanian

Nu hiu faimos ama hiu Arman / Nu sunt faimos dar sunt aroman

Se da startul pentru primul film aromanesc de lung-metraj in regia lui Toma Enache.

Cautam actori de toate varstele, amatori si profesionisti, vorbitori de limba aromana sau dispusi sa invete intr-un timp scurt.

Fete – rol principal/secundar, figuratie simpla/speciala

Baieti – figuratie simpla/speciala (cu replici).

De asemenea alcatuim si o baza de date pt. urmatoarele productii teatrale si cinematografice.

Asteptam CV-ul + 2 poze recente pana pe data de 10 martie la adresa de mail:

castingtomaenache@yahoo.com

Interviuri, Toma Enache

Toma Enache la Semnaturi Celebre, RRA

Regizorul Toma Enache. Foto: Agerpres.

Regizorul Toma Enache. Foto: Agerpres.

Autor: Denise Theodoru

Toma Enache, colegul nostru, de la Radio România Internaţional, invitatul de astă seară al Denisei Theodoru la emisiunea Semnături celebre  -  este unul dintre regizorii foarte originali ai momentului, pentru care un film este cu adevarat valoros dacă sălile sunt pline.

Jurnalistul, poetul, actorul şi regizorul Toma Enache povesteşte cu entuziasm despre investirea talentului în proiecte teatrale independente, despre “Scrisoarea pierduta” jucată în armâneşte, despre un film dedicat aromânilor, dar şi despre bunul lor cel mai de preţ: familia cu tradiţiile sale.

http://www.romania-actualitati.ro/regizorul_toma_enache-24481

Toma Enache

Richard al III-lea

Pluralul Englezesc, Toma Enache

Trei generaţii de actori în „Pluralul englezesc”, aplaudate la Constanţa

Pluralul Englezesc

Pluralul Englezesc

„Pluralul englezesc” de Alan Ayckbourn, una dintre cele mai cunoscute tragi-comedii din lume, a ajuns, miercuri seară, pe scena constănţeană, după ce a avut premiera la începutul lunii decembrie, la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” din Bucureşti. Publicul de la malul mării, care a făcut neîncăpătoare sala de spectacole a Casei de Cultură a Sindicatelor, a aplaudat în picioare prestaţia unor mari nume ale teatrului românesc, care au format o distribuţie de excepţie.

Spectacolul lui Alan Ayckbourn, care, în anii ’70, era cel mai iubit de pe Broadway, este realizat în trei acte şi prezintă povestea a trei familii care se reunesc în preajma sărbătorilor de iarnă. Fiecare act se petrece, pe rând, în casa unuia dintre cupluri, dar ceea ce se dorea a fi o simplă cină între prieteni se transformă într-o acţiune comică datorită păţaniilor gazdelor, cât şi ale musafirilor. Toate acestea duc la schimbări majore în destinele fiecărui personaj.

„Sunt extrem de bucuros că piesa beneficiază de un început foarte bun, cu săli pline în capitală, la Mangalia, Constanţa sau la Galaţi. Sunt onorat că lucrez cu o echipă de actori extrem de importanţi – Ion Dichiseanu, Cezara Dafinescu, Constantin Cotimanis, Victoria Cociaş, Armand Calotă, Delia Nartea – trei generaţii diferite de actori, dar la fel de importanţi şi de talentaţi. Este o bucurie să lucrezi cu o asemenea echipă în care lucrurile merg de la sine. Este suficient să ne privim, să schimbăm câteva gânduri şi să înţelegem ce avem de făcut”, a declarat la finele spectacolului, încântat de aprecierea publicului constănţean, regizorul Toma Enache. „Cu mare drag revin la malul mării. Sunt constănţean, am fost aici şi cu spectacole pe care le-am montat – „Amadeus”, „Mincinosul”, „Secta femeilor” sau „O noapte furtunoasă” – e o bucurie să mă întorc la publicul de acasă. O să vin în primăvară cu „Richard al treilea” – un spectacol pe care l-am făcut la Târgu-Severin, cu Claudiu Bleonţ în rolul principal. Probabil că vom reveni şi cu Pluralul englezesc”, a adăugat acesta.

Copleşit de atenţia spectatorilor, în culise, Ion Dichiseanu şi-a revărsat, la rândul său, laudele faţă de directorul Casei de Cultură din Constanţa: „Iubeşte arta şi frumosul din artă. Îl admir pentru că rar întâlneşti un om ca Gheorghe Ungureanu. Se simte dragostea sa faţă de artă, după cum organizează spectacolele, pentru că pune inimă. Dumnealui este foarte exigent, nu suportă kitsch-urile”. Referitor la piesa jucată, apreciatul actor a precizat: „Am plecat la drum cu acest spectacol cu gândul să facem publicul să uite, pentru două ore, de necazuri, să-l desprindem de cotidian şi să reuşim să-l focalizăm pe ceea ce se întâmplă pe scenă”.

de Codruţ BURDUJAN

Pluralul Englezesc

“Pluralul englezesc”, un succes după 20 de ani

Dacă în anii ‘70 “Absurd person singular” sau “Pluralul englezesc” era cel mai iubit spectacol de pe Broadway, se pare că reacţia publicului de aseară anunţă o evoluţie fulminantă a acestei piese şi la noi în ţară.

Împărţită în trei acte, “Pluralul Englezesc” este povestea a trei familii care se reunesc în noaptea de Crăciun. Fiecare act se petrece pe rând în casa unuia dintre cupluri, dar ceea ce se dorea a fi o simplă cină între prieteni, se transformă într-o acţiune comică datorită păţăniilor gazdelor cât şi a musafirilor. Toate acestea duc la schimbări majore în destinele fiecărui personaj.

În regia lui Toma Enache, “Pluralul Englezesc” are o distribuţie de excepţie care a cucerit auditoriul: Ion Dichiseanu, Cezara Dafinescu, Constantin Cotimanis, Victoria Cocias, Armand Calota şi Delia Nartea dau viaţă personajelor creionate de Alan Ayckbourn. Sala Teatrului “Ion Dacian” s-a dovedit neîncăpătoare pentru cei prezenţi. Peste 500 de persoane s-au amuzat pe seama culiselor familiale prezentate de cele trei cupluri.

În sala s-au aflat şi familiile protagoniştilor, însăşi fiica lui Ion Dischiseanu a venit la finalul spectacolului pentru a le înmâna actorilor trandafirii roşii ce se cuvin unei astfel de reprezentaţii de excepţie.

de Alina Vătăman

Richard al III-lea

Premiera piesei Richard al III- lea a uimit şi încântat publicul severinean

Miercuri, 20 octombrie, publicul severinean a avut parte de un eveniment cultural deosebit, premiera piesei Richard al III-lea de William Shakespere, în regia lui Toma Enache.

Spectatorii au avut ocazia ca, după avanpremiera din data de 13 octombrie, să vadă un spectacol care deopotrivă a uimit şi încântat, un spectacol care l-a avut în rolul lui Richard al III-lea pe actorul Claudiu Bleonţ, alături de actorii severineni, şi nu în ultimul rand elevi ai liceelor severinene într-un număr impresionant.

Adaptarea pe care a realizat-o Toma Enache cu elevii şcolii de vară de actorie a întrecut orice aşteptări, s-a întrecut pe sine şi a demonstrat că după Amadeus de Peter Shaffer, pus în scenă anul trecut, nu putea fi decât un spectacol impresionant. Printre spectatori s-a aflat ca invitat de onoare domnul Emil Boroghină, preşedintele Festivalului European de Teatru ,,Shakespere” şi membru în Senatul UNITER, şi care s-a declarat încântat de prestaţia actoriolor severineni, lansându- le cu această ocazie invitaţia pentru a participa la ediţia din anul 2012 a festivalului ,,Shakespeare”, secţiunea ,,pentru tineret“, în această distribuţie.

Trebuie menţionat că domnul Emil Boroghină, a fost deschizător de drum pentru teatrul severinean, prin regia primei piese de teatru jucată pe scena severineană după o pauză de 15 ani, prin piesa de teatru ,,Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, care a avut premiera pe data de 19 octombrie 2009, numai cu actori severineni.

Din distribuţie s- au remarcat actorii severineni: Vlad Grosu, Raluca Bădoiu, Irina Drăghiea, Lucreţia Epuran, Silvia Săftoiu, Armand Iliescu, Ion Epuran, Şuta Petrică, Nicolae Mâţu, Marius Mihăilă, Sever Iriza şi alţi 50 de tineri, elevi ai liceelelor severinene.

Scris de Dan Matei

Richard al III-lea

Cronică teatrală – Richard al III-lea în premieră la Teatrul severinean Teodor Costescu

Proiectul cultural, prin intermediul căruia a fost pusă în scenă, la Drobeta-Turnu Severin, una dintre cele mai importante tragedii shakespeariene, Richard al III-lea, este o izbândă artistică. Rodul unui efort creator care a angajat profesionalism, talent și pasiune, în primul rând, din partea unui regizor înzestrat cu o viziune novatoare, Toma Enache, și a unui actor remarcabil, Claudiu Bleonț. Ceilalți actori antrenați în spectacol sunt majoritar liceeni. Unii dintre ei, Raluca Bădoiu, Vlad Grosu, Armand Iliescu, s-au afirmat în Amadeus, alături de Lucreția Epuran, Silvia Săftoiu, Ion Epuran, pe care-i vom regăsi și în această distribuție. Toți au fost cursanții Școlii de vară (proiect inițiat de Primăria municipală), în cadrul căreia nevoia lor interioară de performanță a fost modelată de bagheta magică a celor doi profesioniști care au făcut posibilă renașterea teatrului severinean.

Regizorul Toma Enache mărturisea că a purtat cu sine, de-a lungul timpului, o mulțime de întrebări referitoare la montarea piesei shakespeariene. Întrebări care și-au găsit răspunsul în realizarea acestui spectacol. Adaptarea textului dramatic shakespearian la necesitățile scenice a dat naștere unei variante aparent simplificate. În fapt, esențializate. Asta, pentru a lăsa loc personajului colectiv, corespondent al corului antic, raisonneur al comportamentului protagonistului. Vocile acestuia intervin în momentele-cheie ale spectacolului, proliferează blesteme împotriva „celui ce din născare-a fost ursit gunoi al firii, fiu al lui Satan”, îi descifrează traseul inițiatic spre Puterea absolută, deplânge soarta tragică a victimelor.

Piesa debutează, surprinzător, cu dansul războinic al tinerilor, care, prin ritmicitatea viguroasă a mișcărilor, ștampilarea picioarelor și a brațelor, reiterează haka . Ritualul lor viril emană forță fizică și psihologică. În același timp, reprezintă o îmbărbătare simbolică în vederea  luptei cu propriile limite și o invocare a forțelor creatoare. După această secvență inspirată, pe scenă apare  dramaturgul, marele Will. Asemenea unui magician, el își trezește personajul la viață și ne stârnește „puterile închipuirii”. Monologul dramatic al ducelui de Gloucester exprimă ambiția lui extraordinară de a obține coroana regală a unei Anglii măcinate de lupte intestine care durau de zeci de ani. Umilit de infirmități fizice, răzvrătit împotriva Cerului pentru suferința acestei damnări, împovărat de disprețul semenilor, devorat de ură, el își propune să se răzbune. Să pedepsească și să stăpânească această lume nedreaptă, care l-a exclus și l-a batjocorit. Prețul pe care este dispus să îl plătească este renunțarea la propria umanitate. Întregul zbucium sufletesc al protagonistului, pactul lui cu diavolul sunt regăsite în jocul actoricesc al lui Claudiu Bleonț. Care reușește să îi redea, cu o remarcabilă artă a detaliului, complexitatea tuturor trăirilor interioare.

Istoria ascensiunii lui vertiginoase spre tron antrenează o serie de energii negative. Adevărat geniu al Răului, ducele de Gloucester va imagina un scenariu diabolic, bazat pe asasinarea fraților și a nepoților săi. Uzurpatorul puterii regale plănuiește totul cu maximă precizie, anticipează mișcările adversarilor cu o intuiție formidabilă. Regizorul îl imaginează în ipostaza unui șahist redutabil, căruia nu-i scapă niciun aspect al confruntării. Decorul minimalist-simbolic, tabla de șah și pânza de păianjen,  sugerează scena pe care se derulează, permanent, intrigile machiavelice și crimele lui odioase. Aliatul devotat al protagonistului (mâna lui dreaptă: „îmi ești un alt eu însumi”) este ducele de Buckingham, alias Vlad Grosu. Tânărul dovedește o reală energie în asumarea acestui rol. Emană stăpânire de sine și talent.

Victimele inocente ale tenebrosului erou cad secerate, rând pe rând, de abominabila lui cruzime. Cel dintâi răpus este naivul George, duce de Clarence. Deși nu are suficient relief ca personaj, este interpretat sugestiv de Armand Iliescu. Lady Anne, îndurerata văduvă a lui Edward-prinț de Wales, în ciuda suferinței devastatoare și a urii împotriva ucigașului, cade, fără șanse reale de scăpare, în plasa seducției demonice. Dramatismul scenei în care se confruntă cele două personaje implică multă forță psihologică. Raluca Bădoiu este expresivă și convingătoare în rol.

Următoarea pradă a „tigrului” însetat de sânge este regele Edward al IV-lea, interpretat de Ion Epuran. Un personaj destul de artificial, mai degrabă simbolic. Care a tutelat și a pecetluit scena împăcării dintre familiile York și Lancaster. A încercat să schimbe „iarna vrajbei” în iertare și iubire. El a fost ultima redută în calea  nelegiuitei domnii a întunericului, dar nu a reprezentat un adversar autentic.         Astfel, „jegoasa tiranie-a prins să urce spre tronul cel blajin.” Nimeni și nimic nu a putut înfrânge năprasnica voință de mărire a ducelui de Gloucester, care  a devenit regele Richard al III-lea al Angliei.  Nesătul de crime, „păianjenul înveninat, broscoiul ghebos” n-a avut tihnă până nu și-a ucis nepoții.

Scena în care regina Elisabeth își țipă disperarea (de a-și fi văzut copiii asasinați) are o mare încărcătură emoțională. Suferința ei înnebunitoare (potențată de rugămintea odiosului rege de a-i peți fiica) se izbește de halucinanta ură a Lady-ei Margaret. Cele două personaje, victime ale cruzimii demonice a protagonistului, evidențiază atât atitudini, cât și tipuri de feminitate antitetice. Regăsite și în interpretarea Irinei Drăghiea și a Silviei Săftoiu. Care impresionează, pe de-o parte, prin patetism gestual și sentimental, foarte expresiv, pe de-altă parte, printr-o uscăciune afectivă, rod al unei dezumanizante patimi ( „lihnită sânt de răzbunare”, afirmă Margaret). În aceeași scenă, Ducesa de York își exprimă damnarea de a fi dat naștere unui monstru. Deși trăirea personajului implică multă mistuire și sfâșiere, Lucreția Epuran are un joc destul de temperat. Această secvență, a confruntării dintre Richard și nefericita-i mamă, care îl blestemă, ar fi trebuit să exprime mai mult dramatism.

Întreaga piesă este dominată de personalitatea masivă a protagonistului, adevărată întruchipare a lui Satan. Jocul complex al lui Claudiu Bleonț excelează atât în scenele conflictuale, cât și în cele monologate. În istoria decăderii regelui, scena  coșmarului, dinaintea luptei decisive, în care este bântuit de duhurile celor uciși, prezintă un loc important. Precum și cea a trezirii din vis, sugestiv realizată. Decorul este simbolic, și de astă dată. Impresionează prin economia de mijloace expresive. Zvârcolirea nălucilor însetate de răzbunare a generat, pentru prima dată, tresăriri de spaimă în conștiința tiranului. Pentru prima dată a fost constrâns să se privească în oglinda conștiinței și să-și vadă toată monstruozitatea. Monologul evidențiază scindarea, criza interioară: „De cine mă tem ? De mine. Nu e nimeni: Richard e drag lui Richard; eu sunt eu.  E-aici vreun ucigaș ? Nu. Da, eu sunt. Cum, eu asupră-mi? Dar eu mi-s drag. De ce? De-atâta bine cât însumi mie mi-am făcut. Ba nu! De mine mi-e silă de câte-am săvârșit blestemății! Sânt ticălos!” Această confruntare cu sine însuși relevă, încă o dată, forța interpretării dramatice a lui Claudiu Bleonț.

Imagistic, „războiul celor două roze” mizează pe puterea închipuirii spectatorilor. Muzica lui Vangelis intensifică imaginea confruntării armate. Personajul colectiv al celor două tabere adverse se înfrățește, simbolic, după moartea lui Richard al III-lea. Încoronarea lui Richmond  stă sub auspiciile  unui timp al împăcării. Acordurile piesei The Miracle of Love, cântată de Eurythmics, îi antrenează pe actori într-un dans al regăsirii, al îmbrățișării. Trandafirul roșu și cel alb se unesc, prin iubire. Înfrângerea răului este sinonimă cu recuperarea umanității pierdute. Scena finală este expresia  unei viziuni artistice optimiste. Timpul crimei, al urii și răzbunării a fost înfrânt. Triumfal, sub zodia speranței, se naște o altă lume…

Regizorul Toma Enache, împreună cu asistentul de regie Lucia Epuran, scenografele Maria Dore și Simona Marcu, coregrafa Mădălina Mechenici, regizorul muzical Stelică Muscalu și ceilalți profesioniști care au contribuit la realizarea spectacolului ne-au propus o întâlnire inedită cu William Shakespeare. Aplauzele frenetice ale publicului prezent la premieră au confirmat reușita demersului teatral propus de ei și de echipa formată din peste șaizeci de actori, profesioniști și amatori, mai mari sau mai mici ca valoare artistică, dar însuflețiți de aceeași pasiune și bucurie a ființării întru Frumos.

Cât de actuală este punerea în scenă a piesei Richard al III-lea, rămâne să se pronunțe fiecare spectator, după ce va viziona acest spectacol și va reflecta asupra destinului tragic al protagonistului. Va descoperi sau nu, asemenea regizorului, că „există în fiecare dintre noi o dorință de putere nemărturisită, un mic Richard”? Cine știe? Firesc ar fi să descopere că pe scena politică a contemporaneității au existat și există  ipostaze mai mult sau mai puțin reușite ale acestui tiran. Și să-și amintească de aforismele conținute în versurile Glossei eminesciene: „Alte măști, aceeași piesă/ Alte guri, aceeași gamă”sau „Viitorul și trecutul/ Sânt a filei două fețe/ Vede-n capăt începutul/ Cine știe să le-nvețe;/Tot ce-a fost ori o să fie/ În prezent le-avem pe toate”…

de Viorica Marioara Cîlțaru

Toma Enache

CAUTÂNDU-L PE SHAKESPEARE CU TINERII DIN SEVERIN

Afis Richard al III-lea

Uneori lucrurile frumoase se întâmplă pentru că există o întâlnire. Atât ne-am propus, o întâlnire cu douăzeci de tineri, la o școală de vară… Au venit de trei ori mai mulți și au rămas aproape toți, să-l căutăm împreună pe Shakespeare prin Richard, cu Richard-ul nostru Claudiu Bleonț. Dacă adaug că pentru această întâlnire tinerii și-au sacrificat întreaga vacanță și apoi timpul liber după școală, lucrând cu pasiune, până la epuizare, pot spune că întâlnirea a avut rost. Toate întrebările și frământările mele legate de montarea piesei „Richard al III-lea,” unele vechi de saptesprezece ani, au fost inspirate de pasiunea tinerilor, de geniul lui Shakespeare și de talentul lui Claudiu Bleonț. Sub zodia acestei triade am construit acest spectacol. Ei m-au ajutat să văd, în războiul dintre cele două roze și un război între cele două sexe. Această piesă a fost făcută cu și din respect pentru Shakespeare și dacă am scurtat textul și am propus o nouă așezare, nu am facut-o pentru ca ne-am crezut mai deștepți decât el, ci pentru că acesta a fost modul nostru de a ne apropia de geniul lui, astăzi. Cred că bătrânul Will nu se va supăra pe noi, „fii rătăcitori și căutători” prin întinsa si măiestrita lui artă. Atât vă propunem și vouă, o întâlnire, pentru că „vrem să vă stârnim puterile închipuirii”.

TOMA ENACHE

Există în fiecare dintre noi o dorință de putere nemărturisită, un mic Richard ce știe că-n clipa în care ar pune mâna pe frâiele puterii ar deveni mai important, mai mare, mai frumos, mai respectat, mai iubit. Ce ne diferențiază e prețul pe care l-am plăti pentru a pune mâna pe putere. Când nu ai mai nimic din toate astea, Richard-ul interior este mai tentant. Dacă pentru noi e doar  tentant să fim ca Richard, pentru Richard cel plin de defecte fizice, cel neiubit de nimeni, e rațiunea de a fi. Asemeni unui șahist genial, va anticipa toate mișcările adversarilor, va calcula exact toate mutările necesare pentru a pune mâna pe coroana ce aduce Puterea. Puterea este singurul lucru pe care îl iubește, care poate să-i aducă puțină iubire. Puterea este singura scăpare într-o lume din care se simte exclus, o lume care detestă handicapul fizic, dar care,  la rândul ei, este ahtiată după Putere. Aceasta este lumea pe care Richard se hotărăște să o pârjolească, o lume defectă, care de zeci de ani se luptă pentru aceeași coroană. Și după ce focul a mistuit tot și s-a stins, „miracolul iubirii” va plămădi o nouă viață, vieți, conviețuire. De fiecare dată avem speranța că lumea care va veni va fi mai bună! Și așa va fi!

TOMA ENACHE

Toma Enache

Secta a Muljierilor

Secta femeilor

Din “Norii” lui Aristofan, “Banii vorbesc”

Secta femeilor

Secta femeilor

Din “Norii” lui Aristofan, “Banii vorbesc”

“Secta femeilor”, spectacolul invitat la Teatrul Nottara, productie a Asociatiei Culturale de Teatru, Muzica si Film “Dracula”, a surprins poate multa lume mai putin deschisa la inovatie, prezenta la premiera de joi.
In spectacolul regizat de Toma Enache, conceput ca o aniversare a lui Sebastian Papaiani, vioara intai este, desigur, Ion Haiduc, in rolul taranului Strepsiade, care cauta o cale de inavutire. Pentru el si pentru fiul sau, Phidipide (Claudiu Bleont), un impatimit al curselor de cai. Maestrul Socrate (Sebastian Papaiani) il pune pe invatacel in fata Argumentului drept si a Argumentului nedrept (inchipuite pe scena de Teodora Calagiu si Liliana Pana), iar omul simplu este gata sa cedeze, sa isi vanda sufletul diavolului, sa accepte principiul lui Socrate, Aici nu exista Dumnezeu. Principiu pe care il rastoarna fiul, Phidipide, trecut prin incercarile “sectei”. In final, ratiunea triumfa. Mesajul piesei este, pana la urma, in sensul moralei crestine, cu 400 de ani inainte de Hristos.
Schema unei comedii de Aristofan este adaptata intr-o cheie moderna sau postmoderna, agrementata cu hituri muzicale gen “Banii vorbesc”, “Money, Money, Money”. Aceasta o putea face cel mai bine un regizor de origine aromana cu conceptii morale conservatoare, cum este Toma Enache. “Fara credinta, omul devine un clovn. Un clovn ce actioneaza cu sau fara placere, intr-un Circ pe care cu siguranta Diavolul este cel care il regizeaza… raspunde Corul lui Aristofan: «Noi asa facem cu toti acei ce-s doritori pentru pacate (bani, sex, droguri), ii ducem la nenorocire, ca singuri sa invete ca viata trebuie traita cu frica de Dumnezeu!»”, spune regizorul Toma Enache despre spetacolulul sau, la care a lucrat cu minutie in ultimele aproximativ sapte luni.
Aristofan, autorul din secolul IV i.Hr., considerat parintele comediei universale, i-a mai atacat si alteori pe sofisti, pentru inducerea in eroare a tinerei generatii. “In afara de Shakespeare, niciun alt dramaturg nu l-a egalat pe Aristofan in capacitatea de a imbina fantezia, imaginarul cu realul, alegoria cu satira si umorul cu poezia”, spune despre autor si piesa presedintele Asociatiei Dracula, domnul Stoian Anghel.
In spectacolul “Secta femeilor” care ramane in general fidel personajelor, textului si tramei lui Aristofan, isi fac loc maximele lui Aristofan ori ale lui Socrate. Dupa succesul din 2009 cu spectacolul “Mincinosul” dupa Carlo Goldoni, Toma Enache si Asociatia “Dracula” revin in peisajul teatral bucurestean (speram si in cel din tara) cu un spetacol pe care il putem considera, dupa prima vizionare, “spectacol scoala”.
Cu siguranta au placut si vor placea in continuare publicului scenografia si costumele realizate de Maria Dore, iar corul antic cu recitativele sale produce o impresie de autenticitate pentru cunoscatorii teatrului clasic. Urmatorul spectacol cu “Secta femeilor”, pe 18 martie, la Palatul National al Copiilor.

de Tudor Lavric

Sursa: Cronica Romana

Poezie Aromana

Ars poetica

Ars poetica

Poezia easti maş ună hiintsă

cu trupu ancăpător di murminţă

iu bat arada ahănti inimi,

tush canda bat tu unu abis di săndzi,

şi-u mută măna

a poetlui Cari ,

sapă groapa singur

şi ăngrupatu

mutreaşti la ăngrupari.

Poezie Aromana

Arta ali ăncljigari

Arta ali ăncljigari

Aistu omu plăscăneashti

dit tuti oasili di poezii

la nai ma njica tăljitură

ăncljeaga unu zbor,

la nai ma njica mintireaji ali minti

scoală idei.

Aistu omu di poezie

ăncljeagă itsi avdi

tu idei.

Poezie Aromana

Hlăpuitorlu di yisi

Hlăpuitorlu di yisi

Aistu omu hlăpuiashti yisi,

li măcă cu tut cu oasi

cu air, cu buielj.

Shi-u băgă zorea s-nu bagă-n gură

altutsiva.

Anyisa ună muljeari shi-u videa

cum aminta un ficior.

Ul măcă yislu troară,

ama muljearea amintă tu pantica a lui

cumăts dit Biblii.

Aistu omu di yisi, di buielj ,di oasi

avea tu păntica ali minti

cumats dit Biblii.

Poezie Aromana

Cilimeanu

Cilimeanu

Voi mash s-yinea tati

să-nj tragă ună pliscută

shi ocljiu ămplinu di lăcărnj

s-minduiască…

Easti zori că aushescu,

perlu dusi shi cari va s-mărtirisească

că hiu cilimeanu ?

Muljerli,fliturii, puljilji

nu si aspar di mini.

Ideili nu aushescu vărnăoară…

Voi mash tati s-yinea îndreptu

cătă mini

shi muljerli, puljilji, ideili

s-ul veadă cum ănj da ună pliscută.

Poezie Aromana

Ahapsea ali minti

Ahapsea ali minti

Itsi minduita easti una arcari pi crutsi

ună pideapsă ti ună amărtie veaclje.

Caplu a meu aruptu di moarti

sta spindzurat di bană shi di murmintu;

tu itsi idee easti unu vombir shi unu anyil.

Lipseashti mash telea  di anvarliga s-u talj

shi s-fudz…

vahi va ti s-tihiseshti tu pirmithi,

vahi tu ună lungă agărsheari.

Ia, ashe va s-agiumdz avigljitor

shi va s-badz oară ca vărnu  s-nu scapă

shi  s-da di arshini mărata carafetă.

Mas hii avigljitor, taha tini nu va s-vedz

căndu va-s nedz priimnari

S-nu tsiva di fats leavă

shi s-amini cu tufechea tu tini

că va ti avdă shi va ti ducă s-ti vatămă.

Ashe iasi tu padi  prota anvirinari ,vătămată

dip pi gardlu tsi vrea s-lu arsară.

Cum anvitsăm, căndu moari ună ANVIRINARI

yini HARAUA să spună condoleantsi;

Cum shtim, easti una furnjie di hărăseari.

Ashi niheamă căti niheamă

ahurhim s-undzimu cu shcreta di moarti,

shi su vrem shi-nă îngrupăm ,

ninti nă mănă ,deapoia una idee

sh-tu soni , Noi.

Poezie Aromana

Poemata di vreari -I-

Poemata di vreari -I-

Macă ti voi ?

Antreabă, itsi mină tu mădua a meauă

tini minti dit mintea a meauă

ăntreabă budzăli curmati

tu atsea dit soni băsheari,

tini săndzi dit săndzili a meu,

amintată dit inima a unui

zbor ascumtu shi vătămat

tu seara di numtă.

Căndu mi ăntribashi mas ti voi,

tuti ideili mutară capu

shi featsiră semnu că ti voi ;

Atumtsea caplu tsă plascăni

shi tsă lunjina bitisita !

Poezie Aromana

Poemata di vreari II

Poemata di vreari II

Tu ocljiu a tău di omu

shi tu irislu a tău di anyil

mi teshi ta s-dormu.

Ca arăcoari ca s-fătsea

sh-canda mureamu hăndos tu somnu.

Va ti îngropu tu ună piramidă

tsi vără minti nu u mindui,

aco truplu sicatu nu va adilje

mash vrearea yie shi moartă

ocljiu totăna va-lu bată

sh-tuts njieljii va înyiadză

sh-va s-pască cu harauă

tu ocljii a tăi di veardză.

Poezie Aromana

Poemata di vreari III

Poemata di vreari III

Pi dzănuclji, anvărligată di yisi

ahundusită tu abisi,

tsă tăcăni ună idee…

Neauă dădea , cu caduri dit eta tauă,

shi cati sfulgu a lor

arana tauă vindica…

Ăngrupată tu albu

njica văsăljoanj di neauă

ashtiptai s-da soarili.

Minduiam

shi tuti s-tuchiră

cu tini deadun.

Poezie Aromana

Poemata di vreari IV

Poemata di vreari IV

Căndu ti arcai pi crutsi

ti acătsai cu idei ,

nu cu pironi

sh-ti amărtie li hipshu iutsido

tu inimă, tu mănă tu măduă ;

s-nu tsiva s-li cărtească vărnu

că guvili va s-grească

sh-tuti tu mini va lăiască

sh-va mi landzidzască .

Poezie Aromana

Poemata di vreari V

Poemata di vreari V

Nj-iu frimitashi inima

shi fătseshi mash una păni.

Shi s-u-aveai măcată tută

shi tut nu para putea s-u satură

păntica ali vreari ;

Mash Hristolu ma s-vrea

va s-hărnească cu ea

sh-tini…

sh-mini…

Poezie Aromana

Poemata di vreari VI

Poemata di vreari VI

Tuti s-fătsea ună

mash noi vream ampărtsarea.

Nă ampărtsam shi ahăntsă pulji

preaclje s-fătsea tu air

sh-ahăntsă oclji di altsă oclji s-acatsă.

Nu nă aprucheam…

Ahânti prici azghilea di vreari

sh-lilici la lilici căfta băshari.

Nă ampărtsam

shi ahanti minduieri nă apruchia

ti daima.

Poezie Aromana

Poemata di vreari VII

Poemata di vreari VII

Hiu aspărat niheamă

sh-cashti căndu va s-măcăm

lunjina faptă dzamă tu ciurbă

shi cashti căndu va s-măcăm

ghelă di lilici shi vreari

tsi mash ti noi s-fătsea cu hari…

Hiu aspărat niheamă,

measa s-guli

sh-udălu lăndidza di ashtiptari.

Poezie Aromana

Puljilu

Puljilu

Puljilu dit mintsăli a meali

azboairă deadun cu eali ;

ashi cum Dumidza azboairă

prit caplu a oaminjlor:

di la xeri la tsăngrimi

di la cănticu la blăstemu.

Căndu sta niminat

li shtii tuti.

Itsi martirisiri u facu

elu u shtii (shi s-cărteashti mas grescu)

Puljilu a meu nu mata ari boatsi ti căntari…

cătivăroară căndu vrea, sh-nu para vrea

nj-aspuni nă poezii ;

easti ahăntu aver poezia a lui

easti ahăntu aver peana a lui

sfulgu a lui,

tush canda i tsiva măyiastru.

Ama el nu easti ici măyiastru

sh-nu undzeashti ici cu puljilji.

Itsi s-hibă, easti vătămat tu cuibairu

shi unu ou sum el

nj-iu shtii itsi minduită.

Poezie Aromana

Ti CĂRCIUN

Ti CĂRCIUN

Hristolu ardi tu mini

ca ună căndilă tsi zburashti

shi ahăntă scutidi tsi nu achicăseashti…

Arămash greu di minduieri shi zboară

ca feata tsi măcă mistirghiu

shi nu mata poati s-amintă.

Ti atsea că lunjina băneadză

mi sprigiurai s-nu mata mor pi scutidi.

Poezie Aromana

NARCIS

NARCIS

Cătu pidimo trapshu ti lunjină

căndu anvitsai că băneadză

sh-fu ahăntă ananghi di scutidi

ti aistu lucur.

Agiumshi vrutlu ali lunjină

doilu tată ti ahănti arazi.

Mash ea, mi adutsi pi aradă;

candu u stringu ăn-bratsă

canda mi stringu mini

sh-chirolu a ljei, tush canda

i chirolu a meu.

Mutrescu la ea

sh-ljirtati suntu tuti amărtiili.

Poezie Aromana

MĂÑI DI ASIMI

MĂÑI DI ASIMI

Ai mănji di asimi

ca dauă idei tsi mizi s-amintară,

ti atsea loai adetea s-cărtsănescu

cafiun dzeadzitu di a tău,

ti atsea undzeashti ahăntu multu

minduita a tauă cu a meauă…

Ti atsea că suntu albi – suntu loclu nai ma bunu

ti moartea a sămtsălor,

sh-ti atsea yinu cafi dzuă

ta să-shi da suflitlu tu măna a tauă…

Mănjili a tali suntu murmintsă

ti sămts,

ti atsea căndu nj-u arăzvuieshti percea

nj-u arăzvuieshti cu măna a lor…

Fă-ti ’culea, ta s-mor

tu măna a tauă.

Poezie Aromana

CARTI TI MAIA

CARTI TI MAIA

U shtiu ahăntu ghini maia

Cu măna spindzurată di furca di turtseari,

Sh-ea toartsi ninga torlu a meu,

torlu a armănjilor lu-antsasi.

Tru ocljlji a elj s-acumtină vimtul sh-tsingrimea

dit săndzăli a elj s-featsiră afendi sh-dada

tru mănjlji a elj Hristolu ânye di shapti ori,

tru somnul a elj dormu sh-mini cătivăroară….

Sh-tora cându minduesc la tini, maie

tush canda vedu aumbra a tauă,

tsi arichishură prit mintea-meauă,

ca ună aradză aratsi,

sh-nj treatsi hiri, hiri prit păltări…

Ti vedu ca unâ njiauă albă, aspăreatâ

fudzită tu cupii di sâmts.

Sh-mash ocljljii njts shi-laii ts-ânyilicescu,

ma-nclotsi di murmints.

Mash tini ti-am maie,

Maie a meau

Sh-a tutlor armânjilor.

Poezie Aromana

MAMA

MAMA

ti dada a meauă

Mama easti ună inimă frămtă

Un suflit tsi-s dinjcă

Un pulju di neauă,

Ună icoană iu s-âncljnă un cilimeanu.

Frămtu sh-dinjcat cilimeanlu

S-fatsi omu mari.

Omlu sheadi pi dzănuclji dininti di icoană.

Mama easti moashi

Sh-ausheaticlu ună peană tu vimtu.

Poezie Aromana

EA

EA

Ahse hii tini

cu mintea la idei shcreti

zburănda la tilifon cu Paradislu…

tsi anvirinari s-hii muljeari

shi s-nu hii axi s-ti amints singură;

tsi anvirinari ti oaminj

că nu suntu axi să

s-amintă singuri

catiun să s-amintă el,

s-nă him părints shi cilimeanj.

Ahtari hii tini, ămplină di vreari

cu ună idee limnusită pi budză

cu unu sin chitrusit di chefi;

tsi harauă s-hii muljeari

shi s-amints, s-amints…

Poezie Aromana

Altă amărtie

Altă amărtie

Ahăntă chiardiri ti omu

ahăntă chiardiri ti suflit

sh-mardzina ali lună s-veadi agudită

him ma ămplinj di amărtii…

Mas vream s-earam Adam

va s-mushcam dit meru

fără s-mi pingă Eva.

Poezie Aromana

PIRMITLU ALI EVĂ

PIRMITLU ALI EVĂ

S-dipunsi unăoară pi Pimintu

ună idee

shi ea shidea tu coasta a merlui

tu pirgu

nimushcată dit bană.

Putană idee.

Poezie Aromana

Mintimenă

Mintimenă

Dealihea dormu s-arăstornu

noptsăli tsi nu li dormu;

bagă minti mintimenă

cum va s-chiaptsănj percea

shi mădua dit oasi.

Calu Troian easti mash ună idee

achicăseshti pishtira

ama nu shi stalactita

cum ună muljeari…

bagă s-doarmă calu Troian mintimenă

anamisa di percea a tauă…

Poezie Aromana

Tiniri zurli

Tiniri zurli

Tiniri zurli cu cusitsi

tsi fugu cătă mardzina di Paradis

s-hărsescu cu niheamă cănticu

au săndzi di celnits

shi nu mata vrea s-avdă di moarti.

Sta ca cihtăsits shi minduiescu…

tiniri tsi fugu după căntitsi

născănts celnits tsi facu moabeti cu moartea

shedu sh-minduiescu tu Paradis.

Poezie Aromana

Muljeri

Muljeri

I-ahăntu fardu (buiauă) tu bana a născăntor muljeri

shi ti atsea easti ananghi

ta s-cadă cortina ,

fără s-da pălnjli vărnu;

I-ahăntu ritual tu bana a altor muljeri

sh-ti atsea s-facu ayalmi tu templili a lor

fără s-hibă plichisiti.

I-ahăntu fardu tsi zgrumă ritualu

sh-nu mata aflăm templili

s-ni ancljinăm.

Poezie Aromana

Bradlu

Bradlu

Mi ancljin dinintea a bradzălor

cu itsi nervu di-a meu.

Duchescu.

Bradlu easti ună alăxeari al Dumidză

ti atsea că i multu veardi

ti atsea că i multu arihati ta-s hibă pomu…

Altă soie ti tsi lu furăm

shi-ălji băgăm lunjină prindu Cărciun…

I huzmetea a LUI

adiljie tu casili a noastri

Cărciun di Cărciun.

Poezie Aromana

Doi nicuchiri

Doi nicuchiri

Aladz sh-tini prit mini

cum alagă cilimeanu tsi earam

sh-budza tsă cripă

shi ishiră dit ea băsheri…

shi mintea chitrusi

ti atsea ca s-bubuchiseshti tini ănveastă

cu stulia a tauă di eti.

Canda noi tsi him?

Doi nicuchiri limnusits

tu chirolu tsi treatsi.

 (Tags: Hookah Pipes)

Poezie Aromana

Ancljinari

Ancljinari

Aprindu ideili

cum aprindu ună tseară

shi ardu ti daima

sh-ti yii sh-ti morts

shi mas yineai s-mi cafts

vahi va s-mi afli

cum ună minduită ancljinată

cu oclji a Hristolu

Poezie Aromana

Ciudie

Ciudie

Hiu mintea nai ma limpidă

tsi mas dai di ea

va s-ti scoli tu mintsăli a oaminjlor

tsi mas nu dai di ea

nu va s-ti scoli vărnăoară.

Poezie Aromana

Muljearea

Muljearea

Muljearea i aloatu

criscut tu vreari shi lăngoari

i simintsa tsi avu curaiu

ta s-mushcă dit poamă

i cuibairu fecundatu di lunjină.

Muljearea i pănea caldă

fitrusită pi measă

di ăhăntă ashtiptari.

Poezie Aromana

Moartea

Moartea

Moartea tricu asear-noaptea pi cărari

aushilji shedu ninga ugeaglu di fum;

suntu ti daima cum foclu tu cinushi

cilimeanjii s-agioacă – batu pironi tu ushi –

nu ăntreabă vărnu  tsiva , nu ari vără nauă

Moartea ni acatsă di gushi.

Poezie Aromana

Altă luyie di erotică

Altă luyie di erotică

Mi luashi di bărbatu

ama nu mini

cu mintsăli a meali ti ancurunashi

sh-adrashi dit eali crutsea

iu ti alinashi

ama,

fără cărună di schinj shi ciudii

ca ună di aradă muljeari,

ti atsea ti voi shi ti ashteptu

cum ună Anyiari.

Poezie Aromana

Pirmitu ali inimă

Pirmitu ali inimă

Pirmitu ali imimă

s-poati s-hibă pirmitusit

mash di săndzi.

El alagă pi iutsido

ti atsea că i ună arană dishcljisă.

Pirmitu ali inimă lu minduiashti

ună idee

lu ănyrăpseashti peagalea

shi mizi s-avdi

tush canda shedu di zbor

ăndauă minduiti.

Poezie Aromana

Carcaletslu

Carcaletslu

Tută avearea a meauă

easti un carcalets.

Ănj căftă luna

nj-eara greu s-nu u-aprochi căftarea.

Ma di atumtsea luna chiru, dusi

shi mash un carcalets arsari tu tser

shi căntă ta s-u aducă aminti luna.

Poezie Aromana

Alăxeri

Alăxeri

Unu lucru nu mi alasă s-mor arihati

Caplu a meu

i luna

arămasă di ahăntu tser.

Unu lucru nu mi alasă s-mor arihati

caplu a meu

i luna

arcată pi crutsi.

Unu lucru nu mi alasă s-mor arihati

caplu a meu

i luna tăljiată shi anyiată ti Pashtili ali vreari.

Poezie Aromana

Ahtari

Ahtari

Su-aumbra ahăntor filinari

bagu oară ta s-ts-acats fantoma

mash mintea heamă s-aspari

căndu avdzu oaminj singuri cari trecu.

Hii feamină shi ai numa Ahtari

Ti atsea nu grescu ici căndu trets…

Dit filinari, fantoma s-aspari

trecu oaminj singuri

shi io grescu : o, lăi, Ahtari, Ahtari!

Shcreta di bană căndu s-dutsi,

Căndu chiari?

Poezie Aromana

Isapi

Isapi

Tut tsi mindui mădua

fu cum s-aibă ună moarti mushată.

Tut tsi mindui bana

adră unu mort ti ljia haraua.

Ună moarti mushată tsi băna

minduia ti mădua moartă.

Poezie Aromana

Ahapsea ali minti

Ahapsea ali minti

Ia-nj suflitlu s-lu antsernj

di tuti amărtiili.

Banăm ca baia ta să shtim

tsi s-fatsi tu ahapsea ali minti.

Polimu tu caplu a meu i cati noapti;

pi frămti am chicuti di njiori

ti atsea că alumtai cu ună carti.

Minduierli fgati, chirură tu mină

s-alumtă cu chirolu

ta s-da daima lunjină.

Poezie Aromana

Ocljilu

Ocljilu

Ocljilu

i loclu iu Dumidză

shi-ascundi lunjina

i loclu iu lunjina

s-fatsi Dumidză

ta s-putem s-ul videm.

Poezie Aromana

Moscopole

Moscopole

Moscopole,

sh-tora avdu a nostri dadi cum jilescu

sh-budzâli a lor shi tora grescu

greashti cheatra, greashti tut uborlu

Aidi armânj sculats aoatsi corlu

astândz Moscopole anyie laolu

Aidi arăzvuits  cinusha armasă

dit casa tsi tu ocljii a mei i totna arsă

Moscopole,

sândzili a tău apă nu s-featsi

cură di eti şi s-avdi ca yie boatsi

di chetsărli a tali cu anami

va s-băgăm timeljiu năpoi ti armânami

Moscopole ,

fandazmă di cheatră

fănj-ti iara vatră

alithea shi mushată

putes surpată !

Poezie Aromana

Cadur cu Irina

Cadur cu Irina

ti adutsearea aminti ali Irina Nicolau

Anălţai tilifonea ,

cărţânea zboarăli ,s-dinjica:

“Irina dusi”; tu nări Moartea

nj-arădea.

U pliscutii cu cartsăli a tali

sh-căpsi  niheamă …

A bre, Irină !

cătu vream s-fătsem

un cadur deadun

s-creapă di inati

Eternitatea

s-u cripăm ti totna

Moartea.

A bre, Irină, grea!

bagă boatsea

ti armânjii di aoa , ti mini,

plăcărseai fratsljii Manakia

s-pitreacă un cadur cu tini!

Poezie Aromana

Pirmithu

Pirmithu

ti Matilda Caragiu Marioţeanu

Iuva, tu unâ cohi di lumi

Unu oarfânu tiniru armânu plândzea,

Câ nu  u ştie limba ş-nu ari carti,

Câ nu ari dadâ,

Câ-i oarfânu ş-di şcreta di moarti.

Unu auşu vini, lăcrâńili âl’i li aştearsi:

“Nu plândzi! L’ia Cartea ş-va u ânveţ

Limba armâneascâ…

Ninga nu câpsişi? “

“E, ma cari va ńi-u da  nâpoi dada?”

“Nu ti aspari, tuţ armâńil’i şi-u ştiu patrida,

Lipseaşti s-u ştibâ  ş-dada:

Ari numa Matilda.”

Poezie Aromana

Njic anvets

Njic anvets

Armâne!

Armâne, bagâ minti  :

nu ari s-trets ma ânclo di limba a tauă

nu ari s-fudz di ljepurlji avinats

deadun cu ideili tu ubor

nu ari cutar ma mushat di atsel armânescu

nu ari altâ doagâ s-ti anvâlească cu ahăntă vreari

cum fatsi doaga armănească

nu ari altâ dadâ s-ti tsănâ tu poală

ma ghini di dada armănă

Ninga ună oarâ bagâ minti :

s-nu fudz ma-nclo di numa tauă!

Poezie Aromana

Inima Armânilor

Inima Armânilor

Inima armânilor va anvileari

Că trapsi lăiets shi multâ arcoari

Inima armânilor va dizvâleari

că u anvăli caimolu shi multă dureari

Inima a armănilor va dizgrupari

că sheadi tu trup cu altă ducheari

Inima a armânilor va dizvaleari ,

anvileari, dizgrupari că fără ea

armânlu cheari!

Poezie Aromana

Gavranlu

Gavranlu

di E.A. Poe

armâneashti Toma Enache

Tu unâ shcretă laie noapti , arămas mutream nâ carti

Minduiam la ânvetslu veclji tsi a lui noimâ fu ta s-chiară

Mi-ancljinam: sh-avdu cicâtea, tu ushi arada ca bâtea;

“Vărnu oaspi” -dzacu- “tritsea, s-agudi di ushi afoară

Vărnu oaspi vru ta s-intră, mizi ciucuti nafoară”.

“S-nu mi-aspar toradioară”.


Mea tsanu minti că era, tu Andreu tsangrimi s-fătsea

Pirili tu ugeag zghilea shi chilimea u-aumbrară;

Ashtiptam dzua multu vrută ,cărtsali niheam s-agiută

S-aflu  Lenora chirută. Steaua-n tser Lenor fu s-chiară

Sh-anghilii u hăidipsescu; Lenor numa nu-ari s-chiară

Ma aclo, aoa văroară.


Shcretsălji di birdadz aroshi di mitasi shi lăhtăroshi

Mi astaljiară pîn di oasi , inima nj-iu aspărară;

Frica s-asgunesc ma ghini dzăshu ashe năpoi ti mini:

“I, văr oaspi-n casă yini; tu ushi i-di-ahantă oară

Caftă amănatlu oaspi ugeag di ahantă oară”.

“S-nu mi-aspar toradioara”.


Loai curai cama cu sila cata ushi fara njila;

“Domnule” grii “vahi doamna s-mi ljirtats shidzut nafoara”

“Mi-ancljinam; sh-avdzai ciucutit,cum eram ca adurnjit

Vahi mizi voi ciucutit, nu acatsai ta s-bagu oara

dzash ca i var agudit”; Dishcljid usha sh-bagu oara:

“Na scutidi ca varnoara”.


Di ciudii sh-asparari,mutrii tu scutidea mari

Anyisam yisi tsi tu yis alts oaminj nu-anyisara.

Isihie var ici nu grea shi scutidea shi ea tatsea;

Mah unu zbor io grii atumtsea: “Lenor!” – s-avdza prit zboara-

Airlu nj-apandasi tut “Lenor”; anj turna a meali zboara.

Mash zboara fura afoara.


Tu uda mi aveam turnata, heavra mi-avea acatsata

Sh-ahurhi napoi ta s-bata, ma salami sh-cama troara.

“Siyura s-avdi cum bati, tu firida pi canati

Vrea sa shtiu tsi ari cabati, vrea s-dizleg ciudia troara

Sh-inima vrea ta sa-shtie; va s-vedu tu aesta oara”:

“Vimtu bati ca varnoara”.


Dau canatea dinaparti sh-vedu na aripa  cum bati

Sh-intra cum amiralu, un gavran lai dit eta di altaoara

Ni buna dzua vrea s-dzaca,ni cljinaciuni ici s-faca

Pirifan acatsa s-treaca, cata ayalma diunoara

Pi ayalma ali Antini, pi ea shidzu diunaoara.

Sh-sta ca glar toradioara.


Mutrita laie shi serta anj si parea multu psefta

Ma sumarashi di anvirinari; -“Lai gavran di altoara”-

“Tsicara nu ai carantari,siyura nu hii ti arcari”

“Ti-amintash dit chisa s-pari, ama tsi numa-ts bagara

Tu cratlu di pisa Pluton, tsi numa laie-ts bagara?”

El apandasi:”Varnoara”.


Pi shcreta alj fu apandisea; ni hazi sh-ici nu s-uidisea

Ma chitrusii candu avdzai,un gavran s-dzaca zboara.

Nu s-ari avdzata ici iuva, bana di om sa shtea tsiva

Ca pulj, prici i altutsiva, s-intra tu uda ashetsi troara

pi ayalma ali Antini sa sheada ahantu troara

Shi s-aiba numa: “varnoara”.


Ma gavranlu ca limnusit, unu zbor aleapsi minduit

Tush canda tu atsel zbor cripari sh-suflit s-adunara.

Mash unu zbor vru ta sa spuna, vara peana ici nu mina;

Candu un zbor a-meu asuna:”Cats sots avui tuts s-chiara?

Ashe sh-el; va s-fuga cum nadiili veclj arada azbuirara”.

Gavranlu dzatsi – “Varnoara”.


Mi lahtarsi esta ciudie, zborlu cu mintiminie

Dzac: “vahi mash aistu zboru aleadzi di alti zboara;

Lu-anvitsa nicuchirlu cari avu var blastemu mari

Shi di-ahanta jali s-pari, vrura vahi sh-dolji cantara

Cantic tsi mash un iho avea, idyiul iho dolji cantara”:

“Varoara, lele, varnoara!”


Sumarashi di-ahanta jali sh-trapshu troara alta cali;

Dinintea ali ushi pi fotel yisli caplu nj-angrupara.

Minduiam s-acats tu pringa, puljiu lai ca vara striga

Caftam mintea su dishcljida gavranlu di altaoara

Tsi va s-dzaca shcretu, strambu, candu spuni esti zboara:

“Varoara, Cra! Varnoara”.


Gavranlu cu a lui mutrita pan tu suflit mi avea fripta

Iuva iuva nu-nj tacanea tsi vrea spuna tseali zboara?

Mut ashe anj bateam caplu tsi s-aiba tu minti draclu;

Sh-arihati nj-alas caplu, pi fotelu iu s-virsara-

Lunjinjli ali lambi -, iu caplu feata tsea ambara

Nu va lu ashteara, varnoara.


Airlu ljia s-alaxeashti na njiurizma lu minteashti

Catse candilili tu tser anghilii li liganara.

“Marate” -bagai io boatsi- “Dumidza mea tsa pitreatsi

Yitrii s-bei naca tsa treatsi caimolu ti Lenor ma troara”

“Bea su-agarsheshti Lenor, bea sa-ts fuga dorlu troara!”

Dzasi gavranlu – “Varnoara”.


“Semn arau”, “vombir” io grii – “Cubilji”- “gavran i-tsi s-hii”

“Dheavulu ica tufanea pi aistu meal ti arcara?”

“Tu aistu uda tsi suschira tsi shretu shi pondu s-deapira

Iu lahtarea-i-nicuchira; ti palacarsescu dza troara

S-afla Iudeea yitria? Dza mas u-aflu dza ma troara?”

Dzatsi gavranlu – “Varnoara”.


“Semn arau”, “vombir”-io grii- “Cubilji”- “gavran i-tsi s-hii”

“Pi tserlu tsi-i supra, pi Dumidzalu vrut; dza troara

Tu Paradis tsi-i naparti, su-stringu tu bratsa s-poati,

Feata steaua tsi-i aparti, tu tser samtsalj u-aflara

Di alji grescu tora Lenor; va u-stringu tu bratsa vloara!?”

Dzasi gavranlu – “Varnoara”.


“Tsel dit soni s-hiba zborlu”. “Fudz tu chisa tsa-i laolu”.

“Tufanea ca blastem s-ti duca, tsel cu un cicior s-ti chiara

S-nu-aramana peana shcreta di minciuna tauă psefta;

Singur vream ta s-hiu na eta”.”Fudz di aoa tu aista oara”.

“Ljiats dit cheptu-a-meu dintana, zverca ljiats tu-aista oara”.

Dzasi gavranlu -“Varnoara”.


Di-atumtsea lailu gavran sta, supra di ushi sh-tora sta

Niminat pi-ayalma ali Antini; I-si-aprindu troara

Oclji di demun tsi au turbata sh-aumbra lui arcata

Cadzu dit lamba virsata, pi chilimi damca s-moara

Suflitlu nj-iu lu-acatsara, damca shcreta va s-lu moara

Ti daima sh-ti varnoara!

Poezie Aromana

Njeaua al Dumidzău

Njeaua al Dumidzău

Pi unu cicior di veară

sh-pi budză di seară

dunjeaua azbura

că va da nă stea

prit cărări diparti

ea va s-lunjineadză

tendzăli asparti.

Minduiti arali

băgară di cali

s-nu veadă laolu

lunjina a Hristolu

su aputrusească

pira tsi-as adastă

tu casă armănească.

Ama canda fu

unu njelu aspăratu

tsi mi pitricu

tush tu Bethleemu

iu s-aminta EL.

Aide shi căndu va s-crească

oili va-lu pască

ta să s-fănătească

cu lunjina a lui;

sh-la capu va s-vedz

ună frăndză frămtă

dit lilicea sămtă !

Siyura va s-vedz

maghii mintimenj

tsi negu pi cărări

s-aspună la tuts;

nacă vidzu văr

nă steau di dor,

sh-taha tut spuneau

sh-taha tut dzătseau:

cari vidzu di tuts

unu cutar di sămts?

Nu băgat oară

cum nidzeats peagalea

pi aclo pi nafoară

la nă albă armănă

cu poala di lănă

toarsă tush dit lună;

ia ăntribats năpoi

nacă pi la voi

pi aco pit ubor

s-amintă ficior

cu frămtea di neauă

lunjină di steauă.

Tate, mărate

pitreatsi shi-un frate

pitreatsi shi-un căni

cu plăngu di la Tini

s-alagă ca sămtu

s-alatră ca vimtlu

s-alatră s-aravdă

cilimeanjii s-lu avdă.

Lăi njelu bagă minti

la a meu părinti

sa-lj spuni ca shicaie

s-nu-lj si pară laie,

că mi dispuljiară

sh-pi crutsi mi arcară;

s-li spunj dealihea

lă pătidzai tihea.

Toma Enache

Din “Norii” lui Aristofan, “Banii vorbesc”

“Secta femeilor”, spectacolul invitat la Teatrul Nottara, productie a Asociatiei Culturale de Teatru, Muzica si Film “Dracula”, a surprins poate multa lume mai putin deschisa la inovatie, prezenta la premiera de joi.
In spectacolul regizat de Toma Enache, conceput ca o aniversare a lui Sebastian Papaiani, vioara intai este, desigur, Ion Haiduc, in rolul taranului Strepsiade, care cauta o cale de inavutire. Pentru el si pentru fiul sau, Phidipide (Claudiu Bleont), un impatimit al curselor de cai. Maestrul Socrate (Sebastian Papaiani) il pune pe invatacel in fata Argumentului drept si a Argumentului nedrept (inchipuite pe scena de Teodora Calagiu si Liliana Pana), iar omul simplu este gata sa cedeze, sa isi vanda sufletul diavolului, sa accepte principiul lui Socrate, Aici nu exista Dumnezeu. Principiu pe care il rastoarna fiul, Phidipide, trecut prin incercarile “sectei”. In final, ratiunea triumfa. Mesajul piesei este, pana la urma, in sensul moralei crestine, cu 400 de ani inainte de Hristos. Citeste mai departe…

O noapte furtunoasa

In premiera la Washington cu “O noapte furtunoasa”

Şi a fost într-adevăr „O noapte furtunoasă”! Sala a fost în picioare la finalul reprezentaţiei actorilor de la Teatrul Naţional din Bucureşti! Aplauzele nu au contenit, iar prezenţa lui nenea Iancu a ridicat spiritele celor care au luat parte la premiera piesei celui mai renumit dramaturg roman, I.L. Caragiale, la Washington.
De origine aromân, regizorul Toma Enache păstrează tenta clasica a piesei, introducând doar câteva elemente moderne, atât cât să dea o şi mai mare valoare variantei sale. Reuşeşte să creeze un permanent dialog între actori şi spectatori, fără să diminueze din acţiunea piesei. Actorii poartă costume româneşti şi aromâneşti, uşor stilizate plastic, lucru demn de lăudat în teatrul actual, unde există de multe ori tendinţa de a moderniza pâna la punctul în care se pierde originalitatea piesei. Aici este de aplaudat regizorul, pentru că a reuşit să păstreze admosfera creată de Caragiale, dându-i exact atât cât trebuie izul de modernism. Spectacolul a fost jucat în limba română, în paralel făcându-se o proiecţie în limba engleză cu sumarul piesei.
Personajele iau viaţă sub interpretarea extraordinară a trupei actorilor de la Naţional: Claudiu Bleonţ (Rică Venturiano); Sorin Frâncu (Jupân Dumitrache); Maria Teslaru (Veta); Ioan Haiduc (Nae Ipingescu); Dana Pocea (Ziţa); Marcelo Cobzariu (Chiriac) şi Daniel Niţoi (Spriridon).
La cea de-a 105-a reprezentaţie in regia lui Toma Enache, piesa a putut fi jucată şi pe pamânt american prin bunavoinţa Societaţii Române de schimburi culturale din Charlotte, NC, prin bunăvoinţa doamnei Elena Caragiu şi ASTROM – Asociaţia Studenţilor şi Tinerilor Profesionişti Români din Washington DC, cu sprijinul Institutului Cultural Român şi al Ambasadei României la Washington.
Este greu de adăugat în plus faţa de faptul ca piesa, actorii, regizorul, au fost cu toţii Jos Palaria!

Mădălina Corina Diaconu

Sursa: Antena 3

Mincinosul

„Mincinosul” – de Carlo Goldoni – o comedie pe care severinenii au gustat-o din plin

Casa de Cultură din Drobeta Turnu Severin a găzduit, marţi seara, pe scena Palatului Cultural „Theodor Costescu”, de la ora 19.00, piesa „Mincinosul“, de Carlo Goldoni, în regia lui Toma Enache.

Din distribuţie au făcut parte artişti ai teatrelor bucu­reş­tene precum: Claudiu Bleonţ (Mincinosul), Valentin Uritescu (Pantalone), Liliana Pană (Rosaura), Mircea Cons­tantinescu (Arlecchino), Radu Zetu (Brighella), Teodora Colagiu (Beatrice), Mariana Liurcă (Colombina), Adrian Anghel (Ottavio) şi Ana Constantin (Cleonice). Sceno­grafia piesei a fost semnată de Raluca Mişaca.

Dăruire pentru public

Chiar dacă veneau de la un drum destul de lung, pentru că jucaseră pe scena teatrului din Cluj, actorii şi-au dat toată măsura valorii lor pe scena severineană, comedia „Minci­nosul”, de Carlo Goldoni, re­uşind să stârnească hohote de râs şi ropote de aplauze. Cu energia debordantă care îl caracterizează, îndrăgitul actor Claudiu Bleonţ a reuşit să descreţească frunţile severi­ne­nilor, având şi rolul principal. Desigur, o prezenţă foarte aş­teptată a fost cea a renumitului actor Valentin Uritescu, care la cei aproape 68 de ani se dăruieşte scenei şi publicului aşa cum a făcut-o întreaga sa viaţă.

O şansă pentru un spectacol

Alături de veterani ai scenei româneşti, regizorul Toma Enache a dat şansa şi celor mai tineri să înveţe tainele acestei minunate profesii, astfel încât cea mai tânără dintre pro­tagonişti, Teodora Calagiu nu are decât 23 de ani, fiind studentă în anul trei la Actorie, în Bucureşti. Pentru cei care nu au avut po­sibilitatea să-i vadă pe scenă pe aceşti actori, am surprins şi noi câteva impresii.

Claudiu Bleonţ

„Nu suntem ceea ce părem a fi, ne spune Shakespeare, iar într-un secol în care fizica cuantică spune că totul e în mişcare şi în permanentă schimbare, e greu şi periculos să definim că ăsta e adevărul, că ăsta sunt eu, iar joaca pe care o propune regizorul Toma Enache, după textul lui Carlo Goldoni, mi se pare frumoasă din simplul motiv că face o deschidere şi o ofertă publicului, de a medita zâmbind şi detaşat asupra acestui subiect, nu numai legat de povestea amoroasă, ci şi despre minciună, despre relativitate, despre ceea ce într-un fel, literatura dramatică italiană a dezvoltat şi mai frumos peste alte câteva sute de ani prin Pirandello, care are un titlu al unei piese – «Aşa este, dacă vi se pare» …. Cred că primul lucru pe care-l face un om, ca exerciţiu la teatru, este să-şi păstreze atenţia trează într-un mediu de oameni vii – sala, şi în acelaşi timp un mediu de oameni vii – scena, care de acolo spun ceva, care în acelaşi timp este relativ şi schimbător în permanenţă. Şi undeva se produce o frumoasă şi relativă detaşare. (…) Şi pentru că toată lumea vorbeşte acum de criză, eu aş spune că în teatru este vorba întotdeauna de o criză, fiecare spectacol e o criză, fiecare întâlnire cu un public e o criză, un anumit freamăt în legătură cu modul în care se va produce această întâlnire. În această întâlnire există întotdeauna două direcţii, a publicului către noi şi a noastră către public – primim ceva de la publicul respectiv, ceva care ne face să jucăm, să ne simţim în seara respectivă într-un anumit fel. Doar asta aş numi eu criză, însă din moment ce există aer, soare, noapte, zi, din moment ce avem capacitatea de a iubi, faptul că suntem în trecere prin această viaţă, restul apare doar un zâmbet de bucurie şi de plăcere.

Valentin Uritescu

„Noi am fost cooptaţi de un impresar foarte valoros şi iată că s-a încropit un spectacol aproape cu o tentă particulară. Spectacolul este interesant pentru că se consumă între cele două tuşe: a unor oameni care tratează serios problemele vieţii şi a celorlalţi, care duc o existenţă plină de erotism la un moment dat, ceea ce place publicului, dar nu ajunge niciodată la vulgaritate …. Îmi pare bine că am venit la Drobeta-Turnu-Severin, este un oraş vechi, cu tradiţie, publicul este obişnuit cu piese valoroase, iar sala teatrului este extraordinară. Spectacolul acesta parcurge o serie de momente foarte interesante şi merită să fie vizionat (…) Cum se vede publicul de pe scenă? Îmi aduc aminte că acum vreo 45-50 de ani îl percepeam ca pe un balaur cu 1000 de ochi, apoi publicul îţi devine prieten şi în cele din urmă te adoră, eu pot acum să spun asta. Şi nu este vorba neapărat de sala de spectacole, e vorba de emisiuni, seriale de televiziune etc. Oamenii sunt dornici de sinceritate şi actorii care reuşesc să treacă rampa asta şi să ajungă în sufletul lor sunt iubiţi şi preţuiţi. Noi vedem uneori publicul, ca pe acela care uneori stă să vadă cum ne dăm noi nădragii jos, tocmai pentru a învăţa ce se întâmplă în anumite situaţii… În cazul meu, eu cred că oamenii mă preţuiesc proba­bil pentru simplitatea, pentru since­ritatea mea în jocul de scenă, pentru că în viaţa particulară omul mai şi minte. Şi pe scenă mai minţim, dar eu m-am simţit întotdeauna preţuit de oamenii care m-au văzut în spectacole. Le mulţumesc tuturor din tot sufletul meu, inclusiv publicului severinean, un public frumos şi curat şi care are tendinţa de a deveni modern şi de a se lărgi”.

Toma Enache – regizor

„Am reuşit, cred, ca împreună să creem o atmosferă adevărată de spectacol, şi asta se vede din modul cum reacţionează actorii între ei. Ne-am bucurat de succes aici şi de o întâlnire foarte emoţionantă cu publicul din Drobeta-Turnu-Severin cu piesa «O noapte furtunoasă» , în care Claudiu Bleonţ a jucat rolul lui Rică, şi revenim cu «Mincinosul», când a sosit momentul să ne dăm jos o parte din măştile pe care suntem obligaţi să le purtăm uneori, şi să fim faţă-n faţă, cel puţin pe scenă. De obicei, cu toţii purtăm o mască, tuturor ne vine greu să o dăm la o parte, suntem rude mai mult sau mai puţin cu Mincinosul, dar sigur că omul este o fiinţă de paradă, aşa cum spunea Sartre – de paradă la serviciu, de paradă acasă, de paradă la cumpărături. Dar, totuşi, această fiinţă de paradă care este omul, trebuie iubită şi acceptată aşa cum este pentru că, de cele mai multe ori, poartă o mască fără să vrea…De multe ori, minciuna te ajută să vezi adevărul. Dă-i omului o mască şi îi va fi mult mai uşor să spună adevărul, spunea Oscar Wilde, şi aşa este, pentru că în spatele măştii omul are curajul să spună lucrurilor pe nume. Iată că pe scenă lucrurile se spun cu mult curaj, iar actorii au acest curaj de a spune adevărul şi cu mască şi fără mască. E o bucurie să lucrezi cu actorii mari, în general. Cu cât sunt mai mari, cu cât sunt mai orgolioşi, cu atât energiile converg în timpul spectacolului, iar din aceste energii care se ciocnesc în scenă, din aceste orgolii ale actorului, regizorului, scenografului, chiar şi ale impresarului, se nasc toate aceste energii care interacţionează atât de frumos în scenă.

Teodora Calagiu – studentă anul III Actorie

„Este o etapă neaşteptată şi foarte frumoasă din viaţa mea să închei în acest mod o facultate de profil, mai ales că joc alături de nume mari ale scenei teatrale româneşti. Eu cred că, în meseria asta, pe lângă talent şi foarte multă muncă trebuie să ai şi foarte mult noroc, dacă nu te iubeşte cineva acolo, sus, nu cred că reuşeşti. M-am gândit să fac această facultate, din perioada liceului, când nu ratam niciun spectacol de teatru, şi mi-am dat seama într-o zi, când din scaunul spectatorului pierdeam firul poveştii doar gândindu-mă ce aş fi putut face şi eu pe scenă dacă aş fi fost în pielea actorilor. Atunci mi-am dat seama că am o problemă, şi că trebuie rezolvată, şi iată că astăzi pot spune că am rezolvat-o cu bine. Sper ca şi de acum înainte să fiu la fel de norocoasă în această carieră frumoasă care mă aşteaptă”.

Alexandra Dediu

Sursa: Informatia de Severin

Mincinosul

Minciună şi „seducţie“, pe scena Casei de Cultură

Mari actori ai teatrelor bucureştene precum Claudiu Bleonţ, Liliana Pană, Valentin Uritescu, Mircea Constantinescu, Teodora Calagiu, Bogdan Uritescu, Axel Moustache, Răzvan Oprea şi Adrian Anghel, au poposit, marţi seară, pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor, pentru a da viaţă personajelor lui Carlo Goldoni din comedia „Mincinosul“. Prezenţa lui Claudiu Bleonţ în sala de spectacole a Casei de Cultură este, de fiecare dată, un eveniment. Aşa cum şi-a obişnuit publicul fidel, şi de această dată, actorul Claudiu Bleonţ, cu verva sa ieşită din comun, a captat atenţia chiar din mijlocul spectatorilor. Sala a fost o prelungire naturală a scenei, actorii făcîndu-şi „natural“ şi artistic intrarea chiar pe uşa pe care, cu cîteva minute înainte, intraseră spectatorii. „Mincinosul“, de Carlo Goldoni, în regia lui Toma Enache, este o piesă care îl are în prim-plan pe Mincinos, dar, totodată, este o piesă care tratează în plan secundar „arta seducţiei“. Ipocrit, dar seducător, Mincinosul lui Goldoni, interpretat de electrizantul Claudiu Bleonţ, reuşeşte să sucească minţile reprezentantelor sexului frumos – Rosaura şi Beatrice -, totodată să-şi deruteze adversarii, folosindu-se de atuurile lor materiale şi de „florile de spirit“. Mincinosul dă şi lecţii de viaţă, ceea ce îl face pe slujitorul său, interpretat de Axel Moustache, să declare: „Cine stă cu lupii învaţă să urle“ .

Pe aceeaşi scenă au evoluat, pentru prima dată împreună, Valentin Uritescu (Pantalone), alături de fiul său, Bogdan Uritescu (Florindo). „A fost destul de dificil, că nu am jucat niciodată împreună, în sensul că eu, ăl mai bătrîn şi care cred că am experienţă, l-am bătut la cap tot timpul. Şi asta nu-i place nimănui, dar pînă la urmă, ne-am înţeles“, a mărturisit, după spectacol, Valentin Uritescu, despre prestaţia pe care a avut-o pe scenă, alături de fiul său. De asemenea, Valentin Uritescu a mai spus că, deşi „bucşit“ de o răceală, s-a simţit extraordinar la Constanţa, aşa cum se simte întotdeauna.

La reprezentaţia care a avut loc marţi seară, la Casa de Cultură din Constanţa, a fost prezent şi regizorul Toma Enache. „La Constanţa mă simt, de fiecare dată, extraordinar şi întotdeauna revin cu drag. Publicul de acasă este cel mai bun“, a spus Toma Enache, referitor la reacţia pe care a simţit-o din rîndul spectatorilor. Regizorul constănţean a mărturisit că prin acest spectacol a intenţionat să aducă pe scenă un mincinos care ne poate ajuta să dăm la o parte masca pe care o purtăm în fiecare zi. „Fiecare dintre noi purtăm o mască peste tot unde ne ducem şi pe scenă avem curajul să dăm la o parte aceste măşti ale ipocriziei şi să arătăm partea frumoasă din noi, dar şi partea urîtă. Fiecare dintre noi are şi o parte urîtă şi o parte frumoasă. Nu dorim să dezvăluim partea urîtă şi întotdeauna vrem să scoatem în faţă ceea ce este frumos. Dar omul este obligat să poarte această mască şi nu are curajul să o dea la o parte. Dar, într-un spectacol de teatru, măştile sînt date la o parte şi vedem omul cu bune şi cu rele în faţa noastră“, a spus regizorul Toma Enache. „Mincinosul“ a mai fost prezentat şi la Craiova, turneul continuînd în oraşe precum Ploieşti, Cluj şi Timişoara.

Sursa: Telegraf

Mincinosul

Mincinosul”, dandy italian cu dragoste pentru fiecare

Casa de Cultură Constanţa a găzduit, marţi seară, spectacolul „Mincinosul”, de Carlo Goldoni, în regia lui Toma Enache.

Spectacolul l-a avut în centru pe dandy-ul italian interpretat de Claudiu Bleonţ, care, păcălindu-i pe toţi că este un burlac dornic să pună capăt libertăţii, îşi urmăreşte obiectivele libidinale fără scrupule, fiind prins, în cele din urmă. Pornind de la motoul: „Dacă recunoşti că trebuie să minţi, poate afli adevărul”, marele mincinos foloseşte tertipuri pe alocuri sofisticate pentru a-i da dreptate, în cele din urmă, lui Einstein: „Ce secol trist, mai degrabă spargi un atom decât o prejudecată”, afirmă acesta.

Publicul i-a putut vedea pe scenă pe Uritescu – tatăl şi fiul (Valentin şi Bogdan), jucând în rolurile lui Panta-lone, respectiv Florindo: „A fost destul de dificil să joc alături de fiul meu, în sensul că eu, ăl mai bătrân şi care cred că am experienţă, l-am bătut la cap tot timpul. Şi asta nu-i place, nu-i place nimănui. Dar până la urmă ne-am în-ţeles”, a spus, după spectacol, actorul Valentin Uritescu.

Din distribuţie au făcut parte: Claudiu Bleonţ, Valentin Uritescu, Bogdan Uritescu, Liliana Pană, Mircea Constantinescu, Teodora Colagiu, Mariana Liurcă, Adrian Anghel, Ana Constantin şi Răzvan Oprea.

De asemenea, l-am putut vedea evoluând şi pe Axel Moustache, câştigătorul premiului „Generaţia Aşteptată” la Gala Tânărului Actor Hop de la Mangalia din 2007.

Ilustraţia muzicală a fost semnată de George Marcu şi scenografia de Raluca Mişaca.

Sursa: Cuget Liber

Mincinosul

“Mincinosul” – flori de spirit, ras si filosofie

Piesa “Mincinosul”, in regia lui Toma Enache, cu Claudiu Bleont in rolul principal, a avut premiera din Bucuresti pe 13 aprilie, la Teatrul Nottara. Dupa succesul repurtat in alte orase ale tarii, si in capitala lucrurile au stat la fel cu “Mincinosul”, spectacolul jucandu-se cu casa inchisa.

Judecand dupa animatia pozitiva din sala, cei prezenti nu au fost dezamagiti de piesa si nici de prestatia actorilor, dimpotriva. Nici n-ai cum sa nu ramai pe ganduri cand auzi reflectiile despre viata ale personajului principal sau sa nu razi din toata inima de felul in care isi povesteste peripetiile, gesticuleaza sau isi prezinta… “papagalul”.

Comedia lui Goldoni il urmareste pe venetianul Lelio (Claudiu Bleont) care se intoarce acasa dupa multi ani si nici nu ajunge bine, ca imediat pune ochii pe doua tinere fermecatoare si naive, carora nu ezita sa le suceasca mintile, omitand sa le spuna de care dintre ele ar fi indragostit. Cele doua, Rosaura (Liliana Pana) si Beatrice (Teodora Calagiu), sunt fiicele doctorului Balanzone (Sebastian Papaiani) si, ca doua domnisoare serioase, vor sa se marite cat mai bine. Ametite de posibilitatea ca “marchizul napoletan” (asa cum se prezentase Lelio) se o ia in casatorie pe una dintre ele, cele doua nici nu-i observa pe Florindo (Bogdan Uritescu) si Ottavio (Adrian Anghel), doi tineri venetieni indragostiti de ele pana peste cap, care fac tot posibilul ca fetele sa ii remarce. Numai ca de stradaniile anonime ale celor doi profita Lelio, care insira o minciuna dupa alta, determinandu-le pe tinere sa creada ca el este cel care face tot felul de gesturi frumoase pentru ele. De altfel, el nu se da in laturi de a spune minciuni nici tatalui si nici amicilor in fata carora se lauda cu aventurile lui (mai mult inchipuite decat reale), creand, astfel, tot felul de situatii dramatice.

Lucrurile se complica si mai tare cand doctorul stabileste cu prietenul sau Pantalone (Valentin Uritescu), nimeni altul decat tatal lui Lelio, casatoria Rosaurei cu acesta din urma. Nici Lelio si nici Rosaura nu vor sa auda de astfel de aranjamente, crezand ca e vorba de persoane pe care nu le cunosc, pana cand se intalnesc oficial. Numai ca mai este o problema: Lelio este casatorit la Roma, iar sotia lui Cleonice a sosit in Venetia pentru a-si recupera sotul! Dupa ce apele se limpezesc, Florindo o ia de sotie pe Rosaura si Ottavio pe Beatrice, iar mincinosul Lelio se intoarce la Cleonice.

Claudiu Bleont este un Lelio plin de carisma si de umor, un personaj care nu face deosebirea dintre bine si rau si pentru care ocolirea adevarului este la fel de naturala precum respiratia. El nu spune minciuni, ci “flori de spirit”, cu ajutorul carora iese basma curata din anumite situatii, dar o si incurca rau de tot in altele. Cu toate acestea, tocmai florile lui de spirit sunt cele care scot la iveala adevarul (iubirea pe care unii nu indrazneau sa o dea pe fata) si care fac ca lucrurile sa se termine bine pentru toata lumea.

Personal, n-as spune despre “Mincinosul” ca este o piesa care te tine in priza tot timpul, deoarece are si unele momente in care te poti deconecta putin de la actiune, dar cred ca tocmai aceste cateva momente de acalmie dau scenelor puternice o si mai mare forta de atractie. In orice caz, experienta si farmecul maestrilor Valentin Uritescu si Sebastian Papaiani, care sunt incredibil de naturali si improvizeaza cu usurinta, impletita cu entuziasmul tineresc al Teodorei Calagiu sau al lui Adrian Anghel si cu explozia de talent care este Claudiu Bleont fac din “Mincinosul” un spectacol plin de viata, amuzant, uneori filosofic si mai mereu senzual, un spectacol pe care nu-l poti accepta.

Sursa: http://www.4arte.ro

O noapte furtunoasa

Seara de teatru la Washington DC – “O noapte furtunoasa” de I.L. Caragiale

Sambata, 15 mai 2010, in prezenta domnului Ambasador Adrian Vierita, sala se spectacole a Bell Multicultural High School din Washington DC, a gazduit un eveniment romanesc de exceptie, celebra piesa a lui I.L. Caragiale, “O noapte furtunoasa”, fiind prezentata publicului intr-o viziune moderna, apartinand regizorului Toma Enache.

Citeşte mai mult…

O noapte furtunoasa

O NOAPTE FURTUNOASĂ

O noapte furtunoasa in USA

O noapte furtunoasa

O noapte furtunoasă
de I.L. Caragiale

ÎN REGIA LUI

Toma Enache


DISTRIBUŢIA

Rica Venturiano ………………………………… Claudiu Bleonţ

Jupân Dumitrache ………………………………….. Sorin Frâncu

Veta …………………………………………………… Maria Teslaru

Nae Ipingescu ………………………………………… Ioan Haiduc

Ziţa ………………………………………………………… Dana Pocea

Chiriac ………………………………………….. Marcelo Cobzariu

Spiridon ………………………………………………….. Vasile Niţoi

Acest spectacol face parte din seria de manisfestări culturale dedicate aniversării a 130 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice dintre România şi Statele Unite ale Americii.

Spectacolul din Washington, DC a fost organizat de către doamna Elena Caragiu şi Societatea română de schimburi culturale din Charlotte, Carolina de Nord în parteneriat cu ASTROM- Asociaţia Studenţilor şi Tinerilor profesionişti Români, cu sprijinul Institutului Cultural Român şi al Ambasadei României la Washington, DC.

O noapte furtunoasă

în viziunea lui Toma Enache

În interpretarea de astăzi a binecunoscutei piese, O noapte furtunoasă, regizorul Toma Enache ni-l prezintă pe Caragiale într-o variantă modernă, contemporană păstrându-i în acelaşi timp însă izul specific balcanic. Fiind aromân de origine, regizorul propune publicului din această seară un spectacol în care acţiunea se desfăşoară într-o familie de machedoni. Potrivit afirmaţiilor lui Claudiu Bleonţ, Toma Enache a ales această variantă regizorală, deoarece a ţinut cont şi de faptul că însuşi Caragiale a fost, după spusele multora, aromân. Regizorul reuşeşte performanţa de a-l aduce pe marele dramaturg român în zona teatrului modern şi rafinat, în care, din cauza limitării de viziune a majorităţii celor care i-au pus în scenă piesele, acesta s-a aflat foarte rar.

Spectacolul se doreşte în acelaşi timp să fie şi unul interactiv creându-se astfel premizele unui permanent dialog între actori şi spectatori. Varianta aromână a capodoperei lui Caragiale abundă în soluţii regizorale inedite, născute dintr-o imaginaţie exuberantă. Soluţiile alese se înşiruie coerent, într-o cadenţă plină de vervă şi dezinvoltură, care te face să uiţi cum trece timpul.

Piesa în această interpretare a ajuns la cea de-a 104 de reprezentaţie şi a fost jucată nu numai pe scenele din România dar şi în Spania, Germania, Macedonia şi Ungaria. Înainte de sosirea la Washington, DC spectacolul şi-a făcut debutul şi pe continental American cu o primă reprezentaţie în Charlotte, Carolina de Nord.

Subiectul piesei

O noapte furtunoasă nu se referă atât la îngâmfarea negustorilor parveniţi de tipul lui jupân Dumitrache Titircă Inimă-Rea, chiristigiu şi căpitan în garda civică, la rigiditatea reprezentanţilor forţei publice de partea celor tari, de felul ipistatului Nae Ipingescu, şi la arivismul amploiaţilor de factura studentului gazetar Rică Venturiano, cât la „onoarea de familist“ a jupânului, compromisă, la lipsa de „rezon“ a ipistatului prea încrezător şi grăbit să facă uz de autoritate în favoarea amicului său, în fine la limbajul semi-cult al ziariştilor, adepţi ai unor sloganuri sublime pe care le pronunţă după ureche, aplicându-le dacă s-ar ivi ocazia, pe dos. Din fraza lui Venturiano: „Nimeni nu trebuie a mânca de la datoriile ce ne impun sfânta Constituţiune… mai ales cei din masa poporului“, cei doi înţeleg prin sufragiu pe omul de sufragerie, deduc că Rică „bate în ciocoi, unde mănâncă sudoarea poporului suveran“. Într-adevăr, Rică pretinde că n-are altă politică decât „suveranitatea poporului“, pentru că „box populis, box dei“, dar deviza lui civică sună: „Ori toţi să muriţi, ori toţi să scăpăm!“ Piesa, o farsă, se bazează pe un qui pro quo. Jupân Dumitrache ia drept inamic al onoarei sale pe Rică, în vreme ce soţia îl trădează cu Chiriac, calfa, omul de încredere, iar Rică, aventurierul hilar, o „asaltează” de fapt pe cumnata chiristigiului.

În fond, ce îşi dorea Caragiale să vadă în munca cu actorii: crearea unei expresivităţi fireşti în jocul scenic prin simplificarea lui. Îi plăcea mai mult „cum” se joacă decât „ce” se joacă. Într-adevăr, s-a spus că în opera lui Caragiale nu regizorii reinventează lucruri noi ci că opera lui îşi dezvăluie mereu noutatea faţă de contemporani. Aşa mi s-a arătat „noaptea furtunoasă” în straie aromâneşti, fluierându-şi oful şi cu „sarica balcanică” răsturnată în zilele noastre.

Cred că în acest spectacol se topesc în mod plăcut energiile caragialeşti cu cele ale regizorului, ale actorului, ale scenografului, însă bucuria împărtăşirii acestor energii revine, desigur, numai actorilor. Şi poţi să le spui din toată inima un „bravos absolut.”

Le mulţumesc actorilor şi colaboratorilor care au trudit la zămislirea acestui spectacol, a acestui copil, pe care mi-aş îngădui să-l botez Don Quijote, cu speranţa că va fi la fel de răzbătător şi iubit de public ca şi personajul lui Cervantes. Pentru asta nu trebuie decât să lupte cu indiferenţa ce ne înconjoară.

Închei optimist, cu urarea lui Nenea Iancu:

„Să fiţi veseli şi sănătoşi!” | „S-hiţ hârioşi şi sănătoşi!”

Toma Enache
Toma Enache

O noapte furtunoasa

Turneu SUA

Dupa 100 de reprezentatii spectacolul: ” O NOAPTE FURTUNOASA” de I.L. Caragiale

ESTE INVITAT IN TURNEU IN SUA

WASHINTON D.C. 15 MAI 2010 la ora 18.00 Bell Auditorium

CHARLOTTE N.C. 11 MAI 2010 la ora 19.00 Halton Theatre (Elizabeth Street)

Auditie cu public cu spectacolul radiofonic : TOMA CARAGIU – PANTOMIMA CUVANTULUI la WASHINTON Si CHARLOTTE pe 9 Mai si respectiv 14 mai

Turneul este organizat cu ocazia a 130 de ani de relatii diplomatice romano-americane de catre Societatea de Schimburi Culturale Romano-Americane Charlotte NC, cu sprijinul:

Ambasada Romaniei la Washinton D.C.

Institutul Cultural Roman Bucuresti

O noapte furtunoasa

La „Zilele Culturii Aromâne“

„Unâ noapti furtunoasâ“, „o frumoasă zburătăceală caragielească…“

Cum să vorbeşti despre aromâni şi să nu îl aduci în discuţie şi pe „nenea Iancu“? În cadrul celei de-a treia ediţii a „Zilelor Culturii Aromâne“, organizatorii au adus pe scena Teatrului Fantasio, o distribuţie de zile mari a naţionalului bucureştean într-un spectacol de excepţie – „O noapte furtunoasă“ sau „Unâ noapti furtunoasâ“ di Ion Luca Caragiale. Regizorul spectacolului, şi el un aromân, Toma Enache. Şi nici interpretarea nu putea sfida sărbătoarea celor trei zile de pledoarie pentru păstrarea şi promovarea tradiţiilor aromâne. Ziţa şi Spiridon, în interpretarea unor veritabili aromâni – Dana Pocea şi însuşi regizorul spectacolului Toma Enache, şi-au interpretat rolurile în aromână, pentru un public în exclusivitate aromân. Costumele, de asemenea, tradiţionale armâneşti.

„Acest spectacol este rodul unor întâmplări fericite şi Nenea Iancu ştie de ce!“, îşi prefaţează tânărul şi talentatul regizor spectacolul. „Este o bucurie să mă reîntorc la Constanţa, cu atât mai mult cu cât publicul din seara aceasta va fi numai armânesc, venit la «Zilele Culturii Aromâne» şi pentru care, special numai în această seară, voi juca Spiridon în armâneşte“, ne-a declarat înainte de spectacol regizorul Toma Enache. De ce totuşi un spectacol în care se vorbeşte în aromână? „Având în vedere că Nenea Iancu avea origini armâneşti, că eu sunt aromân şi că aromânii şi-ar dori să vadă aşa ceva dar şi că acum 100 de ani se jucau în şcolile româneşti din Balcani spectacole în aromână, cred că e ceva frumos… Suntem la al 30-lea spectacol. L-am mai jucat la Cluj, Iaşi, Timişoara, Sibiu şi deşi spre exemplu la Timişoara erau în sală doar doi aromâni, spectacolul a fost primit cu acelaşi entuziasm“.

„O propunere care îmbogăţeşte prin muzicalitate şi teatralitate tradiţia «nopţilor furtunoase»“, apreciază interpretul rolului Rică Venturiano, nimeni altul decât Claudiu Bleonţ. „A fost un demers pe care ni l-a prezentat la început Toma şi care ne-a cucerit pe toţi. Costumele, ideea, faptul că e acest joc între română – aromână, într-un fel se respectă ceva din adevărul de ADN al lui Caragiale şi partea cea mai frumoasă este lucrul în echipa aceasta de actori şi sub îndrumarea lui Toma. Un spectacol foarte liber, deschis, al momentului acestuia. Dintre cele 30 de spectacole doar unul s-a jucat în Bucureşti, în rest… este o frumoasă zburătăceală caragielească amoroasă de intrigă, mergând prin ţară“, ne-a declarat Claudiu Bleonţ cu câteva minute înainte a se ridica cortina.

Alexandru Georgescu, în rolul lui Jupân Dumitrache, Eugen Cristea, interpretul rolului Nae Ipingescu, Marcelor Cobzariu, Chiriac şi Maria Teslaru, în rolul Vetei au construit într-un stil cu totul original lumea extroardinară a lui Nenea Iancu. Una cu totul specială, de această dată. Armânească.

Adina BOCAI

O noapte furtunoasa

O noapte furtunoasã – Buzau

În piesã a jucat şi un bãiat de 17 ani

Luni seara, la Teatrul „George Ciprian”, a avut loc spectacolul „O noapte furtunoasã” de Ion Luca Caragiale, în regia lui Toma Enache, din distribuþie fãcînd parte Claudiu Bleonţ, Eugen Cristea, Maria Teslaru, Sorin Francu. În ciuda faptului cã pretul unui bilet a fost de 50 lei, sala a fost neîncãpãtoare. Regizorul acestui spectacol ne-a povestit cîte ceva despre spectacol.

O pãrere avizatã

Regizorul acestui spectacol, Toma Enache a declarat cã acest spectacol este rodul unor întîmplãri fericite. „Totul a început într-o noapte mai specialã, cînd m-am întîlnit cu mai multi actori de la Teatrul Naþional si le-am spus cã vreau sã pun în scenã o piesã de Ion Luca Caragiale în românã şi aromânã. Acest spectacol a ajuns la 80 de reprezentaţii. Am fost în turneu în Spania, Germania, Macedonia. Cred din toată inima cã spectacolul va avea în continuare un destin, o soartã cît mai fericitã. Aş mai adãuga la aceastã piesã entuziasmul studentesc pe care îl au actorii la fiecare reprezentaţie. Cred că, în acest spectacol se topesc în mod plãcut energiile caragialeşti cu cele ale regizorului, ale actoruilui, ale scenografului, însã bucuria împãrtãşirii acestor energii revine, desigur, numai actorilor. Le multumesc actorilor şi colaboratorilor care au trudit la zãmilsirea acestui spectacol, a acestui copil, pe care mi-aş îngãdui sã-l botez Don Quijote, cu speranta cã va fi la fel de iubit de public ca şi personajul lui Cervantes. Închei vesel şi optimist, cu urarea lui Nenea Iancu: „Sã fiti veseli şi sãnãtoşi!”, ne-a declarat regizorul.

În ciuda preþului unui bilet, publicul a luat cu asalt sala teatrului

Eugen Cristea a mãrturisit cã a mai jucat în „O noapte furtunoasã”, la început de carierã, rolul lui Spiridon, la Teatrul din Timisoara, si acum- un arc peste timp joacã Ipingescu. „Este o provocare pentru mine!”, a declarat acesta. Maria Teslaru care o interpreteazã pe Veta ne-a spus cã este o mare bucurie pentru ea sã joace şi în limba maternã a lui Caragiale. „Mi-am dorit foarte mult sã joc Caragiale. Au trecut 25 de ani de cînd aştept acest lucru.” Persoana care-l interpreteazã pe Spiridon este un bãiat în vîrstã de 17 ani, Daniel Niţoi, care a declarat cã „este o şansã sã joc alături de aceşti mari actori, care mi-au dat speranţa că voi pãşi pe urmele lor”. Publicul a fost foarte mulţumit de spectacol. Deşi preţul unui bilet a fost de 50 lei, sala teatrului a fost plinã. Elena Matei, una dintre spectactoare ne-a declarat cã „spectacolul a fost extraordinar. Nu am cuvinte. Avem nişte actori foarte buni. A meritat preţul biletului, pentru cã mai rar se întîmplã sã se joace asemenea piese de teatru în Buzãu.”

Viorica CRAIU- ziarul “Şansa buzoianã”

O noapte furtunoasa

Nota zece publicului birladean

Vineri seara, sala Teatrului „V.I.Popa“ a fost gazda unui spectacol de marca, „O noapte furtunoasa“ de I.L.Caragiale, in regia lui Toma Enache si scenografia Ninei Brumusila, avind o distributie de exceptie: Claudiu Bleont, Maria Teslariu, Alexandru Georgescu, Eugen Cristea, Marcelo Cobzaru, Dana Pocea si un adolescent de 17 ani, Daniel Nitoi. Reprezentatia pe care trupa bucuresteana a sustinut-o pe scena „templului“ Thaliei din Birlad, face parte dintr-un turneu moldav pe care au dorit sa-l inceapa din „orasul rulmentilor“.
Cu 10 minute pina sa inceapa spectacolul, sala teatrului era deja plina. Un iz oriental ne gidila narile inca de la intrare. Pe scena ardeau betisoare parfumate. Ca de nicaieri, au aparut pe scena Claudiu Bleont si Toma Enache, regizorul spectacolului. In linistea asteptarii a batut primul gong. „Sunetul gongului este la fel de frumos ca si sala pe care o aveti“, ne spune Bleont. Atmosfera devine degajata si… spectacolul incepe. Originea scriitorului si a regizorului (aromana) a fost sursa de inspiratie pentru costume, decor, precum si pentru adaptarea textului. Interactivitatea spectacolului a intarit relatia spectator-actor, creind admiratie de ambele parti. Aplauze, risete si iar aplauze!
Finalul a venit pe neasteptate. „S-a terminat deja?“, intreaba cineva in spatele meu. Raspunsul i-a fost dat de avalansa de aplauze.
M-am grabit spre cabinele actorilor cu speranta ca le pot fura citeva cuvinte, dar n-a fost chip. La cabinele lor se ingramadeau admiratorii care doreau sa-i felicite. Claudiu Bleont a fost nevoit sa plece imediat. Si-a cerut scuze ca timpul nu-i permite sa adreseze citeva cuvinte unui „public atit de frumos“. Mi-am continuat fuga sperind sa-i prind pe ceilati actori, dar bunul simt m-a oprit. Oboseala de pe fetele lor imi spunea ca le-as cere prea mult. Totusi, am avut privilegiul sa asist la o discutie prietenesca cu ceilalti mari actori ai Nationalului bucurestean. Alexandru Georgescu, Eugen Cristea, Marcelo Cobzariu si Toma Enache au tinut sa spuna pe rind ca Birladul are o sala de teatru foarte frumoasa, bine dotata si un public foarte primitor si deschis.
„In Birlad am gasit cel mai primitor public pe care l-am cunoscut in ultimii ani“, ne-a declarat Eugen Cristea, intarind spusele celorlalti.
Toma Enache, regizorul spectacolului, ne-a marturisit la rindul sau: „Aveti o sala de spectacol minunata si dotari tehnice foarte bune, asta m-a ajutat sa obtin efecte deosebite in spectacol. Aceasta piesa am ridicat-o in zece repetitii, in pauzele actorilor. Am dorit sa joace din placere la spectacolele regizate de mine si ma bucur ca am reusit. Sint alaturi de actori la fiecare reprezentatie, indiferent unde se joaca, venind cu elemente noi, care sa adauge un plus de savoare si prospetime“.
Finalmente, decorurile au fost incarcate. Ne luam la revedere de la noii nostri prieteni, raminind cu zimbetul pe buze si satisfactia unei seri reusite.

O noapte furtunoasa

O seara de neuitat cu “O noapte furtunoasa”

Interpretarea de exceptie a actorilor, secondata de participarea publicului, a dat savoarea piesei clasice, semnate de cel mai mare dramaturg al romanilor

Spectatorii care au ales ieri seara sa se destina in sala de spectacole a Casei de Cultura a Sindicatelor au avut numai de castigat. “O noapte furtunoasa” de Ion Luca Caragiale, in regia inedita a constanteanului Toma Enache, s-a jucat cu o distributie de exceptie.

“O noapte furtunoasa”, un text clasic, insa cat se poate de actual. Constantenii au avut ocazia sa asiste la un spectacol inedit prin maniera de abordare a textului clasic. Piesa lui Ion Luca Caragiale a fost adaptat la societatea actuala, condimentat cu replici in engleza si completat cu ritmuri moderne. “Tinem la Caragiale si la textul lui. De aceea vrem sa se inteleaga tot ceea a vrut sa spuna autorul. Aceste adaugiri tin de continutul lui Caragiale. Este o incercare peste limite. Am incercat atat cat s-a permis”, a precizat regizorul Toma Enache, prezent la spectacol. De altfel, acesta a continuat pe parcursul reprezentatiei sa dea indicatii de regie actorilor din scena. Barierele dintre scena si public au fost rupte intr-o atmosfera de buna dispozitie si de participare unanima la actul artistic. Sala de spectacole a fost, de cele mai multe ori, un spatiu de desfasurare a activitatii scenice, o prelungire a spatiului traditional – scena. Improvizatia a constituit cheia succesului spectacolului. Inovatia s-a rasfrant si asupra publicului. Acesta nu a mai avut rolul clasic de a sta confortabil in fotolii si de a fi atent la prestatia actorilor. Spectatorii au fost transformati in participanti la actiunea “Noptii furtunoase”. Spontaneitatea copiilor a fost pe placul actorilor. Prin replicile lor istete si prin prezenta propriu-zisa pe scena, acestia au reusit sa-i “ajute” pe actori. “Cum s-a jucat in aceasta seara nu s-a mai jucat niciodata. Publicul este atat de deschis accepte improvizatia. Cateodata aceasta reprezinta o chestie dificila pentru ca nu stii pana unde sa mergi, insa publicul iti spune. Copiii au fost extraordinari”, a afirmat Claudiu Bleont, cel care l-a interpretat pe Rica Venturaino. Acesta a avut nevoie de ajutorul micilor spectatori pentru a povesti publicului peripetiile prin care a trecut dupa ce a sarit pe fereastra coanei Vetei (Maria Teslaru). “Se spune ca omul din nastere are aceasta dorinta de a juca, de a fi teatral. Din totdeauna publicul si-a dorit sa ia parte la spectacole. Am incercat si, acolo unde se putea, am reusit sa comunicam mai bine. Este ca la discoteca, unde unii stau in centru, iar altii pe margine, insa nu pentru ca nu si-ar dori sa danseze. Poate nu au parteneri, stau si bat ritmul pe margine, desi ar vrea ca toti sa fie acolo in ring”, a explicat regizorul dorinta publicului de a face parte din “distributie”. Nae Ipingescu (Eugen Cristea) a reusit sa pescuiasca din sala 10 lei. ” Sa-i dau? Euro nu aveti?”. “Darnicia” constantenilor s-a vazut si atunci cand Rica Venturiano a cerut macar un leu pentru a-l “sensibiliza” pe Spiridon (Daniel Nitoi) sa-l scape de asaltul jupanului Dumitrache (Alexandru Georgescu), furios ca cineva a reusit sa atenteze la “onoarea lui de familist”. Un mare succes l-a constituit scena in care, “amorezatul” Rica Venturiano), crezand ca a ajuns la Zita (Dana Pocea), o leaga pe Veta cu panglici colorate de pat si danseaza lasciv pe muzica moderna.

Piesa lui Caragiale, in pas cu modernitatea

Interpretarea de succes a actorilor a dat si mai multa savoare textului clasic, abundent in umor. Comicul a reiesit din situatiile la care sunt supuse personajele, dar mai ales din aducerea in prim plan a moravurilor societatii. Veta il inseala pe jupanul Dumitrache cu omul de incredere al acestuia, Chiriac ( Marcelo Cobzaru), cel care apara mai bine ca nimeni altul onoarea de familist a stapanului. Spectacolul a fost presarat si cu replicile in aromana ale actorilor. Anul trecut aceasta piesa a participat la cea de-a treia editie a “Zilelor culturii aromane”, care a avut loc la Constanta. Pentru acest eveniment, actorii au trebuit sa invete aromana de la regizorul Toma Enache, membru al comunitatii aromane. Aceasta maniera de aborda textul lui Caragiale se inscrie in tendinta pe care a trasat-o insusi dramaturgul, insa face parte si din noile tendinte europene care promoveaza multilingvismul. “Si Caragiale foloseste parol, tato. Cred ca acest spectacol a avut din start aceasta dorinta de a fi un limbaj universal, comunicativ, multilingvistic. Aceasta idee o avea Caragiale de atunci, desi nu era atunci ideea Uniunii Europeane”, a declarat Toma Enache. Cu aceasta piesa, actorii bucuresteni se afla la cea de-a treia reprezentatie la malul marii. Caldura cu care i-a primit publicul, ii determina pe acestia sa revina de fiecare data cu placere pe scena constanteana.

Mirela STINGA

O noapte furtunoasa

O noapte furtunoasa

„O noapte furtunoasa”, jucata in romana si aromana, la Jula Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria, Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Arad şi săptămânalul „Foaia românească” au făcut posibil ca în pragul Zilei Naţionale a României românii din Ungaria să participe la un deosebit spectacol de teatru. O noapte furtunoasă a lui I.L.Caragiale a fost jucată pe scena Centrului Cultural Erkel de actori extraordinari, Tomi Cristin, Eugen Cristea, Marcelo Cobzariu, Claudiu Bleonţ, Maria Teslaru, Dana Pocea şi Daniel Niţoi, de la Teatrul Naţional din Bucureşti. Ideea inedită a spectacolului, de a surprinde publicul şi cu replici în aromână, îi revine regizorului Toma Enache.

Cea mai nouă adaptare a piesei O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale, regizată de Toma Enache, a fost montată în limba română şi aromână, iar actorii au purtat straie româneşti şi armâneşti, cu elemente stilizate plastic, care parcă au dat identitate şi caracter personajelor lui Caragiale. Ceea ce ni s-a părut esenţial, demn chiar de menţionat într-o istorie a teatrului românesc, este felul în care acest creator reuşeşte să inoveze profund nu atât în forma spectacologică, cât în fondul percepţiei noastre asupra lui Caragiale. Regizorul reuşeşte performanţa de a-l aduce pe Caragiale în zona aerată a teatrului rafinat, în care, din cauza limitării de viziune a majorităţii celor care i-au pus în scenă piesele, acesta s-a aflat prea rar.

O noapte furtunoasă este o montare traversată de energii interioare, care se nasc, se contopesc, susţin cu fire nevăzute spectacolul, hrănit permanent de soluţii regizorale născute dintr-o imaginaţie exuberantă, înşiruindu-se coerent, într-o cadenţă plină de o elegantă dezinvoltură. Spectacolul a avut şi o reprezentaţie unică în România, în cadrul unui festival al machedonilor. Actorii au învăţat aromâna pentru acest spectacol, o premieră de mari succese în România. Spectacolul din Jula a fost cel de-al 32-lea.

„Cu această piesă am avut un foarte mare succes, este pusă pe cât se poate într-un sistem clasic. La Caragiale nu poţi să-ţi permiţi ca ceva să dispară din text, dar am încercat ca să facem să fie şi ceva nou, modern. Modern, în sensul că nimic nu e nou în lumea asta iar relaţiile interumane, relaţiile familiare şi tot ce se întâmplă în Noaptea furtunoasă se întâmplă şi în lume. De aceea Caragiale este universal, este actual şi este contemporanul nostru. Am învăţat aromâna pentru această piesă, fonetic pur şi simplu. Am scris aşa cum am auzit, şi am învăţat. Cât despre publicul din Jula, am avut o impresie extraordinară. A fost cu totul special, se vedea că sunt avizi de teatru, de limbă, bucuria de a auzi din nou un text de Caragiale în limba română. A fost un public foarte cald şi extrem de deschis la tot ce-am făcut noi”, ne-a declarat Veta, alias Maria Teslaru.

„Eu am fost cucerit de propunerea lui Toma Enache, de a face acest spectacol şi în aromână. Mi s-a părut o idee extraordinară, prima idee după mulţi ani de zile, în care poţi spune ceva nou, pe idee de Caragiale. Te poţi juca cu Caragiale şi clasic, modernizat la nesfârşit, dar o modernizare în acelaşi timp, o recunoaştere a dimensiunii lui, Caragiale fiind şi machedon, a înnăscut chestia asta foarte interesantă. El era machedon, era şi român, dar era şi european, şi face într-un fel din spectacolul acesta o situaţie universală”, a fost de părere Claudiu Bleonţ, care a învăţat şi el cu sârguinţă şi însufleţire aromâna.

Singurul vorbitor de aromână a fost totuşi regizorul spectacolului, Toma Enache, care face parte din comunitatea aromânilor din România. „Cred că elementul cel mai de noutate este faptul că în piesă costumele, muzica şi dansul chiar, sunt aromâneşti. După câte ştiu, nici o piesă jucată în România nu s-a folosit de costume, muzică şi dans armânesc, aşa toate deodată. Separat poate s-a mai folosit în aromână ceva, dar aşa ceva chiar nu a mai fost. Ne bucurăm de această latură armânească a lui Caragiale. Publicul din Jula a fost un public bun, cunoscător de teatru, cunoscător al limbii române, pentru că mă aşteptam să nu fie înţelese subtilităţile de limbă, dar am văzut că se ştie foarte bine limba română şi Caragiale este iubit la fel de mult şi aici ca şi în ţară.” Regizorul ne-a mai destăinuit că îşi doreşte foarte mult ca să se prezinte această piesă şi pe scenele din Macedonia, Albania sau Grecia, pentru că „acolo sunt mulţi aromâni,  care cu siguranţă ar gusta acest spectacol şi le-ar plăcea foarte mult”.

A.L. Crişan – Eva Iova

O noapte furtunoasa

Un spectacol de zile mari

Dupa o lunga perioada de absenta, actorii Teatrului National din Bucuresti au revenit, luni seara, pe scena Casei de Cultura “Dragan Muntean”, din municipiul Deva. Ei au prezentat, in fata unei sali arhipline, piesa lui Ion Luca Caragiale, “O noapte furtunoasa”.

Regie moderna
Montarea spectacolului a fost realizata de Toma Enache, intr-o varianta moderna. Fiind aroman de origine, regizorul a propus publicului un spectacol in care actiunea se desfasoara intr-o familie de machedoni. Potrivit afirmatiilor lui Claudiu Bleont, Toma Enache a ales aceasta varianta regizorala, deoarece a tinut cont de faptul ca insusi Caragiale a fost, dupa mama, aroman. Regizorul a reusit performanta de a-l aduce pe marele dramaturg roman in zona teatrului modern si rafinat, in care, din cauza limitarii de viziune a majoritatii celor care i-au pus in scena piesele, acesta s-a aflat foarte rar.
Spectacolul a avut un caracter interactiv, intre actori si spectatori creandu-se un permanent dialog, fapt ce i-a dat un farmec aparte. Varianta aromana a capodoperei lui Caragiale abunda in solutii regizorale inedite, nascute dintr-o imaginatie exuberanta. Solutiile alese se insiruie coerent, intr-o cadenta plina de verva si dezinvoltura, care te face sa uiti cum trece timpul.

Prestatie impecabila
Prestatia actorilor bucuresteni a fost impecabila. Jupan Dumitrache alias Titirca Inima Rea, este, in varianta lui Alexandru Georgescu, un familist de tip sud-american, patimas pana la turbare, gata in orice moment sa intre la “cremenal”, pentru a-si apara “onoarea de famelist”. Maria Teslaru, in rolul Vetei, este o dama usor plictisita, care jongleaza cu vorbele si farmecele feminine. Interpretandu-l pe Nae Ipingescu, Eugen Cristea are un umor nebun, prin care creeaza un rol de zile mari. Actorul da dovada de o tehnica desavarsita a mimicii si a gesturilor, reusind sa se completeze excelent cu Alexandru Georgescu. Aparitia lui Claudiu Bleont, in rolul lui Rica Venturiano, a avut efectul unui cutremur. Umorul de o factura cu totul speciala a lui Bleont a fost validat de aplauzele furibunde, la scena deschisa, ale celor peste 500 de spectatori prezenti in sala. In celelalte roluri, jocul actorilor Marcelo Cobzariu (Chiriac), Dana Pocea (Zita) si Spiridon (Daniel Nitoi) a fost convingator si plin de rafinament. Mai ales Danei Pocea i-a reusit excelent rolul de dama frivola si plina de ifose, cu toate ca unele replici, rostite in limba aromana, s-au potrivit ca nuca-n perete cu spiritul capodoperei lui Caragiale.

Desi a fost realizata ca o parodie, varianta moderna a spectacolului “O noapte furtunoasa” a demonstrat ca, abordata fara prejudecati, opera lui Caragiale este mereu actuala.

Calin Tebies (Tags: Hookah Pipes)

O noapte furtunoasa

O intilnire cu Caragiale al anului 2006 – Vaslui

Mi-a staruit mult timp in minte, dupa ce am vazut in oras afisele care anuntau venirea actorilor Nationalului bucurestean la Vaslui cu „O noapte furtunoasa“ intrebarea: de ce Caragiale?
Recunosc, as fi vrut sa vad altceva. Nu ca mi-ar sta in caracter sa nu respect valorile, dar voiam sa vad poate o piesa a unui actor in viata. Credeam ca pe Caragiale l-am vazut destul si il cunosc, insa din clipa in care am pasit in sala Casei de Cultura si s-a facut intuneric, m-am indreptat iute spre primul rind, unde asteptau cuminti doua locuri ramase libere. Din acea clipa a inceput provocarea. Regizorul Toma Enache si actorul Claudiu Bleont au iesit pe scena si au decretat: „Asta seara veti vedea un Caragiale al nostru si al dumneavoastra“.
A inceput pe loc un dialog care nu s-a sfirsit nici macar acum, iar spectacolul s-a transformat intr-o intilnire fantastica, vie. S-a stabilit incet-incet un acord: ei, actoriii nu pot pot duce la capat reprezentatia fara noi, spectatorii, dar nici noi nu putem fi simpli receptori si atit. S-a format pe loc acea legatura si dragoste la prima vedere, cum se spune. Titanii Nationalului, pe care i-am vazut cu totiii de-atitea ori pe sticla televizorului si-au deschis sufletul neasteptat, provocator, noua nemairamindu-ne decit sa comunicam tacit, schimbindu-ne intre noi energiile si trairile.

Un regizor „nebun“ , o realizare perfecta

Regizorul Toma Enache a coborit firesc in sala, s-a asezat tocmai il locul ramas liber de linga mine, in tovarasia lui Costel Carabas, sunetistul Casei de Cultura, pentru a-l seconda la dirijarea spectacolului din punct de vedere tehnic, dar in acelasi timp provocind actorii, iar actorii provocindu-l pe el. Uimiti, primii spectatori au inceput mai timid la inceput, apoi cu curaj, sa schimbe cite-un zimbet si-o vorba cu actorii care incep sa li se adreseze firesc de pe scena.
Cite-o fata indrazneata se-apropie de scena pentru a face fotografii. Spre surprinderea ei, actorii isi intrerup jocul si pozeaza ca la o adevarata sedinta foto. Tabloul se repeta, protagonistii spectacolului merg printre rinduri, cochetind cu cite-o vremelnica simpatie, zarita asa, intr-o strafulgerare a luminii dirijate de reflector.
Sintem stropiti din belsug cu sampanie de Claudiu Bleont, care intra triumfator in dormitorul Vetei excentric si excitant, inviorind toata suflarea participanta la regalu-i actoricesc. Dupa citeva priviri trimise mestesugit spre fiecare spectator, dintr-o singura ochire, Rica isi incepe maratonul prin sala. Dupa un cros cu ditamai scara, strigate si dialoguri rasplatite cu riuri de transpiratie si ropote de aplauze, se arunca pe jos incit tremuri la gindul ca si-ar fi putut sparge capul sau rupe o coasta, dar nu…Rica isi toarna deodata in cascada peste el, faina alba, ca si cum s-ar parfuma, pudrindu-ne si pe noi cu pulbere alba din belsug. Nu-i suficient. Spiridon ii cere bani ca sa scape de urmaritori, iar Claudiu Bleont, adica Rica, vine la marginea scenei si cere conspirativ ajutor. Smucesc geanta burdujita cu ziare, proaspat tapetata cu faina, si caut disperata bani. Nu gasesc, privesc speriata in jur, cer ajutor la vecini, dar Bleont a decretat deja; „da’ saraci mai sinteti, oameni buni!“. Primeste in sfirsit un zece mii cu care-l mituieste pe Spiridon. Rasuflu usurata si-i explic regizorului, care se afla linga mine ca am prea multe in geanta. Ma simt ca in familie. Parca din caldarea lui Chiriac s-a pravalit peste noi o cantitate uriasa de armonie. Nimic nu poate deranja spectacolul. Nici un fosnet, nici vorbele, nici vreun mobil uitat deschis. Actorii sint pregatiti pentru orice intrerupere, ba chiar tradeaza o orecare dorinta pentru un astfel de joc. Se pun intrebari, se asteapta si se primesc raspunsuri. Dialogul actori spectatori continua odata cu celelalte momente ale piesei.

Caragiale scos de la muzeu

Actorii, distribuiti cu buna intuitie intr-un astfel de Caragiale interactiv, ne-au prezentat niste personaje atit de vii, incit, la o adica, le-am fi putut cofunda in orice clipa cu vecinii de bloc sau colegii de la serviciu.
S-a observat, chiar s-a aratat in mod voit faptul ca regizorul le-a oferit actorilor libertatea de a actiona, iar ei si-au asumat-o. La o adica, undita poposita in poalele domnisoarelor, sau pestisorii scosi cu nonsalanta de un Chiriac aflat in sala chiar in fata ta, nu fac decit sa-ti intregeasca impresia ca spectacolul se joaca de la sine, iar tu, umilul spectator ai onoarea sa respiri alaturi de actorii mari care care si-au dat jos etichetele de vedete, devenindu-ti prieteni. Faptul ca spectacolul isi permite si ne permite si noua un astfel de lux, vorbeste de la sine despre forta echipei si a conceptiei regizorale.
Regizorul de teatru Toma Enache, care este in acelasi timp si redactor la Radio Romania International, redactia aromana a reusit sa scoata spectacolul lui Caragiale din faza de muzeu.
„O noapte furtunoasa“ a devenit in aceasta formula de expunere un spectacol al zilelor noastre. In mijlocul decorului stilizat troneaza tabloul de familie al Vetei si-al lui Jupin Dumitrache, care par a fi aromani de cind lumea. De fapt, tema esentiala a piesei, familia, ne obliga inca o data sa meditam la importanta ei in viata noastra, si mai ales la mult rivnita onoare de familist, devenita astazi o poveste de adormit copiii.
Limbajul personajelor alterneaza. Ele arunca in cascade, cind un pluton de cuvinte si expresii ce au fost dintotdeauna sarea si piperul comicului de limbaj la Caragiale, cind cuvinte ale zilelor noastre. De la „onorabile“, „stimabile“, se trece nonsalant la dialogul cu sala. Aceste intreruperi directioneaza publicul spre miezul problemei, vin in sprijinul lui, il ajua sa inteleaga si sa guste mai bine trimiterile politice si morale, relatiile interumane si inter familiale, ramase aceleasi ca in vremea lui Caragiale. Chiar daca limbajul a evoluat, ideile lui Caragiale sint etern valabile.
Datorita maiestriei actorilor, giumbuslucurilor haioase si relatiei sincere pe care reusesc sa o stabileasca cu sala, publicul musca din nada, trezindu-se adus cu eleganta in fata geniului lui Caragiale.

Actorii lui Nenea Iancu

Alexandru Georgescu, un Jupin Dumitrache modern, constient ca nu isi mai poate juca personajul lent si asezat, asemeni marilor monstri ai teatrului romanesc, joaca liber, nascocind alaturi de ceilalti colegi de scena, in modul cel mai natural gaguri si improvizatii care dau stralucire „noptii furtunoase“.
Maria Teslaru da viata unei Vete a zilelor noastre. Ea creaza un personaj plauzibil, care se desfasoara inaintea noastra intr-un ritm alert de simfonie. Este o Veta destul de coapta, care reuseste sa transforme personaju-i prafuit intr-unul modern, contemporan, obligindu-ne sa recunoastem inca o data ca rominul cit va exista, va avea in el spiritul lui Caragiale.
Dana Pocea ne demonstreaza in Zita prin multele fraze rostite in limba aromana ca este aromanca si nu se sfieste sa recunoasca prin gesturi, expresie, miscare si nerv, cit de mare placere ii face lucrul acesta. Ea ne aduce in fata o Zita provocatoare, incitanta, o femeie cu-adevarat puternica si frumoasa, care are curajul sa spuna: „ei, bine, eu sint Zita si „ambetata absolut“ de Rica si de Caragiale.
Pentru Claudiu Bleont superlativele sint potrivite, ca de obicei. El reinvie un Rica cu totul si cu totul special, plin de verva, ce intra in dialog spontan cu publicul si care revine apoi cu eleganta la text. De acest Rica exuberant se poate indragost oricine. El este capabil sa te faca sa uiti de tine, cucerind cu poezia si farmecul sau. Acest Rica original, boem, excitant si totodata, este de o luciditate socanta, cu ajutorul caruia reuseste sa ajunga usor, discret, in inima ta.
Eugen Cristea, la fel de tinar si de vesel cum il stim de pe vremea emisiunilor de televiziune pentru copii si adolescenti, „Arca Marinei“ sau „Feriti-va de magarus“, ne intareste convingerea ca actorii care apartin celei mai mari scene din tara se iau in serios, chiar daca vor sa para in acest spectacol ca sint de risul lumii. Cit despre Chiriac, alias Marcelo Cobzariu si micutul Daniel Nitoi, un adevarat Spiridon, pot spune ca au eleganta de a-i urma cum nu se poate mai bine pe mariii actori, care le-au oferit sansa sa li se alature. Propunerea regizorului Toma Enache de a ne face partasi la intimplarea intimplata intimplator simbata, 11 februarie pe scena Casei de Cultura „Constantin Tanase din Vaslui a fost mai mult decit o provocare. Am asistat la un spectacol pe care actorii l-au jucat cu bucurie, cu entuziasm si placere, ceea ce cred ca este cel mai important in teatru. Am asistat la o abordare moderna care ne-a prezentat ceva din originea aromana a lui Caragiale. Costumele, decorurile, dansul, muzica ne-au vorbit despre cultura aromana, care, iata s-a putut vedea integrata in marele spirit al lui Caragiale.

Mihaela MANU

O noapte furtunoasa

Un altfel de Caragiale, plin de farmec balcanic

Marţi seara am avut parte de o revelaţie  teatralã pe care n-am s-o uit cu una, cu douã. Mai ales cã spectacolul a venit tocmai la timp, sã-mi şteargã o altã impresie teatralã neplãcutã de acum câţiva ani. Despre ce e vorba? Despre spectacolul Asociaţiei Culturale „La steaua ”, în colaborare cu actorii Teatrului Naţional din Bucureşti. Echipa cârmuitã de regizorul Toma Enache pusese în scenã cunoscuta piesã „O noapte furtunoasã ” de Caragiale.. Mai exact, nu de Caragiale, ci dupã Caragiale. Mare deosebire, şi totuşi CARAGIALE, aşa, numai cu majuscule. Si de ce m-a impresionat în mod deosebitbucata amintitã? Pentru cã, repet, acum câţiva ani am avut o experienţã foarte proastã, când un teatru de bun nume pusese în scenã – e drept, cu o trupã de studenţi ai artei teatrale – aceea şi piesã, dar fãrã frumuseţe, fãrã tinereţe, numai şi numai cu idei şi quasi idei care au atins limita bunului gust şi au ştirbit orice idee comicã şi orice cotiturã spiritualã din original. Ei, acum, sub bagheta dibace a lui Toma Enache, echipa de la Naţionalul bucureştean m-a recompensat cu vârf şi îndesat. Publicul din sala de spectacol al Centrului Cultural Erkel din Jula putea vedea o prelucrare la fel de curajoasã, la fel de ineditã, la fel de modernã, numai cã aici şi acum modernismul, cavalcada de gaguri, intercalãrile de actualizare ale textului au venit sã îmbogãţeascã sensul piesei,  fãrã sã ştirbeascã din ceea ce s-ar numi „caragialesc ”. În ciuda faptului cã şi prelucrarea aceasta a fost picantã, cu text pe alocuri chiar vulgar, piesa s-a pãstrat în limitele bunului gust, într-un cadru de mahala cu negustori din lumea aromâneascã plinã de farmec balcanic. Avalanşa de idei ingenioase, soluţiile neaşteptate, costumele şi decorurile adecvate la text şi concepţie regizoralã au fãcut din spectacol un eveniment teatral. Dar acest eveniment teatral a fost realizat înainte de toate de actori. De actori minunaţi, talentaţi, sclipitori chiar în costumele lor desuete, caragioase sau stilizate în maniera portului aromânesc. Iar sub bagheta maestrului Enache, fiecare personaj a fost un protagonist, un personaj principal, de la Jupân Dumitrache, zis Titircã Inimã Rea, Chiriac, fecior la toate şi Ricã  Venturiano, la Spiridon cel stângaci, la Ipingescu cel încãrcat şi încurcat în gânduri înţelepte. Iar cele douã surori,Veta şi Ziţa a jucat, la fel, pe gama cea mai largã a  instrumentariului actoricesc. Maria Teslaru, frumoasã ca o Electra anticã, este caricatura mahalagioaicei care trãise cândva zile mai bune. Ca sorã mai mare, când blazatã, când triumfãtoare, când sincerã, când prefãcutã, a întruchipat „femeia fatalã ” din mahalaua de altã datã, care şi la ani de matroanã îşi pãstreazã cochetãria şi vitalitatea de pisicã sãlbaticã. Iar Dana Pocea, ca surioara emanţipatã, cu educaţiune aleasã şi trei ani la pansion, deşi trecutã şi ea de prima tinereţe, zburdã şi se exteriorizeazã într-un pseudolirism teatral ca o cãpriţã scãpatã din ţarc.

Edda Illyés

O noapte furtunoasa

Cercuri pe apa. A fost Caragiale la Zalau? A fost spectacol!

De multa vreme nu a fost sala mare a Casei de Cultura a Sindicatelor din Zalau atat de plina la un spectacol cu … bani. Si de teatru, pe deasupra. Avand precedentul altor spectacole … pe bani (de regula, acestea se contramandeaza, cele gratuite se mai tin si cu sali aproape goale…) anulate din lipsa de spectatori, chiar ma intrebam daca acesta se va tine si ma pregateam sa arunc o piatra in apa: de ce ne plangem ca in Salaj nu sunt institutii profersioniste de spectacol cand, o data la doua-trei-patru luni, nu ne rupem din timp si punga sa mergem la cate-un spectacol sustinut de profesionisti? S-au anulat, din lipsa de public, spectacole de teatru, de anumite genuri de muzica, de balet… si nici institutia profesionista de spectacol, nici actorii-interpretii, nici repertoriul nu cred ca au fost de vina… Iata, insa, ca la spectacolul cu piesa lui I.L. Caragiale „O noapte furtunoasa”, in dupã-amiaza reprezentatiei, marti, 26 februarie 2008, nu mai era nici un bilet. Nici pe scaunele suplimentare adaugate pe interval sau la margine de rand. Le cumparasera inclusiv iubitorii de cultura – dascali, elevi, tineri – din Marca, din Cosniciu, din alte localitati salajene, care au venit cu microbuze inchiriate la spectacol. Sa-i fi adus Caragiale? Sa-i fi adus distributia? Dorul de spectacol, de „altceva”? Nici n-are, in fond, mare importanta, cert este ca peste 500 de spectatori au venit sa-i vada pe Alexandru Georgescu (Jupan Dumitrache), Eugen Cristea (Nae Ipingescu), Magda Catone (Veta), Dana Pocea (Zita), Claudiu Bleont (Rica Venturiano), Marecelo Cobzariu (Chiriac) si Daniel Nitoi (Spiridon) jucand in noaptea furtunoasa a marelui nostru dramaturg atat de actual dupa 150 de ani… El insusi personaj, regizorul Toma Enache alaturi de indragitul actor Claudiu Bleont (va mai amintiti de filmul „Pas in doi”?) ne-au avertizat intr-un prolog parca inventat ad-hoc de neobisnuitul ( pentru noi, public din ani in Pasti, neavizat ?) spectacol. Cum s-ar mai putea juca Caragiale azi? – se intrebau, retoric, in intalnirea cu publicul – ca sa nu plictiseasca, sa fie „altceva”, sa capteze spectatorii, sa-i implice chiar si nici mesajul sa nu dispara, cu multiplele lui valente –, inclusiv cele estetice si moralizatoare. Si asta au facut. Un spectacol modern, interactiv, uneori cu tuse prea adanci inspre desuet si vulgar, dar, in esenta, spectacol. S-a ras mult, s-a aplaudat mult. Iesirea din „rama”, cu invocarea si imitarea lui Michael Jekson si a formatiei Quin, pe ritmul aplauzelor salii, cu momentul implicarii celor doi tineri spectatori in chip de paravan, cu intrarile, iesirile si slalomurile prin sala de spectacol a actorilor, cu chibitariile spre camera de filmat, cu citatul deocheat din romanul lui Louis-Ferdinand Celine „Calatorie la capatul noptii”, recomandat de Claudiu Bleont (sau Rica Veturiano?) tuturor spectatorilor in timpul echilibristicii peste randurile de scaune ocupate de oameni mici si mari, la propriu, toate acestea si multe altele au generat opinii si trairi diferite, de la surprindere, la iritare si pana la incantarea manifestata pe fata, cum remarcam, prin ras si apaluze. La un moment dat, parca nu era nici o granita intre scena si sala, intre actori si spectatori. Calaretul coborase din tablou, sfidase rama, si galopa acum printre proprii spectatori din galerie, copita calului, coada, coama… lovind, poate fara intentie, in sensibilitatea unor spectatori care-ar fi dorit sa priveasca tabloul pur si simplu, nu si sa-l traiasca.

Cei care am vazut, de-a lungul anilor, alte puneri in scena, cu interpretari celebre, a piesei caragialiene, cei care au citit doar dramaturgia marelui nostru scriitor au fost, poate, socati de noua formula. Multi dintre ei si tinerii, in general, au agreat si s-au bucurat de specatolul propriu-zis. Altii si-au zis ca, uite asa, Caragiale nu este pus la index nici in materie de teatru, de spectacol, ca in secolul XXI i se gasesc noi valente, noi formule de transmitere a mesajului.

Dumneavoastra ati vazut spectacolul? Atunci ce ziceti?

Ileana PETREAN – PAUSAN

O noapte furtunoasa

Caragiale – reinventat pe scena constanteana

Piesa “O noapte furtunoasa” a iscat pasiune printre spectatori

Despre I.L. Caragiale s-a scris mult, enorm. Pe I.L. Caragiale il cunoastem dupa piesele sale intrate deja in constiinta nationala. Lemnul scenei s-a tocit sub pasii actorilor care l-au interpretat. Despre I.L. Caragiale spunem, si acum, dupa mai bine de o suta de ani de la opera sa, ca este mai actual ca niciodata. Saptamana aceasta, actorii Teatrului National din Bucuresti, aflati in specacol pe scena Casei de Cultura din Constanta, au dezvaluit un I.L. Caragiale contemporan.
La ora stabilita pentru inceperea piesei, mai erau oameni care isi cautau, nerabdatori, locurile. Printre ei, profesori universitari sau din ciclul gimnazial, oameni de presa, oameni obisnuiti, pentru care o seara la teatru inseamna mult mai mult decat un banal film american cu impuscaturi si happy-end. Zumzetul salii nu se potolise inca atunci cand pe scena au aparut doua personaje imbracate “casual”, in blue-jeans si camasi. Unul era Claudiu Bleont, cel care avea sa fie Rica Venturiano in piesa, iar celalalt era Toma Enache, regizorul care l-a reinventat pe Caragiale si l-a transpus in lumea de azi. Intr-un preludiu “neortodox” al piesei, cei doi au amintit, in aceeasi fraza, de Gigi Becali si I.L. Caragiale, ambii exponenti ai aromanilor. Momentul-cheie al acestei scoateri in evidenta a fost rostirea poeziei inamoratului… Ric Aventuriano (nastrusnic joc de cuvinte), Angel radios, atat in romana, cat si in aromana.

Tehnici teatrale moderne

Si pentru ca Toma Enache este aroman si pentru ca I.L. Caragiale insusi a fost aroman, piesa “O noapte furtunoasa” a fost interpretata, in parte, in aromana. In piesa au aparut, pe alocuri, si expresii in engleza si franceza. Publicul a fost scos din amorteala obisnuita prin implicarea activa in piesa. Rica Venturiano a avut un ajutor de nadejde in persoana unui spectator din primul rand, care a urcat pe scena si a ajutat la mutarea recuzitei. De asemenea, doi copilasi au ajuns in bratele unui Claudiu Bleont dezlantuit, pentru care jocul pe scena pare sa fie una dintre marile bucurii ale vietii. Si ceilalti actori aveau scurte momente de intrare in viata reala, momente in care se opreau pentru a mai face o fotografie cu spectatorii. Umorul improvizat nu a lipsit, o tanara care se intorcea de afara stergandu-se pe maini fiind intrebata de actori daca “a fost bine”.

O trupa sudata

Meritul acestui regal teatral apartine trupei de la Teatrul National Bucuresti, formata din Claudiu Bleont (Rica Venturiano), Maria Teslaru (Veta), Alexandru Georgescu (Jupan Dumitrache), Eugen Cristea (Nae Ipingescu), Marcelo Cobzariu (Chiriac), Daniel Nitoi (Spiridon), Dana Pocea (Zita). Ei au reusit sa includa in spectacol chiar si momentele stanjenitoare, ca de exemplu cele in care telefoanele mobile au inceput sa sune.

Realitate… europeana

Caragiale, spuneam, a fost, pe scena constanteana, mai actual ca niciodata. Dovada a stat faptul ca pe scena a aparut, la un moment dat, steagul Uniunii Europene, alaturi de cel romanesc, pentru a simboliza faptul ca, desi ne-am alaturat, de facto, culturii batranului continent, in sangele fiecaruia dintre noi continua sa curga cate putin din Caragiale, balcanicul prin excelenta, care a decis insa sa traiasca, spre sfarsitul vietii, in Berlin.

Bunul-simt

Reactiile la adresa acestui spectacol, la iesirea din sala, au fost impartite. Se puteau auzi voci care laudau curajul regizoral al tanarului Toma Enache si ingeniozitatea interpretativa a actorilor, voci care spuneau, pur si simplu, “mi-a placut” sau oameni care strambau din nas, nemultumiti catarsisul caragialean. Unul dintre ei, profesor de limba romana, nu a gustat deloc faptul ca Rica Venturiano a mimat ca-si face nevoile intr-o galeata. Pentru unii, arta teatrala nu va insemna niciodata mai nimic daca este scoasa din canoanele clasicismului. Pentru altii, principiile aristoteliene ale verosimilului si necesarului sunt suficiente pentru a se putea bucura de un act teatral. Si pentru ca o astfel de piesa nu putea avea alt final, Claudiu Bleont (sau Rica Venturiano?) a iesit pe scena pentru a-si lua la revedere de la spectatorii care paraseau sala in ritmurile muzicii lui Tandarica si a lui Stelu Enache.

Sursa: Romania Libera

Amadeus

Miracolul “Amadeus”, la Constanta

Amadeus Claudiu Bleont a facut, marti seara, pe scena Casei de Cultura din Constanta, un rol magistral interpretandu-l pe Salieri, compozitorul rival al lui Wolfgang Amadeus Mozart. Alaturi de el, au urcat pe scena, in piesa „Amadeus“, scrisa de Peter Shaffer, alti 24 de actori de la Teatrul „Teodor Costescu“ din Severin, in mare parte, foarte tineri, iar Amadeus a fost interpretat, cu entuziasm si emotie, de un elev de doar 16 ani. Textul puncteaza momentele importante din viata lui Mozart, urmarit si invidiat tot timpul de compozitorul curtii regale, Antonio Salieri. Se poate spune ca publicul constantean a avut o intalnire de gradul zero cu viata si muzica lui Mozart, dar si cu spovedania lui Salieri, cel care ajunge la epuizare incercand sa il „omoare“, din punct de vedere muzical, pe mai tanarul compozitor. Regizorul Toma Enache a pus accent in montarea spectacolului pe angoasele lui Salieri, macinat de suferinta sa morala. Salieri este distrus de succesul lui Mozart. Plin de venin, nu ii da recomandare acestuia pentru a deveni profesorul de pian al principesei Elisabeta, ii fura notele si incearca sa o seduca pe sotia lui Mozart, Constanze Weber. Nu face nimic pentru ca Mozart sa castige mai bine din compozitiile sale. Cu toate acestea, valoarea triumfa. In special dupa moartea sa, opere precum „Rapirea din serai“, „Don Giovanni“ sau „Flautul fermecat“ ajung sa faca inconjurul lumii. In scurta sa viata, Wolfgang Amadeus Mozart a compus un numar enorm de opere muzicale, cele mai multe, neegalate in frumusete si profunzime. A fost autorul a 41 de simfonii, a compus 27 de concerte pentru pian si orchestra, 7 concerte pentru vioara si orchestra, concerte pentru clarinet, pentru harpa si flaut, pentru corn si orchestra, 2 simfonii concertante, divertismente, serenade.

Sursa: Observator de Constanta

Amadeus

“Amadeus” i–a ridicat pe sibieni în picioare

Amadeus Aproape 700 de sibieni iubitori ai teatrului s-au aflat marţi seară la Casa de Cultură a Sindicatelor Sibiu, pentru a-l urmări pe actorul Caludiu Bleonţ, în piesa “Amadeus”, pusă în scenă de Toma Enache. Spectacolul a luat naştere din dragoste pentru Mozart, fiind construit pe baza textului omonim al lui Peter Shaffer, care prezintă vieţile a doi compozitori contemporani şi rivali: Wolfgang Amadeus Mozart şi Antonio Salieri. Textul lui Shaffer a stat la baza unui film care a câştigat un premiu Oscar, “Amadeus” având mai mult de o mie de reprezentaţii pe Broadway.

Două personalităţi în antiteză

Personajul central al spectacolului, care a umplut sala mare a Casei de Cultură a Sindicatelor, a fost Antonio Salieri, interpretat cu profunzime şi sensibilitate de Caludiu Bleonţ, întreaga piesă fiind o antiteză. A aparentei superficialităţi a unui Mozart genial, opus unui Salieri ros de invidie, care devine conştient de mediocritatea sa, a mizeriei geniului şi a faimei mediocrului care ticluieşte distrugerea celui pe care Dumnezeu l-a ales pentru a se exprima. Lupta agonizantă a lui Salieri depăşeşte limitele umanului, compozitorul oficial al Curţii Imperiale Habsburgice luându-se la harţă cu însuşi Dumnezeu, pe care îl provoacă şi căruia i se opune cu furie.

Elemente surpriză

Plin de culoare şi de farmec, “Amadeus” prezentat sibienilor la începutul săptămânii, a redat întocmai epoca în care au trăit cei doi comopozitori, bârfele de la Curte, jocurile de culise şi îngustimea minţii contemporanilor lui Mozart.  Mai mult, tragedia interioară trăită de Salieri a scăzut din când în când în intensitate, prin accentele de umor şi prin intrările în scenă surprinzătoare, întrucât spectacolul a depăşit cadrul convenţional al scenei. Actorii au adăugat reprezentaţiei elemente surpriză, ajungând pe scenă din mijlocul publicului.
“Amadeus” a fost prezentat publicului sibian pe 13 aprilie, după ce a înregistrat mai multe succese în cadrul reprezentaţiilor din ţară. Înaintea spectacolului, Claudiu Bleonţ sublinia, într-o declaraţie, importanţa prezenţei la Sibiu, întrucât gustul publicului este educat în acest sens.

Sursa: Tribuna

Amadeus

Piteştenii – aproape de… „Amadeus”

Spectacol Amadeus …Încă se mai aud aplauzele din sala de spectacol a Casei de Cultură a Sindicatelor Piteşti ce au încununat o seară „Amadeus”. Cei în jur de 800 de părtaşi la spovedania lui Antonio Salieri (personajul principal) au fost implicaţi, fără drept la replică, la întreaga acţiune a spectacolului. Pe acordurile muzicii lui Mozart, cortina se ridică şi pe scenă iese din pian Claudiu Bleonţ, în pielea lui Salieri, începându-şi… spovedania.
„Ascultaţi-mi spovedania”
Salieri, „îmbălsămatul în faimă”, parcurge în spovedanie diferite ipostaze ale naturii umane, de la dragoste pentru Dumnezeu, ironie, intrigă, şantaj, înşelăciune, până la omor şi în final… unul dintre cele mai mari păcate, sinuciderea. „Ascultaţi-mi spovedania. Nu vreau să mă iertaţi. Vreau să mă înţelegeţi” -  sunt cuvintele cu care Salieri apropie publicul de firul destinului său.
Sfântul Ocrotitor
al Mediocrităţii
După o viaţă liniştită în care a compus şi a fost apreciat pentru talentul muzical, Salieri îşi începe declinul odată cu apariţia copilului minune Mozart, declarându-i război celui care l-a înzestrat cu talent: Dumnezeu. Dincolo de aparenţe, lui Salieri îi este imposibil să accepte că Mozart este „flautul” peste care Dumnezeu şi-a trimis harul, făcându-l să compună o muzică de neegalat. După mai bine de un ceas, în care personajul principal reuşeşte să ţeasă intrigi, să păcătuiască, cum chiar lui nu-i venea să creadă de ce poate fi în stare, ajunge într-un final să-l omoare pe Mozart şi să se otrăvească. Fiind din naştere „o pereche de urechi”, Salieri cunoaşte la sfârşit „muşcătura finală a eşecului”. Denumindu-se chiar Sfântul Ocrotitor al Mediocrităţii, personajul principal îşi termină spovedania cu luciditatea rănitului înainte de moarte: „Oamenii să-şi amintească cu dragoste de Mozart şi cu dezgust de Salieri”.
„«Amadeus» este
ca soarele”
Cu un text mulat pe caracterul uman, pe situaţii similare din viaţa reală, Claudiu Bleonţ reuşeşte cu măiestrie şi maturitate să-şi ducă rolul de… excelenţă la bun sfârşit. „Am simţit că publicul a fost cu noi şi a dat partea lui de «Amadeus». O sală extraordinară, cu un ambitus al publicului de vârste şi preocupări diferite, de la elevi de clasa a X-a, până la oameni de 60 de ani, trecând prin multe domenii de activitate, nivel de cultură, de educaţie etc.“ Ideea de «Amadeus» este ca soarele: nu face diferenţă între stăpâni, sclavi, patroni, angajaţi şi, din acest punct de vedere, a fost o sală pe care am simţit-o îndrăgostită. Practicaţi «Amadeus», să nu ajungeţi ca Salieri şi să spuneţi: «De ce, Doamne, mi-ai dat?»” – a fost concluzia cu care Bleonţ a plecat de la Piteşti.
În ceea ce priveşte o revenire a spectacolului în Piteşti, atât Claudiu Bleonţ, cât şi regizorul spectacolului ne-au spus: „Chemaţi-ne şi venim!”
A. DUMITRU

Sursa: Ziarul Argesul

Amadeus

“Amadeus” – o piesa de teatru magnifica la Râmnic!

Amadeus Organizatorul de spectacole Gheorghe Patrascu-Carabus deschide stagiunea 2010 cu o premiera, oferind iubitorilor de teatru ocazia de a vedea in 15 februarie, ora 20, la Casa de Cultura a Sindicatelor Râmnicu Vâlcea, faimoasa piesa de teatru „Amadeus”, a dramaturgului britanic Peter Shaffer, pusa in scena de regizorul Toma Enache la Teatrul „Theodor Costescu” Drobeta-Turnu Severin. “Este primul turneu national cu aceasta piesa, organizat de mine in urmatoarele orase: Târgu Jiu, Târgu Mures, Pitesti, Alba Iulia, Hunedoara, Deva, Cluj, Timisoara, Resita si, bineinteles, in primul rând Rm. Vâlcea, spun asa pentru ca aici va avea loc prima reprezentatie. De altfel, doar doua agentii am reusit sa luam spectacolul si sa-l aducem pe scenele tarii. Eu merg cu el in Oltenia, Banat, Ardeal, iar cealalta agentie in Moldova”, ne-a precizat Gheorghe Patrascu.
Claudiu Bleont este Antonio Salieri
Autorul englez s-a inspirat din scurta drama in versuri „Mozart si Salieri”, publicata de poetul rus Puskin in anul 1830 si care fusese adaptata ca spectacol de opera, cu acelasi nume, muzica fiind compusa de Nikolai Rimski-Korsakov. Premiera piesei britanice a avut loc in anul 1979, la Royal National Theatre din Londra, cu mare succes, astfel ca in 1980 s-a jucat pe Broadway, celebrul complex al teatrelor din New York, unde a avut 1.181 de reprezentatii, cu diverse distributii, de mare succes la public si la critica.
Capul de afis al distributiei faimoasei piese britanice este actorul Teatrului National Bucuresti, Claudiu Bleont, distribuit in rolul Salieri. In septembrie 2009, vorbind despre piesa „Amadeus”, aflata in lucru, el spunea unui ziarist severinean: „…textul aminteste de unul din marile spirite al culturii, Wolfgang Amadeus Mozart, iar ideile din spectacol vorbesc publicului despre lacomie, invidie, trufie, orgoliu, vanitate, mârsavie, genialitate, mediocritate, in timpurile astea, când alergam poate mai mult dupa gloria lumeasca decât dupa armonia sufleteasca, cred ca este necesar sa fie pomenit numele lui. Este vorba despre oameni, toti suntem o combinatie intre umbra si lumina, intre Salieri si Mozart. Aici avem Mozart ca o parte a noastra, a fiecaruia, din toata Lumea, din oricare cultura, din orice religie, care este unic, genial, pentru ca este irepetabil. si de partea cealalta, intunecoasa din noi, reprezentata de Salieri, care incearca sa intunece, sa stinga aceasta flacara. Intr-un fel, este vorba de Mozartul din noi, din fiecare. Vreau sa vina sa vada acest spectacol copii de la 12-15 ani, pâna la oamenii cei mai in vârsta.”.
In montarea severineana, regizorul a mizat pe confruntarea dintre mediocritate si genialitate.

Sursa: Monitorul de Valcea

Amadeus

Bleonţ a umplut sala, la Deva, cu o piesă de Oscar

Claudiu Bleont - AmadeusViaţa faimosului compozitor Mozart a fost adusă pe scenă, la Deva, într-o reprezentaţie eveniment, cu elemente scenice în premieră pentru spectatorul hunedorean

O poveste despre viaţa genialului compozitor austriac Wolfgang Amadeus Mozart şi a compozitorului curţii, Antonio Salieri, care, orbit de gelozie atunci când aude „vocea lui Dumnezeu” venind de la un „copil obscen”, hotărăşte să-şi ucidă rivalul.

Acesta este subiectul piesei de teatru „Amadeus”, a dramaturgului britanic Peter Lavin Shaffer, pe care au jucat-o luni seară, la Deva, actorul Naţionalului bucureştean, Claudiu Bleonţ – în rolul lui Salieri – şi o trupă de tineri actori din Turnu Severin.

Un licean de 16 ani joacă rolul lui Mozart

Un text extraordinar, 23 de actori – majoritatea liceeni – şi o investiţie de 30.000 de euro au adus pe scenă un spectacol eveniment. Întâmplare sau destin, tinerii aleşi să interpreteze roluri solicitante devin în faţa spectatorului personaje cu charismă şi pasiuni ascunse spuse cu patos, în şoaptă.

Tânărul care îi dă viaţă pe scenă genialului Mozart nu are mai mult de 16 ani. E un licean de clasa a X-a din Turnu Severin. A fost şansa lui să se aleagă cu un asemenea rol.

„M-am întâlnit cu Claudiu Bleonţ şi cu regizorul Toma Enache într-un bar, într-o seară. A doua zi      ne-am revăzut şi, de aici încolo, lucrurile s-au întâmplat pur şi simplu”, a povestit Vlad Grosu cum a fost distribuit în rolul copilului-minune al muzicii clasice.

„Totul e lesne când iubeşti!”

Chiar dacă a fost scrisă acum 30 de ani, piesa lui Shaffer este la fel de actuală şi astăzi, pentru că tratează dorinţa de faimă, avuţie şi mărire. Pe acordurile muzicii lui Mozart, Antonio Salieri, „îmbălsămatul în faimă”, se decide să revină la viaţă, pentru a se spovedi şi a-şi mărturisi sincer toate ticăloşiile, uneltirile, eşecurile, calomniile, perversiunile, spaimele, ura, tristeţea, ranchiuna şi, nu în ultimul rând, suferinţa omului conştient că se află în afara harului divin.

„Nu vreau să mă iertaţi”, spune personajul imaginat de Shaffer, ci „vreau să mă înţelegeţi”. Vrea să înţelegem că i-a fost imposibil să accepte că Mozart a fost „flautul” peste care Dumnezeu a ales să-şi reverse harul, făcându-l să cânte cu uşurinţă, cu bucurie şi fără corecturi o muzică de neegalat.

De ce Mozart şi nu Salieri? Aceasta-i întrebarea! Întrebarea lui Salieri şi întrebarea pe care şi-o pun mulţi alţii: de ce celălalt şi nu eu? În numele acestora se răzvrăteşte compozitorul curţii în faţa lui Dumnezeu şi tot în numele lor se sfinţeşte în final, încercând să-i apere de toată suferinţa pe care ţi-o aduce această cale. Pentru că dacă nu pricepem că trebuie să ne bucurăm de harul divin, indiferent unde coboară el, alegem calea urii, a invidiei şi a minciunii şi este posibil să nu avem nici şansa şi nici curajul lui Salieri de a reveni la viaţă pentru a mărturisi şi pentru a fi iertaţi.

Poate că toţi „salierii” din zilele noastre ar fi tentaţi să răspundă: „Lesne din gură!”. Ceilalţi însă le pot răspunde, simplu: „Totul e lesne când iubeşti!”. Căci „Amadeus” a fost făcut cu şi din iubire pentru Mozart!

casetă:

PALMARESUL CAVALERULUI

Opt Oscaruri pentru „Amadeus”

Piesa „Amadeus” a fost scrisă în urmă cu 30 de ani de dramaturgul englez Peter Lavin Shaffer, iar premiera ei a avut loc în acelaşi an, la Royal Theatre din Londra. Un an mai târziu, spectacolul a fost jucat pe Broadway, unde a avut 1.181 de reprezentaţii, cu diverse distribuţii şi cu mare succes la public şi la critică. „Amadeus” a câştigat Premiul Tony pentru cel mai bun spectacol jucat pe Broadway. Piesa a fost ecranizată aducându-i lui Shaffer un Glob de Aur (1984) şi opt premii Oscar. În 1992, dramaturgul a obţinut Premiul William Inge pentru realizări deosebite în teatrul american, iar în 2001 Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii l-a ridicat la rang de Cavaler. Shaffer a scris „Amadeus” inspirat de drama în versuri „Mozart şi Salieri”, publicată de poetul rus Aleksandr Sergheevici Puşkin în anul 1830, care a fost adaptată ca spectacol de operă, sub acelaşi nume.

declaraţie:

„Mi se pare un text important pentru timpul pe care-l trăim acum, pentru că mărturiseşte exact cu ce se zbate omenirea în momentul acesta”

Claudiu Bleonţ, interpretul lui Salieri

Sursa: Ziarul Hunedoreanului

Amadeus

“Amadeus” pe scena constanteana

AmadeusCasa de Cultura va gazdui, pe 23 martie, piesa de teatru „Amadeus“, de Peter Shaffer, in traducerea lui Beatrice Staicu. Regia este semnata de Toma Enache.

Distributia cuprinde actorii Claudiu Bleont (Salieri), Vlad Grosu (Mozart), Raluca Badoiu, Sever Iriza, Marius Mihaila, Silvia Safroiu, Emil Raevschi, Ion Epuran, Lucretia Epuran, Mihaela Ariciu, Armand Iliescu, Ioana Ionascut, Ana Maria Stroe, Danusia Tufaru, Iulia Zaharia, Darko Huruiala, Petrica Suta, Bianca Ghelbereu, Andrei Bobilca, Alex Dumitrescu, Corina Preoteasa, Emilia Boldea. reprezentatia va incepe la ora 19.00.

Sursa: time4news.ro

Amadeus

Mozart va fi interpretat de un elev de 16 ani

AmadeusLa Casa de Cultură Constanţa a avut loc, ieri, o conferinţă de presă susţinută de Claudiu Bleonţ şi de Toma Enache, protagonist şi regizor al spectacolului „Amadeus”, care va fi jucat la Constanţa pe 23 martie.

Piesa, semnată de Peter Shaffer, a cărei ecranizare în regia lui Milos Forman a obţinut opt premii Oscar în 1984, a fost pusă în scenă de constănţeanul Toma Enache şi prezentată în premieră în noiembrie, anul trecut, la Palatul Cultural „Theodor Costescu” din Turnu Severin.

Din distribuţia spectacolului fac parte, în afară de Claudiu Bleonţ, care va interpreta rolul lui Salieri, peste 20 de actori din Turnu Severin. Mozart va fi interpretat de un elev în vârstă de 16 ani, care a impresionat echipa prin asemănarea fizică şi gestuală cu Tom Hulce, cel care a deţinut rolul compozitorului în filmul lui Forman.

„N-am vrut să intrăm în concurenţă cu filmul, care a luat opt premii Oscar, şi a trebuit să găsesc o formulă de a spune această poveste prin imagini teatrale”, a spus Toma Enache. În acelaşi timp, Claudiu Bleonţ ne invită „la o stare de spirit”, vizibil încântat de rolul său din „Amadeus”. Ca şi Peter Shaffer, Toma Enache păstrează conflictul dintre Mozart şi Salieri, dar transformă relaţia lor într-un raport de ordin psihanalitic: „Salieri şi Mozart sunt una şi aceeaşi persoană – îl iubeşte enorm, îl sapă enorm”, afirmă Claudiu Bleonţ.

Spectacolul îi va avea în distribuţie pe: Claudiu Bleonţ, Vlad Grosu, Raluca Bădoiu, Sever Iriza, Marius Mihăilă, Silvia Săftoiu, Emil Raevschi, Ion Epuran, Lucreţia Epuran.

Sursa: Cuget Liber

Amadeus

Al 9-lea Oscar pentru piesa Amadeus, primit de la publicul din Alba Iulia

AmadeusÎn 1984 apărea filmul biografic „Amadeus”, în regia lui Milos Forman, film răsplătit cu 8 premii Oscar, inclusiv pentru scenariul scriitorului Peter Shaffer. Regizorul Toma Enache a preluat scenariul lui Peter Shaffer şi l-a transpus pe scena de teatru. Piesa a venit şi la Alba Iulia, avându-l pe Claudiu Bleonţ în rolul principal – în rolul confesorului Salieri (cel care era în graţiile împăratului de la Viena şi care era principalul duşman al lui Mozart).

Un Mozart foarte veridic, talentat şi arogant, extravagant dar încrezător, a fost interpretat de Vlad Grosu, 16 ani, clasa a X-a, Turnu Severin. Constanze (soţia lui Mozart) – interpretată de Raluca Bădoiu, 18 ani, clasa a XI-a, Turnu Severin. Ambii elevi au talent şi doresc să facă studii de actorie în facultate. Celelalte personaje au fost jucate de actori şi elevi din acelaşi oraş (sala nu a fost plină, din păcate, pentru că spectacolul ar trebui văzut de cât mai multă lume; în sală, în schimb, i-am văzut pe prefectul Ştefan Bardan, subprefectul Raul Tudoraşcu sau Marian Sarmeş, fostul preşedinte de la FC Unirea).

Am plecat de la spectacol foarte plăcut impresionat, gândit – la dramele lui Mozart, la geniul său, la trădările şi comploturile lui Salieri. În spectacol, Salieri îşi spune toate „crimele”: „importantă este mărturisirea, faptul că are forţa să mărturisească în faţa publicului, care-i este confesor, că a păcătuit, a urât, a invidiat, a înşelat”, după cum ne-a declarat Claudiu Bleonţ.

Un spectacol pentru suflet, o confesiune a unui om mic ca talent muzical (Salieri), dar foarte apreciat în epocă de Curtea de la Viena (Salieri – invidios pe talentul divin al lui Mozart; prea puţin apreciat în timpul vieţii, Mozart a devenit unul din stâlpii muzicii mondiale). Un spectacol pe care trebuie să îl revedem. La Alba Iulia!

Sursa: Informatia de Alba

Amadeus

Omul zilei: Claudiu Bleonţ

Claudiu BleontAstăzi are loc în Bucureşti premiera spectacolului “Amadeus”, după o piesă de teatru scrisă de Peter Shaffer, în regia lui Toma Enache. “Amadeus”, care-l aduce în rolul principal pe Claudiu Bleonţ, poposeşte pentru prima dată la Bucureşti după un turneu prin ţară început la sfârşitul lunii ianuarie, prima reprezentaţie jucându-se la Turnu-Severin.

Bleonţ declara într-un interviu că “Amadeus” este vârful artistic. “Trebuie să vedeţi acest spectacol, deoarece este cel mai profund text contemporan de teatru, este o pledoarie în favoarea sufletului, întunericului şi luminii care zace în noi, este o pledoarie pentru destinul lui Mozart, pentru valoarea lui umană şi culturală şi, nu în ultimul rând, o pledoarie pentru iubire, care este singura manifestare care ne face să biruim zădărnicia.”

Spectacolul se joacă la Palatul Copiilor. Pentru cea de-a zecea reprezentaţie pe care o marchează cu rolul din “Amadeus”, dar şi pentru cei 30 de ani de teatru pe care-i sărbătoreşte anul acesta, Jurnalul Naţional îl declară pe Claudiu Bleonţ “Omul zilei”.

Sursa: Jurnalul National

Amadeus

Spectacol-confesiune cu… Mozart şi Salieri

AmadeusActorul Claudiu Bleonţ şi regizorul constănţean Toma Enache îi aşteaptă pe iubitorii teatrului, pe 23 martie, de la ora 19.00, la o întâlnire fabuloasă cu muzica lui Wolfgang Amadeus Mozart şi cu epoca sa, recreată după piesa dramaturgului englez Peter Shaffer. Spectacolul, care a avut premiera în noiembrie 2009, la Palatul Cultural „Teodor Costescu” din Drobeta Turnu Severin, îl va aduce pe scena Casei de Cultură din Constanţa pe Claudiu Bleonţ, în rolul compozitorului rival lui Mozart, Antonio Salieri, „Amadeus” fiind interpretat de un adolescent, Vlad Grosu, de numai 16 ani. Prin această piesă, publicului constănţean i se pregăteşte o surpriză, un spectacol despre care Toma Enache spune că l-a făcut „cu şi din dragoste pentru Mozart”.

„Vă invit să vedeţi acest spectacol, pentru că este cel mai profund text contemporan de teatru. Este o pledoarie în favoarea sufletului, luminii şi întunericului care zac în noi, o pledoarie pentru destinul lui Mozart, pentru valoarea lui umană şi culturală şi nu în ultimul rând, o pledoarie pentru iubire, care este singura manifestare care ne face să biruim zădărnicia”, a afirmat Claudiu Bleonţ. Artistul, cunoscut şi îndrăgit de publicul constănţean pentru rolurile sale expresive, pline de culoare, construite „ad-hoc” ca urmare a „întrebărilor mute” şi a energiei pe care o transmite publicul, consideră că „Amadeus” este vârful artistic al carierei sale. Bleonţ a afirmat că a început să lucreze la rolul lui Salieri acum şapte ani, sub direcţia lui Dinu Săraru, iar după ce proiectul a fost stopat, la câteva luni, în 2006, când s-au împlinit 250 de ani de la naşterea lui Mozart, a jucat, la Câmpulung Moldovenesc, rolul marelui compozitor german. „Acest rol i-a oferit posibilitatea lui Claudiu Bleonţ – având o paletă foarte largă de sentimente şi trăiri – să-şi arate în deplinătate talentul şi experienţa acumulate până acum”, a subliniat Toma Enache, regizorul născut la Mihail Kogălniceanu.

Din distribuţia piesei fac parte actori precum: Vlad Grosu (Mozart), Raluca Bădoiu, Sever Iriza, Marius Mihăilă, Silvia Săftoiu, Emil Raevschi, Ion Epuran, Lucreţia Epuran şi Mihaela Ariciu. Rolurile „Venticelli” sunt interpretate de 12 elevi severineni.

La baza spectacolului pus în scenă de Toma Enache se află povestea compozitorilor Wolfgang Amadeus Mozart şi Antonio Salieri, aşa cum a fost scrisă de Peter Shaffer, în 1979. Piesa lui Shaffer a fost inspirată de „Mozart şi Salieri”, o scurtă scenetă de Aleksandr Puşkin, adaptată, ulterior, pentru opera cu acelaşi nume de Nikolai Rimsky-Korsakov. Shaffer a adaptat-o mai târziu, pentru un film realizat în 1984, de regizorul Milos Forman, ecranizarea fiind distinsă cu opt premii Oscar. „Nu mi-am propus să intru în concurenţă cu filmul, un film care a luat opt premii Oscar. A trebuit să găsesc o formulă teatrală pentru a spune această poveste prin imagini teatrale”, a spus regizorul Toma Enache.

Preţul biletelor pentru spectacolul „Amadeus” este de 50 de lei. Turneul naţional de promovare a piesei a debutat la Râmnicu Vâlcea, pe 27 ianuarie, chiar de ziua lui Mozart (254 de ani de la naştere).

Publicul din Constanţa va putea vedea pe scena Casei de Cultură, pe 27 martie, un nou spectacol semnat de Toma Enache, „Secta femeilor”. Celelalte piese montate de regizorul constănţean, care s-au jucat şi pe scena de acasă, sunt „O noapte furtunoasă” şi „Mincinosul”, reprezentând tot atâtea colaborări cu actorul Claudiu Bleonţ.

Sursa: Telegraf Online

Next Page »